Tacerea

Un cuvant minunat!

XII
[...]
"Ah, daca macar ati sti cat e de mare dulceata si largimea si taria cand ajungi la capatul tuturor povestirilor, acolo unde incep istorisirile si acolo unde ele se sfarsesc. Acolo unde limba tace si unde totul se spune dintr-o suflare!
Cat de plictisitoare devin atunci toate indelungile si obositoarele povestiri ale creaturilor! Cu adevarat ele sunt tot atat de plictisitoare ca pentru cel obisnuit sa vada fulgerul si caruia ii spui povestiri despre fulger.
Primeste-ma in Tine, o Unule Nascut Fiule, asa incat sa pot fi unul cu Tine asa precum am fost inainte de creatie si de Cadere.
Fie ca lunga si plictisitoarea mea poveste despre Tine sa se sfarseasca cu vederea Ta, fie si de o clipa. Fie sa moara inselarea mea in privinta Ta, care m-ar putea face sa cred ca sunt ceva fara de Tine, ca sunt altceva inafara Ta.
Urechile-mi sunt pline de povesti. Ochii mei nu mai cauta sa vada nimic inafara de Tine, esenta mea, Cel plin de povestiri. "