stigmatele - posibilitate sau inventie catolica?

Ati citit Despre inselare de Sf Ignatie Briancianov? acolo ne vorbeste lamurit despre experientele"mistice" ale "sfintilor catolici" de dupa despartirea Bisericii Catolice, si arata clar ca acestia erau in inselare!

Monica, ai putea sa ne dai un citat din Sf. Ignatie Briancianinov in acest sens?

"Sfantul Ioan
Scararul atentioneaza ca cei inclinati spre cugetare semeata si alte patimi sufletesti nu trebuie
nicicum sa-si aleaga viata in pustnicie, ci sa petreaca in mijlocul obstii si sa se mantuiasca
prin lucrarea poruncilor (Cuvantul 8, cap. 10, 18, 21, 25 - Cuvantul 27, cap. 13, 36): caci
orice fel de vietuire, fie in pustie, fie in chinovie, atunci cand este potrivit, atunci cand este
potrivit cu voia lui Dumnezeu, si are ca tel a placea lui Dumnezeu, este preafericit (88 de
capete ale Preacuviosului Simeon Noul Teolog). Din zavorarea de mai inainte de vreme
odrasleste inselarea draceasca, nu numai cea care bate la ochi, ci si cea care este nevazuta la
aratare: a cugetului, a sufletului, fara de asemanare mai primejdioasa decat cea dintai, ca una
care se tamaduieste foarte anevoie, iar adesea nici nu cunoaste tarriaduire. Acest rod al
inselarii, care se intemeiaza pe cugetarea semeata, este numit de catre Sfintii Parinti "parere"
(Ale Sfantului Grigorie Sinaitul, capetele 128,131,132), atunci cand nevoitorul primeste
pareri mincinoase despre lucrurile duhovnicesti si despre sine, socotindu-le adevarate.
Parerilor si vedeniilor mincinoase le urmeaza intotdeauna, potrivit legaturii firesti de simtire
si de lucrare dintre minte si inima, simtiri amagitoare, desfatatoare ale inimii: ele nu sunt
altceva decat lucrarea unei patimi subtiri a dulcetii si slavei desarte. Cei molipsiti de catre
aceasta inselare se fac propavaduitori ai unei invataturi ascetice mincinoase, cateodata si
ereziarhi, spre vesnica pieire a lor si a celor apropiati lor. Sfantul Isaac Sirul pomeneste, in
cel deal 55-lea Cuvant, ca un oarecare Malpas a dus in pustnicie o viata foarte aspra de
nevoitor, cu telul de a atinge o inalta stare duhovniceasca, si a cazut in trufie si inselare

demonica vadita, facandu-se intemeietor si capetenie a sectei evhaitilor.

Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita "parere" putem da
lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a
dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura
de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si
intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se
indulcesc de el, socotindu-1 in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea
duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga
pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca
el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va
incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si
pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a
patimii dulcetii. IIn pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare

demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului

dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !

[SIZE=3]"O mare parte dintre nevoitorii[/SIZE]
[SIZE=3]Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti - aceasta dupa caderea ei de[/SIZE]
[SIZE=3]la Biserica Rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea - s-au rugat si au ajuns la[/SIZE]
[SIZE=3]vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o [nevointa extrema dar fara strapungerea sufletului-n.m]. Acesti paruti sfinti se[/SIZE]
[SIZE=3]aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe[/SIZE]
[SIZE=3]temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta[/SIZE]
[SIZE=3]dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna[/SIZE]
[SIZE=3]"extatica" din pricina neobisnuitei lor infierbantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare[/SIZE]
[SIZE=3]se afla(I~natiu de L~ola, intemeietorul Ordinului iezuitilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa[/SIZE]
[SIZE=3]si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze[/SIZE]
[SIZE=3]oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si[/SIZE]
[SIZE=3]iadului se savarsea nu doar prin lucrarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii omenesti,[/SIZE]
[SIZE=3]de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea[/SIZE]
[SIZE=3]demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca,[/SIZE]

[SIZE=3]adaugand lucrare la lucrare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului [/SIZE]

[SIZE=3]care si-a ales si si-a insusit o indreptare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui[/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si numai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu,[/SIZE]
[SIZE=3]iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari - se daruiesc pe neasteptate, foarte[/SIZE]
[SIZE=3]arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la[/SIZE]
[SIZE=3]intamplare (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul al 36-lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare[/SIZE]
[SIZE=3]se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura[/SIZE]

[SIZE=3]vapaia care ii mistuie pe cei inselati."[/SIZE]

Puteti descarca toata cartea de aici

http://www.scribd.com/doc/2410062/Sf...espre-inselare

[mihailt]

Parintele Arsenie Papacioc a zis despre cartea "Urmarea lui Hristos" ca e foarte buna.
Sfantul Ignatie Briancianinov a fost contrazis de Sfantul Teofan Zavoratul pentru ce zicea.
El zicea (Sfantul Ignatie) ca ingerii au maini, picioare etc.
Sfantul Ioan Damaschinul nu zice nicidecum asa in a sa dogmatica.

Sfantul Ignatie a fost canonizat in 1989.
Deodata cu Sfantul Teofan Zavoratul.
Sfantul Teofan Zavoratul nu a contrazis existenta vamilor dar le vedea intr-un mod diferit de Sfantul Ignatie.
Eu nu stiu ce sa zic dar am incredere in ce zice parintele Arsenie Papacioc.
Si parintele Cleopa zicea de acea carte ca este foarte buna.

[mihailt]

Oricum vine sfarsitul lumii in curand si vom vedea atunci mai clar ca si Sfintii Catolici sunt sfinti.
Asa ca ce rost atata cearta.

În prealabil postat de mihailt

Parintele Arsenie Papacioc a zis despre cartea "Urmarea lui Hristos" ca e foarte buna.
Sfantul Ignatie Briancianinov a fost contrazis de Sfantul Teofan Zavoratul pentru ce zicea.
El zicea (Sfantul Ignatie) ca ingerii au maini, picioare etc.
Sfantul Ioan Damaschinul nu zice nicidecum asa in a sa dogmatica.

Sfantul Ignatie a fost canonizat in 1989.
Deodata cu Sfantul Teofan Zavoratul.
Sfantul Teofan Zavoratul nu a contrazis existenta vamilor dar le vedea intr-un mod diferit de Sfantul Ignatie.
Eu nu stiu ce sa zic dar am incredere in ce zice parintele Arsenie Papacioc.
Si parintele Cleopa zicea de acea carte ca este foarte buna.

S-a mai discutat pe forum despre aceasta carte. Dar se pare ca sunt doua carti cu acest titlu: Urmarea lui Hristos. Una dintre ele, care are autor vestic, dar nu-mi amintesc cum il cheama, aceea e cea care nu e buna.