Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[axios]

În prealabil postat de anna21

Un raspuns foarte delicat! Multumesc pentru sfaturi.
(Dar nu incerc sa ma indreptatesc, ma imbrac cu grija pt biserica sau doar pt rugaciune. )
Mi-am exprimat doar durerea si indignarea pentru usurinta cu care sunt judecate femeile (credincioase sau nu, nu conteaza!) dupa aparente.
Ispita este pentru cel stapanit de patimi.
Daca vad o fata in blugi la biserica, ma gandesc ca este nou venita si ma bucur ca i-a indreptat Dumnezeu pasii unde trebuie! Are cine sa-i numere pacatele, nu trebuie sa o fac eu!
Daca vad o fata vulgar imbracata imi pare rau pentru lipsa ei de discernamant, dar nu as cataloga-o ca usuratica.
Dar barbatii care proiecteaza propriile patimi asupra femeilor m-au suparat intotdeauna! Si exemplele curg pe multe topicuri. Pai fiecare are o mama care s-a dedicat in intregime ingrijirii copiilor. Numai pentru acest simplu fapt ar trebui sa existe un respect generalizat pentru femei (asa cum sunt ele: slabe, nevolnice, "furate" de lucruri frumoase, amagite de barbati.. etc.).
Nici nu indraznesc sa repet ultima intrebare a Sophiei!

(militez un pic pt respectul cuvenit femeilor ca sunt inca uimita de judecatile emise de unii pe topicurile cu prietene ne-virgine! sau la inceputul acestui thread. De pacatele noastre suntem noi vinovati! Fiecare in parte. Curvim (cu gandul, desigur), nu este vina acelei femei. Judecam aproapele, la fel, vina e a noastra! Aaa, ca are si el pacatele lui?! Nu ne priveste, cat timp nu-l putem iubi si ajuta!)

nu-mi permit sa dau sfaturi ci doar sa observ. nu trebuie sa-l iei ca pe un atac.
ar trebui sa-ti dai seama ca cei care judeca nu sunt decat ipocriti, asa cum ai zis si tu.
eu ma bucur cand vad cate o fata ratacita, imbracata mai de "scandal", pentru ca imi dau seama ca e neimplinita. e in cautarea acelui lucru care sa-i astupe golul din viata. si e clar ca e dezorientata si nestiutoare.
nu trebuie bruscata nicidecum. trebuie delicatete. delicatetea marilor duhovnici, care stiu sa dojeneasca cu blandete, astfel incat sa constientizam singuri greselile proprii si sa ne faca sa ne dorim sa ne intoarcem mereu la ei. e clar ca daca ar sti ce furtuna de ganduri se abate asupra ei in momentele acelea ar regreta cumplit ideea de a-si arata nurii in biserica.
eu personal, ca sa scap de eventualele "ispite", ma duc in fata si urmaresc doar ce se intampla acolo. imi este mai usor sa ma concentrez la slujba si, participand astfel, chiar si timpul se scurge mult mai rapid.
dupa ce ies din biserica, pot sa mustacesc, fara rautate sau patima, daca vad o scena "fierbinte".
cat despre tine ana, ce sa zic... nu cred ca trebuie sa militezi pentru nimeni si nimic. decat pentru sufletul tau. nu trebuie sa te risipesti pentru cauze pierdute sau sa te lupti cu morile de vant, pierzand din vedere lucruri mult mai importante si mai folositoare linistii tale sufletesti. si asta tot o observatie este. cu siguranta, tu stii mai bine ce ai de facut.
intotdeauna am avut un respect deosebit pentru intuitia femeii, in general...
Doamne ajuta!