Tatal nostru

[gavriil]

În prealabil postat de OmuBun

Aceasta nelamurire am avut-o si eu, iar la pomana de un an a tatalui meu am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu preotul locului. Din pacate raspunsul a fost departe de a ma multumi, in sensul ca noi trebuie sa luam traducerea Sfintei Scripturi asa cum a fost ea facuta. Nu stiu daca e pacat sau nu, dar eu de cele mai multe ori ma pomenesc spunand "Si nu ne pierde pe noi in ispita...!"

Asta inseamna ca adaugi un cuvint de la tine si nu urmezi cuvintul evanghelistilor sau mai bine spus cuvintul DOMNULUI ISUS HRISTOS.

[glykys]

În prealabil postat de gavriil

Asta inseamna ca adaugi un cuvint de la tine si nu urmezi cuvintul evanghelistilor sau mai bine spus cuvintul DOMNULUI ISUS HRISTOS.

care se scrie IISUS HRISTOS! Sunt destule comentarii la rugaciunea Tatal nostru... nu se ofera nimeni sa il lamureasca?

[gavriil]

In cartea ortodoxa invatatura de credinta ortodoxa spune despre aceste cuvinte "si nu ne duce pe noi in ispita" ca DUMNEZEU ingaduie ispitele (care inseamna raul)pentru a ne pune la incercare credinta.
Asta inseamna ca DUMNEZEU stapineste si ingaduie toate.
Cind se spune "si nu ne duce in ispita"asta inseamna ca prin voia LUI DUMNEZEU se manifesta si raul de asta se spune "si nu ne duce in ispita".

[adam000]

În prealabil postat de gavriil

In cartea ortodoxa invatatura de credinta ortodoxa spune despre aceste cuvinte "si nu ne duce pe noi in ispita" ca DUMNEZEU ingaduie ispitele (care inseamna raul)pentru a ne pune la incercare credinta.

Cred ca mai degraba notiunea de "pentru a ne pune la incercare credinta" trebuie inteleasa in sensul de "pentru ca noi sa ne cunoastem si sa ne constientizam credinta" (in sensul de cat de slaba este).

Este evident ca Dumnezeu stie foarte bine care ne este credinta noastra in fiecare moment.

Noi insa de multe ori (probabil in majoritatea cazurilor) nu ne-o stim. Sau ne inchipuim ca ne-o stim. De multe ori noi ne dam seama cat de slaba este credinta noastra numai in fata unei ispite. Abea atunci ne dam seama cat de adevarate si cat de profunde sint cuvintele pe care probabil multi le-am rostit atunci cand am citit Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos: "iar firea noastra patimasa si taria neputincioasa". Atunci constientizam ca taria noastra e neputincioasa si ne dorim sa nu mai fim ispititi. Si atunci, cand in sfarsit simtim frica de a nu cadea in pacat (pentru ca ne constientizam "taria neputincioasa") spunem din suflet "Si nu ne duce pe noi in ispita". Si Dumnezeu ne aude si ne ajuta.

Astfel, eu cred ca este si un fel de indemn la smerenie.