Pentru cei care au cunoscut tragedia caderii

E un subiect plin de bucurie si tristete, as avea multe de spus aici, dar ma rezum la "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui"..Cat despre pocainta, as vrea sa o am dar..... desi am destui ani... nu am reusit inca sa pun inceput bun dar.. sper..

Draga Jenica, am citit de curand despre Parintele Salafiil (din Republica Moldova) in blogul lui Laurentiu Dumitru si am gasit un pasaj, menit sa ne dea speranta noua, celor care nu am pus inca un inceput bun:

" 30. Părintele era întru toate ca un Pateric viu. Toate cuvintele, miscările, felul în care mînca erau asa cum citesti în Pateric. Într-o zi părintele mi-a zis: „Eu nu eram asa dintotdeauna, că nu stiam cum trebuie să fie un călugăr. Da’ cînd am venit aici, fratele care era cu mine la chilie, mi-a citit din Patericul Sfîntului Sava. Eu nu mai citisem cartea asta, că pe vremea noastră nu era. Si acolo am aflat cum trebuie să fie un călugăr, carevasăzică. L-am pus pe frate să-mi citească în fiecare zi, ca să învăt eu pe de rost ce scrie acolo si să le spun celor ce vin la mine. De atunci am pus început bun si n-am mai făcut faptele de mai înainte. Pînă a citi cartea asta eu nu eram desăvîrsit, da’ pe urmă m-am făcut desăvîrsit”. Părintele a intrat la 16 ani în mănăstire şi s-a nevoit din toate puterile sale cum a stiut. Atunci cînd a citit cartea care l-a schimbat era trecut de 85 de ani, dar chiar si la această vîrstă el a găsit putere si vointă să se schimbe cu o rîvnă mai înflăcărată decît a tinerilor.

Asa ca , vezi, mai avem timp, doar ravna parintelui Salafiil sa o avem.

Pana ajungem si noi la varsta de 85 ani, sa ne straduim ca parintele Salafiil si sa fac

[vsm]

În prealabil postat de floryna

Ai dreptate.Nu prea imi ajuta sa stiu ca si altii au cazut in pacat, atata timp cat cu totii gresim, fiecare avandu-si pacatele sale, mai mult sau mai putin grave.Oricum ideea nu era ca acum sunt bucuroasa ci ca incerc sa-mi traiesc viata in pocainta.Tragedia este caderea in pacat.Ceea ce vroiam eu sa aflu era daca mai exista persoane care s-au intors la Dumnezeu dupa ce au dus o viata ne-ortodoxa, ca sa zic asa.Observ ca toti din jurul meu,ma refer la cei apropiati de Biserica sunt foarte sporiti in viata duhovniceasca si merg pe drumul credintei de mici iar eu pana nu demult nu aveam tangenta cu Biserica decat foarte rar.Acum incerc sa-L cunosc pe Dumnezeu si ma intreb cum am putut trai atata timp fara El, fara lecturile duhovnicesti.Cam asta vroiam sa zic.

Ceea ce este important: sa IL cautam din toata inima!
Cu siguranta IL vomm gasi!
Doamne ajuta!

P.S.: Seraphim Rose... va spune ceva?
Merita citit ceea ce a scris.

Speranta...

Nu sunt pe cale
numai petale
ofrande pale
de trandafiri...
Dar stim ca spinul
si-a pus rubinul
chiar si pe crinul
primei iubiri!
Nu ne-aduc anii
numai Betanii,
dulci spovedanii
in vreun apus.
Dar stim ca ura
si-a-ntins masura,
varsandu-si zgura
si pe Iisus!
Si nu-i prea lesne,
cu serpi la glezne,
carari prin bezne
a-ti netezi.
Dar scris e doara
ca-ntai e seara
si noapte-amara.
Si-apoi e zi!

[dillema]

În prealabil postat de Iustin44

"Intoarceti-va catre Mine si de vor fi pacatele voastre negre ca sofranul, ca zapada le voi albi" spune Mantuitorul. In situatia ta m-am simtit si eu, mi-am constientizat pacatele, am plans destul de mult pentru ele, dar "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia". Dar "faradelegea mea inaintea mea pururea". Iar "Unde s-a inmultit pacatul si harul a prisosit"; Dumnezeu mi-a dat ca experienta in pacate s-o pun in folosul credintei si moralei, scotandu-mi in cale la timpul potrivit pe cei mai mari duhovnici ai tarii ca si cartile duhovnicesti, pentru a-mi raspunde la toate nedumeririle. Mi-a dat si o prietena de care mult timp nu m-am simtit vrednic, lucru pe care i l-am marturisit si ei de la inceput, pe langa pacatele savarsite. La randul ei mi-a marturisit micile ei pacate spovedite ca si mine aceluiasi duhovnic pe care ni l-am ales de comun acord si am pornit in viata de la zero hotarati sa ne pastram curatia pana la casatorie, fapt petrecut dupa 5 ani, iara acum am implinit 8 ani de la cununie, si doi copii. Si tie iti poate ajuta Dumnezeu la fel.

FERICITULE!!!!!!Domnul sa iti ajute si mai departe! In sfarsit am auzit o familie fericita. Slava Domnului sa o vad si pe asta!!!

[urzicuta]

:)mULTI AU CUNOSCUT TRAGEDIA CADERII..SI EU..DAR AM FOST NOROCOASA PENTRU CA DUMNEZEU M-A AJUTAT SA MA OPRESC LA TIMP,PENTRU CA NU AM MURIT,PENTRU CA MI-A MAI DAT O SANSA.
AM INCREDERE IN PLANURILE LUI DUMNEZEU SI MA STRADUI SI EU CU PASI DE FURNICA,SAU DE RAC SA MERG INAINTE

[paraschevaiasi]

În prealabil postat de floryna

Si mie Hrisos mi-a schimbat viata...nu stiu cum am putut trai atata timp in intuneric...Cateodata simt nevoia insa sa Ii ofer Lui Dumnezeu o pocainta adevarata pentru ca sunt convinsa ca nu ma caiesc destul ptr ce am facut.Oricum nu m-as putea niciodata intoarce la viata pacatoasa pe care o traiam.Nelinistea mea este si in legatura ceea ce am facut inainte...ma intreb daca, avand trecutul pe care il am, ma va putea accepta cineva asa?

important e sa te accepte Dumnezeu in primul rand, iar in rest Dumnezeu le va aranja cum e bine pt tine.

[paraschevaiasi]

În prealabil postat de dillema

FERICITULE!!!!!!Domnul sa iti ajute si mai departe! In sfarsit am auzit o familie fericita. Slava Domnului sa o vad si pe asta!!!

si eu ma aflu printre cei ca Iustin. Cu toate ca viata mea a fost un dezastru am un sot bun cu care ma mandresc si care ma iubeste asa cum sunt. Suntem casatoriti de 8 ani si ne putem mandri si cu cei 3 copii ai nostri - Mihai-6ani; Theodor-3ani si Iustina 1an. Daca oamenii se accepta unii pe altii asa cum sunt atunci chiar daca intampini greutati in casnicie poti trece peste ele.

[paraschevaiasi]

Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa imi gasesc sfarsitul vietii in secta in care eram, si nici copii nu mi-a daruit (prima sarcina am pirdut-o cand eram in secta)cat timp am stat acolo, dupa ce m-am intors in ortodoxie imediat am primit de la Dumnezeu copii.

[john1942]

Nu este vorba de a cadea in pacat. Ca doar ne nastem pacatosi, avem grmenul pacatului in structura noastra fireasca. Psalmistul spune aceste cuvinte la care am face bine sa luam seama. In pacat ma zamislit mama mea.Biblia are si alta expresie de a ne face cunoscut ca sintem pacatosi pina in maduva oaselor. Citim ca Toti am pacatuit si prin pacat a intrat moartea. Si pentruca toti au pacatuit moartea a trecut asopra tuturor oamenilor .
Nu stiu daca frumusetea ortodoxiei te scapa de aceasta osinda care planeaza asupra omuli.Ce stiu este ca ; venind inaintea lui Dumnezeu cu o inima sincera la el gasim indurare. Psalmistul spune asa de frmos prin ce a trecut el. Mi-am marturist Domnului vina pacatelor mele si El a iertat vina mea.

În prealabil postat de floryna

Tragedia caderii in pacat...in cel mai cumplit intuneric consta in faptul ca nu cunosteam frumusetea Ortodoxiei inainte si prin urmare traiam dupa propriile mele reguli si nu dupa voia Lui Dumnezeu.Dar minunea s-a produs si acum nadajduiesc ca voi dobandi iertare.As vrea sa aflu ca nu sunt singura, ca au trait si altii in pacat, iar acum incearca sa traiasca dupa voia Lui Dumnezeu.Mi-ar placea sa aud si parerile voastre.Mi-ar prinde bine sfaturile voastre.