Despre creationism, evolutie si design inteligent cu George Coyne si Richard Dawkins

În prealabil postat de georgeval

Si care ar fi ratiunea adevarat?
Ratiunea lucrurilor nu poate fi rezulatul subiectivitatii tale?
Imi pare rau ca nu cunosti dialogul dintre stiinta si teologie sustinut in mediul oamenilor de stiinta.

Vorbesti despre ratiunea adevarata a lucrurilor?
Adica de ce exista ceea ce exista?
Dialog? Ma faci sa rid

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Vorbesti despre ratiunea adevarata a lucrurilor?
Adica de ce exista ceea ce exista?
Dialog? Ma faci sa rid

Atunci adanceste tu prapastia prin interpretarile tale arbitrare. Adica Basarab Nicolescu, Mircea Malita, Balaceanu Stolnici se insala pentru acest dialog, iar tu detii adevarul????

În prealabil postat de georgeval

Atunci adanceste tu prapastia prin interpretarile tale arbitrare. Adica Basarab Nicolescu, Mircea Malita, Balaceanu Stolnici se insala pentru acest dialog, iar tu detii adevarul????

Eu nu am nici o interpretare.
Eu am doar parerea ca statul, scobitul in nas sau privitul la cer stind pe spate in iarba nu o sa ne duca mai aproape de un asa-zis adevar.
Si ce spune dialogul numitilor de mai-sus?

[georgeval]

Ca nu exista doar ceea ce se vede- materia- se vorbeste despre complementaritate si nu antagonism.

În prealabil postat de georgeval

Ca nu exista doar ceea ce se vede- materia- se vorbeste despre complementaritate si nu antagonism.

De vorbit se pot vorbi multe, dupa cum am mai spus.
De vorbit poti sa vorbesti si despre calutul roz, are aceeasi valoare, e la fel de complementar si antagonist.

[Callisto]

1. Marturisirea deci, termen ortodox care provoaca imediat reactii. Marturia nu este considerata nici in instantele judecatoresti drept proba tare si e normal, pentru ca martorul ar putea avea intentii ascunse sau deraieri subiective care l-au facut sa aiba o perceptie eronata asupra realitatii de facto. Dar eu vorbeam de o marturisire care trece de limite spatio-temporale, anume, multime de oameni din timpuri diferite si din teritorii dispersate dau declaratii despre experiente personale de netagaduit (pentru ei). Acum, ii putem banui pe toti acestia de a) imbecilitate, ignoranta, slabiciune sau frica, boli psihice sau b)de o socoteala de a supune plebea la convictiuni superstitioase in scopul stapanirii ei lejere. b) este ipoteza unui soi de conspiratie lacteeana atat de des invocata de tot felul de insi, dar pe care nici macar nu ma obosesc sa o discut, e infantila de-a dreptul. Credinta nu inseamna in nici un caz Marea Inchizitie. Ca s-a incercat asta, e cat se poate de adevarat, insa nu cred ca printre manipulantii avizi de putere se numarau Sfintii Parinti, pustnicii, in sfarsit, intregul panteon sacrosanct al crestinismului. Acum, mai ramane sa ii banuim pe toti de devieri sau de perceptii halucinante (vorbesc, desigur, de revelatiile lor, de viziuni)... scepticismul meu nu merge chiar atat de departe. Tu personal, iti poti permite sa-i declari pe Augustin si Pascal ignoranti, timorati, indoctrinati, schizoizi etc etc ?
Tutea, de pilda, ii reprosa lui Cioran ca a refuzat in stil bovin (asta am adaugat eu, adica la fel ca un animal cu coarne) sa citeasca din Sfata Traditie si sa creada (pentru inceput) in cuvantul semenilor sai. Paradoxul e ca noi traim de atatea ori luandu-i pe altii pe drept cuvant, deci pe credit. Inclusiv in stiinta...sau cumva, stam noi sa cercetam toate cele pe care niste savanti dintr-un savant institut (cel mai bine e sa fie din Marea Britanie...aia da autoritate!) le descopera, pentru ca mai apoi alti savanti, din institutul vecin, sa spuna ca s-au mai schimbat treburile intre timp? Dar altfel, adevarul stiintific e universal...numai ca se mai schimba pe ici pe colo
2. Facilitatea (si ingenioasa zeflemea) cu care imi rezolvi angoasanta intrebare, arata ca de fapt nu ai fost niciodata cutremurat de problema asta pana la ultima mitocondrie a persoanei tale. Chiar te rog sa-mi spui care e dpdv stiintific raspunsul la problema "de ce exista ceea ce exista" (chestiunea nu e numai a mea, nici pe departe, ea se regaseste la o unii dintre filosofii pe care i-am mai frunzarit...treaba este ca pt mine n-a ramas numai la stadiul de interogare boema). Dar sa dam stiintei ce crede ca e al ei, si sa spunem ca intr-un viitor imprecis, un materialist jenial chiar va reusi sa ii lumineze pe semenii nostri cu privire la cauza ultima si totodata prima a vietii. Deci, una dintre generatii va afla ceea ce mii de generatii nu au stiut, asa incat, in sfarsti, certurile dintre muti si surzi se vor incheia. Poti in acest caz sa admiti ca viata tuturor celor ce au trait pana la acea generatie n-a avut decat scopul de a propaga specia pe culmea ultima a inteligentei ?

În prealabil postat de Callisto

1. Marturisirea deci, termen ortodox care provoaca imediat reactii. Marturia nu este considerata nici in instantele judecatoresti drept proba tare si e normal, pentru ca martorul ar putea avea intentii ascunse sau deraieri subiective care l-au facut sa aiba o perceptie eronata asupra realitatii de facto. Dar eu vorbeam de o marturisire care trece de limite spatio-temporale, anume, multime de oameni din timpuri diferite si din teritorii dispersate dau declaratii despre experiente personale de netagaduit (pentru ei). Acum, ii putem banui pe toti acestia de a) imbecilitate, ignoranta, slabiciune sau frica, boli psihice sau b)de o socoteala de a supune plebea la convictiuni superstitioase in scopul stapanirii ei lejere. b) este ipoteza unui soi de conspiratie lacteeana atat de des invocata de tot felul de insi, dar pe care nici macar nu ma obosesc sa o discut, e infantila de-a dreptul. Credinta nu inseamna in nici un caz Marea Inchizitie. Ca s-a incercat asta, e cat se poate de adevarat, insa nu cred ca printre manipulantii avizi de putere se numarau Sfintii Parinti, pustnicii, in sfarsit, intregul panteon sacrosanct al crestinismului. Acum, mai ramane sa ii banuim pe toti de devieri sau de perceptii halucinante (vorbesc, desigur, de revelatiile lor, de viziuni)... scepticismul meu nu merge chiar atat de departe. Tu personal, iti poti permite sa-i declari pe Augustin si Pascal ignoranti, timorati, indoctrinati, schizoizi etc etc ?

Faptul ca diversi au experiente personale de netagaduit este o consecinta a functionarii (defectuoase) a creierului uman, vazut acum mai mult ca o lume virtuala, legatura cu lumea reala fiind simturile imperfecte.

În prealabil postat de Callisto

Tutea, de pilda, ii reprosa lui Cioran ca a refuzat in stil bovin (asta am adaugat eu, adica la fel ca un animal cu coarne) sa citeasca din Sfata Traditie si sa creada (pentru inceput) in cuvantul semenilor sai. Paradoxul e ca noi traim de atatea ori luandu-i pe altii pe drept cuvant, deci pe credit. Inclusiv in stiinta...sau cumva, stam noi sa cercetam toate cele pe care niste savanti dintr-un savant institut (cel mai bine e sa fie din Marea Britanie...aia da autoritate!) le descopera, pentru ca mai apoi alti savanti, din institutul vecin, sa spuna ca s-au mai schimbat treburile intre timp? Dar altfel, adevarul stiintific e universal...numai ca se mai schimba pe ici pe colo

Adevarul stiintific nu e universal, nimeni nu predinde asta, rezulta din insasi metoda (stiintifica) pe care se bazeaza. Pretentia este ca e ceea ce avem mai bun la un moment dat.

În prealabil postat de Callisto

2. Facilitatea (si ingenioasa zeflemea) cu care imi rezolvi angoasanta intrebare, arata ca de fapt nu ai fost niciodata cutremurat de problema asta pana la ultima mitocondrie a persoanei tale. Chiar te rog sa-mi spui care e dpdv stiintific raspunsul la problema "de ce exista ceea ce exista" (chestiunea nu e numai a mea, nici pe departe, ea se regaseste la o unii dintre filosofii pe care i-am mai frunzarit...treaba este ca pt mine n-a ramas numai la stadiul de interogare boema). Dar sa dam stiintei ce crede ca e al ei, si sa spunem ca intr-un viitor imprecis, un materialist jenial chiar va reusi sa ii lumineze pe semenii nostri cu privire la cauza ultima si totodata prima a vietii. Deci, una dintre generatii va afla ceea ce mii de generatii nu au stiut, asa incat, in sfarsti, certurile dintre muti si surzi se vor incheia. Poti in acest caz sa admiti ca viata tuturor celor ce au trait pana la acea generatie n-a avut decat scopul de a propaga specia pe culmea ultima a inteligentei ?

Deocamdata stiinta poate raspunde la citeva (destul de multe de-altfel) intrebari, de tipul: de ce se intimpla asa, de ce exista cutare fenomen.
In acest moment, stiinta nu poate raspunde exact la intrebarea cum a aparut viata, are unele banuieli. Are insa o explicatie plauzibila pentru evolutia ei, o teorie ce poate face predictii (Darwin chiar a folosit-o pentru a banui ca trebuie sa existe un sistem care sa determine mostenirile si mutatiile).
In legatura cu scopul in evolutie, cred ca ai o conceptie gresita: daca viata a evoluat pe o anumita cale, nu se poate spune ca scopul vietii sau al componentelor sale a fost sa urmeze acea cale.
Stiinta poate admite ca nu exista scop.
Stiinta poate impinge doar barierele cunoasterii spre o cauza initiala. Nu inseamna totusi ca aceasta chiar exista sau ca o vom putea cunoaste vreodata.
Daca tu crezi ca vei reusi sa obtii mai multa informatie despre originile universului, altfel decit prin fizica si matematica, e problema ta.
Exista teorii (in fizica) despre univers care nu implica timpul. Timpul ar fi doar o consecinta statistica, asemenea temperaturii. Daca crezi ca sute de filosofi, prin gindire la rece sau revelatie, ar fi putut trece de stadiul asta al cunoasterii in domeniul timpului e problema ta.