Ortodoxia nu convinge, ci seduce - Pr. Noica

[cristiboss56]

În prealabil postat de catad2008

Pentru mine unul, cuvintele acestea, ale unei minunate rugaciuni ortodoxe, exprima totul: ,, Şi mă vei încălzi cu căldura Ta şi mă vei ridica şi mă vei strânge la pieptul Tău, că nu-i nimeni mai singur ca mine şi ca Tine, Doamne, că Tu numai în Mine Îţi găseşti odihnă şi bucurie şi alinare a dumnezeieştii Tale tristeţi, pe care eu nu o înţeleg...Cu dor mă vei ridica şi mă vei îmbrăţişa, Bunule, iar eu, ca întotdeauna, nu voi putea să răspund iubirii Tale...''
Fratie, dragoste, dor si petrecere cu, de si intru Hristos.

<<< Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc , am aflat credinţa cea adevărată , nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne , că Aceasta ne-a mântuit pe noi >>>

[cristiboss56]

Când spunem America, ne gândim de obicei la pământul unei diversităţi culturale şi etnice ; la imaginea unui " tărâm al fâgăduinţei", unde orice dorinţă poate deveni realitate. Dar nu în ultimul rând, la meleagul unei covârşitoare pluralităţi religioase. În mijlocul unei familii protestante, a fost zămislit cel ce avea să devină un simbol al Ortodoxiei americane, părintele Serafim Roze.
Părintele Serafim a pledat pentru o Ortodoxie vie. A susţinut o Ortodoxie a inimii , dar nu una sentimentală, pietistă, ci una întemeiată pe "durerea inimii", pe care a văzut-o ca fiind "cheia trăirii neânşelate în Duh şi Adevăr! În vremurile noastre este propovăduită o Ortodoxie comodă, faţă de care părintele Serafim şi-a exprimat, nu o dată, rezervele. Trebuie însă mărturisită Ortodoxia Crucii , nu atât prin cuvânt, cât mai ales prin fapte. Părintele Serafim i-a întrebat odată pe credincioşi : " Suntem mulţumiţi să avem biserici şi cântări frumoase ? Poate că ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul bisericesc, că avem < icoane bune > şi poate că dăm a zecea parte Bisericii ? Ne bucurăm de învăţăturile patristice înălţătoare şi de discuţiile teologice, fără să avem în inimile noastre simplitatea lui Hristos şi milostivire adevărată pentru cei în suferinţă ; atunci a noastră este o < duhovnicie cu lenevire >, şi nu vom avea roade duhovniceşti". Dumnezeu nu ne vrea "clădicei", ci cu o credinţă puternică în El.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Când spunem America, ne gândim de obicei la pământul unei diversităţi culturale şi etnice ; la imaginea unui " tărâm al fâgăduinţei", unde orice dorinţă poate deveni realitate. Dar nu în ultimul rând, la meleagul unei covârşitoare pluralităţi religioase. În mijlocul unei familii protestante, a fost zămislit cel ce avea să devină un simbol al Ortodoxiei americane, părintele Serafim Roze.
Părintele Serafim a pledat pentru o Ortodoxie vie. A susţinut o Ortodoxie a inimii , dar nu una sentimentală, pietistă, ci una întemeiată pe "durerea inimii", pe care a văzut-o ca fiind "cheia trăirii neânşelate în Duh şi Adevăr! În vremurile noastre este propovăduită o Ortodoxie comodă, faţă de care părintele Serafim şi-a exprimat, nu o dată, rezervele. Trebuie însă mărturisită Ortodoxia Crucii , nu atât prin cuvânt, cât mai ales prin fapte. Părintele Serafim i-a întrebat odată pe credincioşi : " Suntem mulţumiţi să avem biserici şi cântări frumoase ? Poate că ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul bisericesc, că avem < icoane bune > şi poate că dăm a zecea parte Bisericii ? Ne bucurăm de învăţăturile patristice înălţătoare şi de discuţiile teologice, fără să avem în inimile noastre simplitatea lui Hristos şi milostivire adevărată pentru cei în suferinţă ; atunci a noastră este o < duhovnicie cu lenevire >, şi nu vom avea roade duhovniceşti". Dumnezeu nu ne vrea "clădicei", ci cu o credinţă puternică în El.

Părintele Serafim Rose, îndeamnă la practicarea unei Ortodoxii la nivelul şi după puterea fiecărui om , criticând aspru cele două extreme în care pot cădea oamenii : ateismul şi traiul sub dictonul "Trăieşte clipa de faţă, distrează-te, relaxează-te, stai liniştit", şi falsa spiritualitate, a celor care îşi asumă mult prea uşor, şi de multe ori superficial, stări înalte de rugăciune, teologia înaltă a Sfinţilor Părinţi sau viaţa acestora.
"Tot ceea ce este bun în lume, dacă suntem destul de înţelepţi să vedem, ne îndreaptă spre Dumnezeu şi spre Ortodoxie şi trebuie să ne folosim de ele ".

[quote=cristiboss56;147009]Când spunem America, ne gândim de obicei la pământul unei diversităţi culturale şi etnice ; la imaginea unui " tărâm al fâgăduinţei", unde orice dorinţă poate deveni realitate. Dar nu în ultimul rând, la meleagul unei covârşitoare pluralităţi religioase. În mijlocul unei familii protestante, a fost zămislit cel ce avea să devină un simbol al Ortodoxiei americane, părintele Serafim Roze.
Părintele Serafim a pledat pentru o Ortodoxie vie. A susţinut o Ortodoxie a inimii , dar nu una sentimentală, pietistă, ci una întemeiată pe "durerea inimii", pe care a văzut-o ca fiind "cheia trăirii neânşelate în Duh şi Adevăr! În vremurile noastre este propovăduită o Ortodoxie comodă, faţă de care părintele Serafim şi-a exprimat, nu o dată, rezervele. Trebuie însă mărturisită Ortodoxia Crucii , nu atât prin cuvânt, cât mai ales prin fapte. Părintele Serafim i-a întrebat odată pe credincioşi : " Suntem mulţumiţi să avem biserici şi cântări frumoase ? Poate că ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul bisericesc, că avem < icoane bune > şi poate că dăm a zecea parte Bisericii ? Ne bucurăm de învăţăturile patristice înălţătoare şi de discuţiile teologice, fără să avem în inimile noastre simplitatea lui Hristos şi milostivire adevărată pentru cei în suferinţă ; atunci a noastră este o < duhovnicie cu lenevire >, şi nu vom avea roade duhovniceşti". Dumnezeu nu ne vrea "clădicei", ci cu o credinţă puternică în El.[/quote]


Ce frumos! imi place si sunt de acord cu tine; mie personal imi place tare mult sa citesc cartile parintelui Serafim Rose; iata o parere despre acest parinte:
"Parintele Serafim nu era omul care sa dilueze adevarul; din moment ce tradarile adevaratului Crestinism Ortodox-de la cele mai flagrante pana la cele mai subtile se produceau(si se produc) la tot pasul, el si-a dat seama ca nu se putea (si nu se mai poate) umbla cu manusi; scrisul sau trebuia sa fie intransigent"
ieromonah Damaschin, manastirea Sf. Gherman din Alaska