Despatimirea

[Florin-Ionut]

Cum ma vindec de patima MANIEI? Ziceti repede, pana nu ma enervez!!! :)

Si fara linkuri, va rog frumos.

[anna21]

Buna intrebare!
Cred ca este legata de mandrie.. Unde nu este mandrie ar trebui sa dispara de la sine si mania.
Daca ar fi sa-mi evaluez mandria dupa asta... vai mie!

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cum ma vindec de patima MANIEI? Ziceti repede, pana nu ma enervez!!! :)

Si fara linkuri, va rog frumos.

Sa stii ca si eu ma confrunt cu asta! Duhovnicul meu spune ca rugaciunea este cel mai bun remediu! tacerea este de aur! ok, te manii, dar nu iti revarsa mania asupra celorlalti, taci din gura, sa nu starnesti scandal, lasa de la tine... of, ca din mandrie provin toate!!!

[sophia]

Nu-i asa usor si nici nu stiu daca se dau undeva in scrieri, sfaturi concrete.
Mai inati ca patimile sunt cam legate unele de altele dupa cum se vede.
Voi spuneti ca mania este legata de mandrie. Bun, atunci trebuie sa scapam de mandrie mai intai si cine stie de ce patima este legata si asta.
Si uite asa...
1. Problema numarul unu este ca suntem oameni si patimile sunte ale nostre, nu vom scapa de ele.
2. Traim intre oameni si ori trebuie sa ne "despatimim toti odata", ori sa ne izolam total de oameni.
Noi ca indivizi am putea scapa de o patima, sau alta, dar ne ducem in lume si apar probleme acolo - trebuie sa lupti, sa rezisti, sa supravietuiesti.
Patimile astea fac parte din viata si lupta noastra de zi cu zi. Ideal ar fi sa nu existe de tot, dar numai daca toti oamenii, fara exceptie am scapa de ele.
Trebuie schimbata lumea, sistemul, nu este suficient sa ne schimbam noi ca indivizi.
Ati vazut ca Iisus, sfinti de-alungul timpului au fost "omorati" de restul oamenilor. Ei nu au putut schimba lumea, au cazut ei omorati de lume (la propriu si la figurat).

@Glykys - nu ne maniem pe altii. Nu asta e problema. Totul este sa nu ne maniem deloc. Pentru ca aia altii nu patesc nimic, dar noi inghitim mereu, lasam, tacem si pana la urma buba tot se sparge si ne este si mai rau: ori facem atac cerebral daca tinem in noi si nu ne usuram, ori adunand ne uzam nervii si sufletul si ajungem in sanatorii.
Si nu din mandrie provin toate...ci din lupta pentru existenta.

În prealabil postat de sophia

Si nu din mandrie provin toate...ci din lupta pentru existenta.

Ceea ce spui tu, sophia, este efectul, nu cauza maniei.

În prealabil postat de sophia

Nu-i asa usor si nici nu stiu daca se dau undeva in scrieri, sfaturi concrete.

Bineinteles ca se dau si sfaturi concrete, dar trebuie sa cautam si sa citim aceste scrieri, incredintati fiind ca ne invata de bine. Scrierile Sfintilor Parinti ne dau cunoasterea necesara, dar duhovnicul este cel, care ne ajuta practic sa curatam sufletul nostru de patimi. E greu pentru cei fara duhovnic...

În prealabil postat de sophia

Mai inati ca patimile sunt cam legate unele de altele dupa cum se vede.
Voi spuneti ca mania este legata de mandrie. Bun, atunci trebuie sa scapam de mandrie mai intai si cine stie de ce patima este legata si asta.
Si uite asa...
1. Problema numarul unu este ca suntem oameni si patimile sunte ale nostre, nu vom scapa de ele.
2. Traim intre oameni si ori trebuie sa ne "despatimim toti odata", ori sa ne izolam total de oameni.
Noi ca indivizi am putea scapa de o patima, sau alta, dar ne ducem in lume si apar probleme acolo - trebuie sa lupti, sa rezisti, sa supravietuiesti.
Patimile astea fac parte din viata si lupta noastra de zi cu zi. Ideal ar fi sa nu existe de tot, dar numai daca toti oamenii, fara exceptie am scapa de ele.
Trebuie schimbata lumea, sistemul, nu este suficient sa ne schimbam noi ca indivizi.
Ati vazut ca Iisus, sfinti de-alungul timpului au fost "omorati" de restul oamenilor. Ei nu au putut schimba lumea, au cazut ei omorati de lume (la propriu si la figurat).

Mandria este ultima patima de care scapam. Dar daca consideri ca nu putem scapa de patimi, atunci nici nu vei reusi acest lucru. Totul este sa vrei.
Cel, Care poate revolutiona omenirea si a si facut-o, este Iisus Hristos. El nu face nimic fara voia noastra, caci noi avem liberul arbitru. Da tu mai intai dovada ca vrei sa te cureti de patimi, convinge-L prin acceptarea suferintei cauzate de acest proces de curatire, si apoi El va face restul.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

2. Traim intre oameni si ori trebuie sa ne "despatimim toti odata", ori sa ne izolam total de oameni.
Noi ca indivizi am putea scapa de o patima, sau alta, dar ne ducem in lume si apar probleme acolo - trebuie sa lupti, sa rezisti, sa supravietuiesti.

Nu cred ca este asa, Sophia. Daca eu sunt patimasa, sunt asa chiar daca traiesc izolata. Unde ma duc, ma urmeaza si patima.. Nu tine de conjunctura, de ceilalti. Este in inima mea.

Cand cineva te supara.. poti alege sa ripostezi sau sa-ti ascunzi mania.
Dar la fel de bine poti alege sa nu te superi!

Patimile astea fac parte din viata si lupta noastra de zi cu zi. Ideal ar fi sa nu existe de tot, dar numai daca toti oamenii, fara exceptie am scapa de ele.
Trebuie schimbata lumea, sistemul, nu este suficient sa ne schimbam noi ca indivizi.
Ati vazut ca Iisus, sfinti de-alungul timpului au fost "omorati" de restul oamenilor. Ei nu au putut schimba lumea, au cazut ei omorati de lume (la propriu si la figurat).

Lupta noastra nu este impotriva trupului si sangelui.. Martirii aceia, chiar daca au fost ucisi de oameni, au iesit invingatori.

[georgeval]

Mai intai nu trebuie sa uitam ca patimile reprezinta starea de robie. Pentru ganditorul francez Blondel patimile reprezinta setea dupa absolut intoarsa intr-o directie gresita. Trebuie sa ne gandim ca setea dupa absolut, intiparita in natura noastra prin actul creator, nu poate fi potolita decat de catre Dumnezeu- Izvorul cel nesecat de sensuri din care daca ne vom adapa nu vom mai inseta niciodata.

[Traditie1]

Patimile reprezinta legatura noastra cu lumea:

Iacov 4
1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.


Atunci când ambitiile pentru viata noastra pamânteasca se vor stinge, se va stinge si mânia si celelalte neplaceri provocate de patimi.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cum ma vindec de patima MANIEI? Ziceti repede, pana nu ma enervez!!! :)

Si fara linkuri, va rog frumos.

Mania este buna atunci cand e folosita cum trebuie (si Iisus s-a maniat)
Ea ne ajuta sa facem pasii in credinta,sa avansam de la un nivel la altul,sa crestem spiritual
Dar cand mania e folosita pentru ura si distrugerea de aproapele atunci ea este demonica si e mania de care trebuie sa ne ferim caci poate deveni fatala

Mania tine si de auto-control
Autocontrolul poate fi dobandit prin credinta si supunere fata de Dumnezeu,atunci cand facem asta Dumnezeu ne da har sa avem abilitatea de a ne autocontrola,este unul dintre roadele Sfantului Duh

[georgeval]

În prealabil postat de Traditie1

Patimile reprezinta legatura noastra cu lumea:

Iacov 4
1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.


Atunci când ambitiile pentru viata noastra pamânteasca se vor stinge, se va stinge si mânia si celelalte neplaceri provocate de patimi.

Lumea nu este rea in sine. Pentru omul patimas aceasta a imprumutat sensuri departandu-se de sensurile sau ratiunile tiparite de Dumnezeu. Iata ce spune parintele Staniloae.
Lumea lucrurilor si persoanelor e menita astfel sa fie scara catre Dumnezeu, sprijin in urcusul spre El. Dar prin patimi omul ia lumii aceasta adancime luminoasa, aceasta transparenta ce merge pana la infinit. in loc sa mai fie „orizont de mistere“, lumea devine un continut material consumabil, un zid impenetrabil, nestrabatut de nici o lumina de dincolo. De fapt, patimile trupesti - lacomia pantecelui, iubirea de avutie, curvia - nu mai retin din lucruri si din persoane decat ceea ce-i material, ceea ce poate satisface pofta trupului nostru; iar mania, intristarea, slava desarta se explica tot prin aceasta reducere a lucrurilor la aspectul lor util trupului si marginit. Lucrurile nu mai sunt decat ceea ce se mananca sau dau alte inlesniri si placeri trupului: il duc repede, ii dau mirosuri si gusturi placute, ii prezinta un aspect material lucios, ii ofera o odihna comoda; iar persoana semenului e numai un trup care poate trezi placeri trupului nostru, sau un cuantum de cai putere, utilizabil ca unealta pentru productia de bunuri placute trupului. Lucrurile si persoanele nu mai cuprind decat ceea ce cade imediat sub simturi, si nimic dincolo de simturi. Ele au devenit opace. Lumea a devenit unilaterala, saraca, fara reliefuri de alt ordin decat cel sensibil. Pacatul impotriva lui Dumnezeu, Spiritul creator, e si un pacat impotriva lumii.