Slujbe or fi sau nu prea lungi la bisericile noastre?

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Spunea Parintele Rafael Noica:"Doua persoane care se iubesc nu-si conditioneaza timpul intalnirii."

Cat de frumos rosteste parintele. Asta ne arata ce masura avem si cat iubim pe Cel ce ne iubeste mai presus de inchipuire.

Slujbele sa fie dupa canon, intr'o deplina si perfecta randuiala, iar credinciosii sa participe dupa puterea dragostei si a priceperii lor. Daca stiu ca o slujba tine 4 ore, merg si stau cat pot, sau merg de la jumatate (in cazul unei slujbe de priveghere). Nimeni nu este obligat sa participe la toate slujbele Bisericii. Sfanta Liturghie este izvorul vietii, la care inima trebuie sa ne traga neincetat. Restul de slujbe se fac pentru oameni si pentru lume, cu cei cativa care au ravna. Slujbele nu trebuiesc sa fie facute pe masura omului, ci omul sa inteleaga ca masura lui este Hristos, iar timpul petrecut in Biserica este timp petrecut cu Dumnezeu Treime.

Singura greseala care trebuie sa fie evitata o vad a fi "darea in spectacol" pe care (din pacate) multi "artisti" din Biserica "o ofera" celor adunati la slujba. Mai exact: ecteniile sa fie rostit simplu, Evanghelia de asemenea, fara mimari de opereta si alte spectacole de prost gust. Acestea impiedica inimile sa se aprinda de dor si ravna, iar nu lungimea slujbelor. Noi suntem cei care ne taiem creanga de sub picior, iar nu randuielile cele vechi si drepte.

Slujbele sa fie slujbe, iar credinciosii nu vor lipsi niciodata.

[costel]

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Slujbele ortodoxe sunt considerate lungi pentru ca asistam si nu participam. Iar fara participare, Dumnezeu nu intra in fiinta noastra. Cand ajungem la simtirea prezentei Lui in noi, nu mai avem nevoie de ceas, de masurarea timpului petrecut in Biserica.

Răbdarea este cu adevărat virtutea care întăreşte toate slăbiciunile noastre şi de aceea Sfinţii Părinţi ne-au lăsat tălmăciri despre răbdare nu închipuite, ci din viaţa unor trăitori.
O istorioara :
"A venit la un schit un om cuprins de un duh necurat; stând mai mult timp la schit nu a reuşit să scape de această suferinţă. Un părinte mai în vârstă privind cum omul se chinuieşte a gândit să-i facă rugăciuni stăruitoare; şi s-a rugat toată noaptea şi îl însemnă cu semnul crucii pe acel om chinuit de demon. Dar văzând atâta stăruinţă la acest părinte, demonul se ardea de atâta rugăciune şi i-a spus părintelui: „Vrei să mă scoţi din omul acesta, dar să ştii că la tine voi veni şi peste tine voi năvăli.” I-a zis: „Vino, te primesc cu bucurie”; a venit la acel parinte şi omul s-a făcut sănătos şi s-a întors la casa sa. A început să-l chinuiască pe acel părinte, dar fără a putea să-l vatăme.
Părintele ducea o viaţă aspră; nu mânca decât 12 seminţe de finic într-o zi, se ruga şi vărsa lacrimi şi nu îi păsa de suferinţa adusă de demon. Şi-a adus aminte părintele acela de Sfântul Pavel; că şi el a fost chinuit de un demon ca să nu se mândrească, cum el însuşi mărturişeşte: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc cu înălţimea descoperirilor. L-am rugat pe Dumnezeu să-l depărteze de la mine dar nu a voit. Ci mi-a spus Dumnezeu că puterea Sa se desăvârşeşte prin slăbiciune”. Cugetând aceasta, acel părinte nu înceta să se roage şi nu simţea prea mare durere când demonul îl chinuia, pentru că rugăciunile îi alinau suferinţele.
Demonul nu a putut să ramână mai mult de 12 ani în acel părinte şi s-a pregătit să fugă, dar părintele l-a întrebat: „De ce pleci de la mine?”, şi i-a spus acel demon: „O călugare, cine te mai poate birui pe tine? Să te pedepsească Dumnezeu că numai El te va birui”. Şi aşa a plecat acel demon pentru că părintele a avut răbdare."

Cristian, tocmai asta e problema: noi nu avem rabdare si nu avem indreptata atentia spre ceea ce se intampla. Nu cred ca scurtarea Liturghiei este solutia reala.
Am suferit si eu de acesta nerabdare, pana am luat textul Liturghiei si am urmarit ceea ce se intampla.
Copiii isi pot aduce o jucarie sau o carte; iar cu timpul vor invata sa stea linistiti, ceea ce le va folosi si la scoala si va face din ei elevi mai buni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Cristian, tocmai asta e problema: noi nu avem rabdare si nu avem indreptata atentia spre ceea ce se intampla. Nu cred ca scurtarea Liturghiei este solutia reala.

Foarte corect exprimat si adevarat !
Bine ai revenit , Anca !

uitandu-ma peste cateva mesaje de pe acest topic mi-am adus aminte ca am citit acum vreo cateva luni despre parintele Petroniu Tanase (Dumnezeu sa-l ierte!) ca lui i se pareau scurte slujbele de 8-10 ore,adica intotdeauna le spunea celorlalti sa nu se grabeasca atunci cand citesc rugaciunile pt. ca stau in fata lui Dumnezeu.si el oricum venea inainte de inceperea slujbei pt. a fi sigur ca nu incepe fara el.pt. multi dintre noi pare imposibil,dar totusi mi-a adus bucurie sa citesc despre acest lucru.

[MihaiG]

Acuma o lună s-a lansat pe marile ecrane filmul "The hobbit", după o poveste a scriitorului britanic J.R.R. Tolkien (cu profunde accente creştine, dacă mi se îngăduie să menţionez).

Filmul are 2 ore şi jumătate. Până în prezent, am fost la cinematograf, să văd filmul, de 4 ori.
Dar ştiam de dinainte, despre ce va fi vorba, ce se va întâmpla, care este morala poveştii etc.

Când am asistat prima dată la Sfânta Liturghie, mi s-a părut cam lungă, şi n-am înţeles ce înseamnă toate etapele.

M-am dus acasă, şi m-am apucat de studiu.

Peste o lună, îmi părea prea scurtă Liturghia. Acuma ştiam ce se întâmplă.

Când ridică preotul Sfânta Hostie, mi se părea mie, durează prea puţin.... de ce o coboară aşa repede ?!!!!! Când ridică Sfântul Potir, de ce îl coboară aşa repede ?!!!

De ce Sanctus (Sfânt, sfânt) se cântă aşa repede ?!!

Etc.

Dar dacă Sfânta Liturghie înseamnă pogorârea Cerului pe Pământ, şi nu durează aşa mult cum ne-ar place nouă, înseamnă că avem noi mai mult timp să încercăm să pogorâm Cerul pe Pământ, după Liturghie, aşa cum I-ar place lui Hristos.

Concluzia: Când ies de la film, lung, scurt, nu trebuie neapărat să prelungesc filmul în viaţa reală.

Dar când ies de la Liturghie, lungă, scurtă, cum mi s-o fi părut, trebuie.... şi aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, Liturghia nu se termnină odată cu "ite missa est"....