Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #161  
Vechi 13.10.2009, 09:38:41
topcat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Traditie1 Vezi mesajul
Iadul nu e o pedeapsa de la Dumnezeu. Un pacatos chiar daca ar fi bagat în rai nu ar simti nici o bucurie pentru ca iadul este înaluntrul lui.

Faptele pe care le facem, deciziile pe care le luam, gândurile, toate manifestarile deliberate din tot cursul vietii noastre ne modifica structura psihica.


Viata virtuoasa ne curata sufletul si ne deschide lucrarilor harului divin care ne transfigureaza, ne preschimba modul de gândire, ne face apti pentru gustarea bunatatilor vesnice.

Viata de patimi (pofte, pacate) ne împatimeste, ne face tot mai ahtiati dupa pacat, tot mai framântati de pofte, chinuiti de rautate iar în vesnicie aceasta suferinta creste exponential inclusiv prin constiinta ca nu se va scapa niciodata de ea.

Mai adaug ca raiul nu este o suma de lucruri create ci unirea cu energiile necreate ale lui Dumnezeu, lucru care nu este posibil pentru un om în starea naturala, e necesar un proces tainic de pregatire pe care numai harul divin îl poate lucra.
Repet a suta oara: generalizati, folositi niste exemple de trairi doar ca sa se potriveasca ideilor voastre. Faceti abstractie insa de majoritatea tipurilor de oameni carora nu li s-a dat ocazia sa isi poata preschimba modul de gindire, fie ca nu au avut timp, fie ca nu li s-a spus care e modul corect de gindire, fie ca nu au capacitatea intelectuala de a intelege.
Reply With Quote
  #162  
Vechi 13.10.2009, 10:58:13
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Citat:
În prealabil postat de topcat Vezi mesajul
Repet a suta oara: generalizati, folositi niste exemple de trairi doar ca sa se potriveasca ideilor voastre. Faceti abstractie insa de majoritatea tipurilor de oameni carora nu li s-a dat ocazia sa isi poata preschimba modul de gindire, fie ca nu au avut timp, fie ca nu li s-a spus care e modul corect de gindire, fie ca nu au capacitatea intelectuala de a intelege.
Exact asta faci si tu, e valabila si reciproca!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #163  
Vechi 13.10.2009, 11:06:56
topcat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Exact asta faci si tu, e valabila si reciproca!
Cum asa? Care e reciproca?
Reply With Quote
  #164  
Vechi 13.10.2009, 15:56:38
ghemis ghemis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.06.2009
Mesaje: 229
Implicit pt.florin-ionut

Acum te rog frumos sa vii cu niste linkuri de la acei Sfinti Parinti pe care ii tot invoci, sa vad si eu clar cine scrie ca focul Iadului va arde la propriu, viermii rod si tartarul e mai rece ca zero absolut. Deocamdata suntem la faza parerea ta versus parerea mea, exceptand postarea 34.

Iubiți credincioși,
Avînd în vedere că și diavolii se tem de muncile iadului, voi vorbi pe scurt despre iad și muncile din el. De la început vă rog să țineți minte că nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfînt sau dascăl al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Însuși Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede și a asculta despre acest mare adevăr, că nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Însuși Ziditorul și Dumnezeul nostru. Vrednice de crezare sînt și învățăturile sfinților prooroci din Legea Veche, despre chinurile cele veșnice ale iadului. Dar cu mult mai mult ni se cuvine a crede în cuvintele Sfintei Evanghelii pentru că sînt rostite de Însuși Fiul lui Dumnezeu și după acestea vom fi judecați.

Iată mărturiile principale ale Sfintei Scripturi despre iad și chinurile veșnice ale lui. Mai întîi trebuie să știm că iadul este un loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33). În iad se muncește și trupul și sufletul (Daniel 12, 2; Matei 5, 29). Iadul are pedeapsă veșnică (Matei 25, 46; Marcu 3, 29: I Tesaloniceni 1, 10). Iadul are iezer de foc (Apocalipsa 19, 20; 20, 15). Iadul are rîu de foc (Matei 18, 8; 25, 41) Iadul are flacără veșnică (Isaia 33, 14). Iadul are foc mistuitor (Evrei 10, 27). Iadul are cuptor veșnic (Matei 13, 50). Iadul are gheena focului celui nestins (Matei 5, 22). Iadul are tartar, adică frig cumplit. Iadul are întuneric veșnic (Matei 22, 13). Iadul are plîngerea și scrîșnirea dinților (Matei 22, 13). Iadul are deznădejde și este veșnic cu toate muncile lui. Iadul are vierme neadormit, adică mustrarea conștiinței, și foc nestins (Marcu 9, 44).

Să auzim acum ce zic Sfinții și dumnezeieștii Părinți despre iad și chinurile păcătoșilor. Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: “Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă și schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins și nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numește nestins, că și păcătoșii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri” (Viața repausaților noștri, București, 1890, p. 327).

Sfîntul Ioan Damaschin zice: “Păcătoșii vor fi dați focului veșnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoșilor ci și asupra duhurilor celor netrupești, ale demonilor, el va fi întunecat și tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoși vor fi mîncați de viermele conștiinței lor. Viermele și focul ce muncește pe păcătoși în gheenă este conștiința lor” (Teologia dogmatică, de Macarie, tom 2, p. 656-657).

Sfîntul Vasile cel Mare recunoaște viermele din iad ca o realitate, iar nu o ficțiune, o alegorie, o idee abstractă. Sfîntul Ioan Gură de Aur pune, de asemenea, viermele și amarul muncilor iadului, ca simțual, zicînd: “De la sicriu și de la vierme aruncă-ți cugetarea ta la viermele ce nu moare și la focul ce nu se stinge; la scrîșnirea dinților și la întunericul cel mai dinafară, la suferința unei strîmtori veșnice”. Sfîntul Dimitrie al Rostovului, zice: “În gheenă va fi un foc nestins, o iarnă friguroasă, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferită, o întristare netîlcuită, o foame grozavă, o sete nepotolită și o strîmtoare extremă” (Omilia a doua, despre intrarea Domnului în Ierusalim).

Să auzim acum și pe dumnezeiescul părinte Chiril al Alexandriei, care zice despre muncile veșnice ale iadului: “Mă înfricoșez de gheenă, că fără de sfîrșit este. Mă înspăimîntez de tartarul cel mai dinafară, că nu are împărtășire cu lumina. Mă înfricoșez de viermele cel neadormit, că fără de sfîrșit chinuiește. Mă înfricoșez de rîul cel de foc care curge înaintea scaunului înfricoșatului și prea Veșnicului Judecător, care va face sunet mare și cu văpaie prea iute va arde. Mă înfricoșez de negura cea fără de lumină. Mă înfricoșez de întunericul cel mai din afară și de legăturile cele nedezlegate, de scrîșnirea dinților și de plîngerea cea nemîngîiată…”. Apoi zice: “Acolo totdeauna se aude: “Vai!” Acolo toți strigă: “Vai mie”, “Vai mie” și nu este cine să le ajute. Suspină neîncetat și necurmat din adîncul inimii lor și nimeni nu este cine să-i audă. Plîng și se jelesc, dar nimeni nu este cine să se milostivească spre ei. Unde este desfătarea, unde este nălucirea averilor, unde este acolo frumusețea femeilor mincinoase și nefolositoare? Unde este acolo spoirea și sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a înșela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceața păcatului cea necurmată și întinată? Unde este mîndria cea fără de omenie? Unde sînt boierii, unde împărații, unde egumenii și cei ce se fălesc cu dregătoriile și bogățiile lor? Ei defaimă pe Dumnezeu care i-a făcut pe dînșii” (Ușa pocăinței, 1812, p. 371-380).

Sfîntul Clement al Romei zice despre muncile iadului: “Toate sufletele sînt nemuritoare, chiar și cele ale păcătoșilor. Mai bine ar fi fost acestora să nu mai fi existat, căci în prada muncilor celor fără de sfîrșit, în focul care nu se stinge, nemurind niciodată, ei nu vor vedea sfîrșitul chinurilor lor”. Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei, zice: “Tu mă ameninți pe mine cu un foc care se consumă pentru un timp și se stinge curînd, căci nu cunoști nimic de focul judecății viitoare și de munca cea veșnică pregătită pentru necredincioși”. Sfîntul Iustin Martirul, vorbind de muncile iadului, zice: “Satana cu toată armata lui și cu toți cei ce au urmat exemplul său, vor fi trimiși în focul cel nestins și acolo veșnic vor suferi”.

Sfîntul Chiril al Ierusalimului zice: “Dacă cineva este păcătos, el primește un trup veșnic destinat a suferi chinurile păcatului și va arde veșnic în foc, fără a se distruge sau a se mistui vreodată”. Sfîntul Vasile cel Mare, arătînd că muncile iadului sînt veșnice, zice: “Domnul afirmă că aceștia vor merge în munca cea veșnică” (Matei 25, 46). În alt loc trimite pe cei păcătoși în focul cel veșnic care este gătit diavolului și îngerilor lui (Matei 25, 41).
Reply With Quote
  #165  
Vechi 13.10.2009, 15:59:37
ghemis ghemis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.06.2009
Mesaje: 229
Implicit

După cum ne spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci “diavolului și îngerilor lui”, pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind “să fie asemenea Celui Preaînalt”. Iadul este o temniță de chin veșnic pentru ei, întrucît îngerii căzuți nu mai au iertare și pocăință, căci au păcătuit în știință și voință liberă, nu ca oamenii care cad din slăbiciune și neștiință. De aceea numai oamenii au pocăință și iertare, iar diavolii niciodată.

Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor păcătoși în muncile iadului, în temnița diavolilor și la un loc cu ei, dacă iadul este numai pentru ei? Pentru că oamenii ascultă mai mult de îndemnurile diavolilor spre păcat, decît de poruncile lui Dumnezeu spre mîntuire. Și dacă nu se pocăiesc din viață de bună voie, prin spovedanie și lacrimi de căință și dacă nu părăsesc păcatele pînă la moarte datorate necredinței, nepăsării, mîndriei și altor patimi care îi țin legați, atunci sufletele păcătoșilor sînt aruncate în chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat.

Dar oare și sufletele oamenilor nepocăiți rămîn veșnic în iad cu diavolii? Oare păcătoșii din chinurile iadului nu mai au nici o salvare? Ce ne învață despre aceasta Sfînta Biserică? Cei care au murit în păcate grele împotriva Sfîntului Duh, cum sînt necredincioșii, care pînă la moarte declară că nu cred în Dumnezeu, cei care refuză la sfîrșitul vieții spovedania și Sfînta Împărtășanie, cei care se leapădă de dreapta credință și mor în secte, vrăjitorii, cei care se sinucid și nu au nădejde în mila lui Dumnezeu, toți aceștia nu mai au nici o iertare după moarte și Biserica nu se roagă pentru ei niciodată, iar sufletele lor se chinuiesc veșnic în iad cu diavolii.

La fel zac în chinuri și sufletele celor ce au făcut păcate de moarte și strigătoare la cer, pînă în ceasul morții, precum: înjurături de cele sfinte, tot felul de desfrînări, ucideri de copii (avorturi), cei stăpîniți de mîndrie, de ură care mor neiertați unii cu alții, zgîrciții, bețivii și toți cei robiți de patimi care mor nespovediți pînă în ceasul morții. Pentru aceștia Biserica se roagă, dacă nu s-au lepădat de credință, însă sufletele lor numai se ușurează de chinuri, dar nu se scot cu totul la lumină, fiind nepocăiți și nedezlegați de păcate pe pămînt.

A treia categorie de suflete ce se chinuiesc în iad este a celor ce au crezut în Dumnezeu, dar s-au spovedit și căit de păcat numai la moarte și n-au mai avut timp a-și face canonul pentru ele pe pămînt. Aceștia suferă chinuri mai ușoare în iad și toți sînt izbăviți de osîndă prin slujbele Bisericii și milosteniile făcute în numele lor. Trebuie să mai știm că sînt multe locuri și feluri de chinuri în iad, după măsura păcatelor fiecăruia și după urmările și sminteala pe care le-au pricinuit altora. Altfel și în alt loc se chinuiesc apostații, adică lepădații de credință și necredincioșii și altfel se chinuiesc ucigașii, desfrînații și urîtorii de oameni. Iar altfel se chinuiesc vrăjitorii și mincinoșii și în alt fel și loc se chinuiesc cei zgîrciți și nemilostivi, căci precum în Împărăția lui Dumnezeu “multe locașuri sînt”, după măsura faptelor fiecăruia, tot așa și în iad multe locuri și feluri de chinuri sînt după măsura păcatelor omenești.

Nu este om în trup care să poată vedea chinurile iadului și să nu moară de frică și durere. Că dacă și diavolii fug de iad și stau pe pămînt sau în văzduh pînă la ziua cea mare a judecății de apoi, cuprinși de groaza chinurilor din iad, cum ați auzit în Evanghelia de azi, apoi cum să nu ne temem și să nu fugim noi păcătoșii de muncile iadului? Cum să nu ne pocăim aici, în trup, și să nu ne plîngem păcatele prin spovedanie și fapte bune, acum cînd mai avem puțină vreme, știind că fără pocăință nu este mîntuire și că dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum să nu purtăm grijă de morții noștri care au murit nepregătiți, știind că în iad nu mai este pocăință și că ei așteaptă în foc rugăciunile, slujbele și milostenia noastră?

Deci să ne pocăim cît mai curînd, că nu știm ceasul plecării noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căință și cu lacrimi la duhovnici iscusiți, ca să luăm dezlegare și să facem pe pămînt canon pentru păcatele noastre, știind că în curînd ne cheamă Hristos din trup și nu știm dacă ne va mai pomeni cineva după moarte. Căci acum cît este Sfînta Liturghie pe pămînt, cît mai sînt duhovnici iscusiți și mai avem puține zile cu ușurință ne putem pocăi. Iar dacă vom muri în păcatele noastre, în nepăsare, în necredință, în răutate, în mîndrie, în desfrîu, cine ne va scoate din focul iadului, din mîinile diavolului care stă gata să ne ucidă?

Să ne temem de Dumnezeu, frații mei, să ne temem de judecată și de orice păcat. Să alungăm pe diavoli dintre noi și păcatele din inimile noastre, prin pocăință adevărată și viață curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare și iubire în Hristos. Să ne îndreptăm acum cît mai sîntem în trup, că după moarte și mai ales după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic.

Cu aceste îndrumări creștinești, să-L rugăm pe Mîntuitorul Hristos să alunge dușmănia dintre oameni, necredința și dezbinarea din lume și tot păcatul din inimile noastre, ca să avem cu toți parte de rai și de Cereasca Împărăție împreună cu îngerii și cu toți sfinții. Amin.
Reply With Quote
  #166  
Vechi 13.10.2009, 16:16:08
ghemis ghemis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.06.2009
Mesaje: 229
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ghemis Vezi mesajul
După cum ne spune Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la începutul zidirii, ci în clipa căderii din cer a îngerilor săi. El a fost destinat nu oamenilor, ci “diavolului și îngerilor lui”, pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind “să fie asemenea Celui Preaînalt”. Iadul este o temniță de chin veșnic pentru ei, întrucît îngerii căzuți nu mai au iertare și pocăință, căci au păcătuit în știință și voință liberă, nu ca oamenii care cad din slăbiciune și neștiință. De aceea numai oamenii au pocăință și iertare, iar diavolii niciodată.

Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor păcătoși în muncile iadului, în temnița diavolilor și la un loc cu ei, dacă iadul este numai pentru ei? Pentru că oamenii ascultă mai mult de îndemnurile diavolilor spre păcat, decît de poruncile lui Dumnezeu spre mîntuire. Și dacă nu se pocăiesc din viață de bună voie, prin spovedanie și lacrimi de căință și dacă nu părăsesc păcatele pînă la moarte datorate necredinței, nepăsării, mîndriei și altor patimi care îi țin legați, atunci sufletele păcătoșilor sînt aruncate în chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat.

Dar oare și sufletele oamenilor nepocăiți rămîn veșnic în iad cu diavolii? Oare păcătoșii din chinurile iadului nu mai au nici o salvare? Ce ne învață despre aceasta Sfînta Biserică? Cei care au murit în păcate grele împotriva Sfîntului Duh, cum sînt necredincioșii, care pînă la moarte declară că nu cred în Dumnezeu, cei care refuză la sfîrșitul vieții spovedania și Sfînta Împărtășanie, cei care se leapădă de dreapta credință și mor în secte, vrăjitorii, cei care se sinucid și nu au nădejde în mila lui Dumnezeu, toți aceștia nu mai au nici o iertare după moarte și Biserica nu se roagă pentru ei niciodată, iar sufletele lor se chinuiesc veșnic în iad cu diavolii.

La fel zac în chinuri și sufletele celor ce au făcut păcate de moarte și strigătoare la cer, pînă în ceasul morții, precum: înjurături de cele sfinte, tot felul de desfrînări, ucideri de copii (avorturi), cei stăpîniți de mîndrie, de ură care mor neiertați unii cu alții, zgîrciții, bețivii și toți cei robiți de patimi care mor nespovediți pînă în ceasul morții. Pentru aceștia Biserica se roagă, dacă nu s-au lepădat de credință, însă sufletele lor numai se ușurează de chinuri, dar nu se scot cu totul la lumină, fiind nepocăiți și nedezlegați de păcate pe pămînt.

A treia categorie de suflete ce se chinuiesc în iad este a celor ce au crezut în Dumnezeu, dar s-au spovedit și căit de păcat numai la moarte și n-au mai avut timp a-și face canonul pentru ele pe pămînt. Aceștia suferă chinuri mai ușoare în iad și toți sînt izbăviți de osîndă prin slujbele Bisericii și milosteniile făcute în numele lor. Trebuie să mai știm că sînt multe locuri și feluri de chinuri în iad, după măsura păcatelor fiecăruia și după urmările și sminteala pe care le-au pricinuit altora. Altfel și în alt loc se chinuiesc apostații, adică lepădații de credință și necredincioșii și altfel se chinuiesc ucigașii, desfrînații și urîtorii de oameni. Iar altfel se chinuiesc vrăjitorii și mincinoșii și în alt fel și loc se chinuiesc cei zgîrciți și nemilostivi, căci precum în Împărăția lui Dumnezeu “multe locașuri sînt”, după măsura faptelor fiecăruia, tot așa și în iad multe locuri și feluri de chinuri sînt după măsura păcatelor omenești.

Nu este om în trup care să poată vedea chinurile iadului și să nu moară de frică și durere. Că dacă și diavolii fug de iad și stau pe pămînt sau în văzduh pînă la ziua cea mare a judecății de apoi, cuprinși de groaza chinurilor din iad, cum ați auzit în Evanghelia de azi, apoi cum să nu ne temem și să nu fugim noi păcătoșii de muncile iadului? Cum să nu ne pocăim aici, în trup, și să nu ne plîngem păcatele prin spovedanie și fapte bune, acum cînd mai avem puțină vreme, știind că fără pocăință nu este mîntuire și că dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum să nu purtăm grijă de morții noștri care au murit nepregătiți, știind că în iad nu mai este pocăință și că ei așteaptă în foc rugăciunile, slujbele și milostenia noastră?

Deci să ne pocăim cît mai curînd, că nu știm ceasul plecării noastre din trup. Să ne mărturisim păcatele cu mare căință și cu lacrimi la duhovnici iscusiți, ca să luăm dezlegare și să facem pe pămînt canon pentru păcatele noastre, știind că în curînd ne cheamă Hristos din trup și nu știm dacă ne va mai pomeni cineva după moarte. Căci acum cît este Sfînta Liturghie pe pămînt, cît mai sînt duhovnici iscusiți și mai avem puține zile cu ușurință ne putem pocăi. Iar dacă vom muri în păcatele noastre, în nepăsare, în necredință, în răutate, în mîndrie, în desfrîu, cine ne va scoate din focul iadului, din mîinile diavolului care stă gata să ne ucidă?

Să ne temem de Dumnezeu, frații mei, să ne temem de judecată și de orice păcat. Să alungăm pe diavoli dintre noi și păcatele din inimile noastre, prin pocăință adevărată și viață curată, prin spovedanie, rugăciune, ascultare și iubire în Hristos. Să ne îndreptăm acum cît mai sîntem în trup, că după moarte și mai ales după Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic.

Cu aceste îndrumări creștinești, să-L rugăm pe Mîntuitorul Hristos să alunge dușmănia dintre oameni, necredința și dezbinarea din lume și tot păcatul din inimile noastre, ca să avem cu toți parte de rai și de Cereasca Împărăție împreună cu îngerii și cu toți sfinții. Amin.
Frate Ionut dupa cum reiese din ce am postat,in iad se munceste si sufletul si trupul,iadul este o realitate si se afla in centrul pamantului.Marturii in acest sens am foarte multe.Sa nu ne lasam amagiti de vrajmas precum ca Dumnezeu este atat de iubitor de oameni si ca nu ar fi nici un chin vesnic ci doar asa o singuratate.Este o singuratate acolo,este si o lipsa de iubire asa cum spune P.Dumitru Staniloaie si alti sfinti parinti,nu sunt deloc contraziceri intre ei ci se completeaza unul pe celalalt,dar exista si munci si chin vesnic.
Reply With Quote
  #167  
Vechi 13.10.2009, 18:38:11
Fani71 Fani71 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.04.2009
Locație: Bruxelles
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de topcat Vezi mesajul
Repet a suta oara: generalizati, folositi niste exemple de trairi doar ca sa se potriveasca ideilor voastre. Faceti abstractie insa de majoritatea tipurilor de oameni carora nu li s-a dat ocazia sa isi poata preschimba modul de gindire, fie ca nu au avut timp, fie ca nu li s-a spus care e modul corect de gindire, fie ca nu au capacitatea intelectuala de a intelege.
Faptul ca unii sau multi nu inteleg nu spune nimic despre corectitudinea parerilor celor de aici care vorbesc despre iad ca lipsa lui Dumnezeu, lipsa comuniunii cu El.
Faptul ca majoritatea oamenilor nu inteleg teoria relativitatii sau nu stiu de ea nu spune nimic despre valabilitatea ei obiectiva.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
Reply With Quote
  #168  
Vechi 13.10.2009, 18:59:39
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ghemis Vezi mesajul
Sfîntul Ioan Damaschin zice: “Păcătoșii vor fi dați focului veșnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoșilor ci și asupra duhurilor celor netrupești, ale demonilor, el va fi întunecat și tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoși vor fi mîncați de viermele conștiinței lor. Viermele și focul ce muncește pe păcătoși în gheenă este conștiința lor” (Teologia dogmatică, de Macarie, tom 2, p. 656-657).
Prietene,

De acord ca exista un foc vesnic si ca natura lui nu o putem intelege. Hristos il numeste foc pentru ca noi nu putem intelege ceea ce este de fapt acel chin vesnic asupra sufletului si a trupului inviat. Este o metafora, iar daca isi imagineaza cuptoare din care ies valvatai arzatoare e ca sa sperie babele - ceea ce nu e rau deloc la urma urmei.

Deci cum ramane cu viermele pe care l-a prins si l-a intins cel din povestea ta cand aici Ioan Damaschin se refera la constiinta celor morti in pacate?

Citat:
În prealabil postat de ghemis
Frate Ionut dupa cum reiese din ce am postat,in iad se munceste si sufletul si trupul,iadul este o realitate si se afla in centrul pamantului.Marturii in acest sens am foarte multe.Sa nu ne lasam amagiti de vrajmas precum ca Dumnezeu este atat de iubitor de oameni si ca nu ar fi nici un chin vesnic ci doar asa o singuratate.
Eu nu neg chinul vesnic, insa natura acestei suferinte trebuie sa fie una spirituala, nu o tortura in sensul pe care-l intelegi tu sau altii.

Ca o slaba comparatie, incearca sa-ti imaginezi ca vei muri o moarte clinica si te trezesti dupa ce te inmormaneaza in intunericul sicriului, fara posibilitatea de a te misca nicicum. Mai fa un efort si imagineaza-ti ca nu ai nici o scapare de acolo si ca niciodata nimeni nu te va mai putea scoate din spatiul acela inchis. Ca nu vei mai muri vreodata si ca vei ramane cu disperarea si cu amintirile vietii trecute care s-a terminat. In acelasi timp gandeste-te ca la doi metri deasupra lumea isi continua mersul inainte, dar pe tine te-au uitat toti, inclusiv familia si cei dragi. Mai vrei sa pun si paie vesnice si sa le dau foc? :))

Spui ca Iadul e in centrul pamantului. Te bazezi pe expresia "coboratu-s-a intru cele mai de jos ale pamantului"? Tu crezi ca de planeta noastra e vorba aici?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #169  
Vechi 13.10.2009, 20:12:22
BogdanF2 BogdanF2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Mesaje: 858
Implicit

Citat:
În prealabil postat de topcat Vezi mesajul
Repet a suta oara: generalizati, folositi niste exemple de trairi doar ca sa se potriveasca ideilor voastre. Faceti abstractie insa de majoritatea tipurilor de oameni carora nu li s-a dat ocazia sa isi poata preschimba modul de gindire, fie ca nu au avut timp, fie ca nu li s-a spus care e modul corect de gindire, fie ca nu au capacitatea intelectuala de a intelege.
Eu cred ca tu te cam ratacesti... asta e problema ta acum, ce se intampla cu ceilalti? Vezi mai bine ce se intampla cu tine, ca Dumnezeu nu te va intreba ce au gresit altii, ci ce ai gresit tu.

Dumnezeu va judeca pe fiecare dupa cat i s-a dat fiecaruia. Dupa cum spunea si un Sfant sau un Parinte din Pateric, intr-un fel va fi judecat cineva care a fost educat de mic sa pacatuiasca, si in alt fel cineva care a fost educat de mic sa fie virtuos. Dumnezu ii stie si are grija de toti.

Bogdan.
Reply With Quote
  #170  
Vechi 13.10.2009, 21:32:15
topcat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de BogdanF2 Vezi mesajul
Dumnezu ii stie si are grija de toti.
M-am linistit :)
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
vesnicia iadului costi21 Din Noul Testament 14 26.02.2013 17:01:34
Focul iadului Profetul de carton Secte si culte 500 29.12.2012 16:49:09
Socant: avem dovada existentei iadului! Florin-Ionut Alte Religii 11 11.11.2010 17:08:08
O descriere a iadului islamic... scrabble Religia Islamica 31 08.01.2010 20:58:01