Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

[JohndaRuss]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu nu inteleg de unde s-a ajuns la concluzia ca luarea mesei in familie ar fi o pasare rara Mi se pare ceva absolut normal, dar totusi imi vine chiar greu sa cred ca pentru membrii unei familii e aproape unica oportunitate de a mai comunica sau ca pentru toti oamenii aceasta masa in familie ar fi singurul lucru important de peste zi...sau e ca si cum nu s-ar comunica in rest si masa e singurul lucru care mai indeamna la comunicare?

Masa in familie se poate lua si la restaurant, si la gratar, si la iarba verde, si in concedii, si in excursii...iar de comunicat cand eram la parinti, comunicam si la o cafea, si in timp ce pregateam masa ( deci si inainte) si cand venea tata cu sacosele pline de bunatati si ne adunam cu totii in bucatarie ( si pisicile..deci chiar intreaga familie, fiecare comunicand in graiul lui, dar cu mult entuziasm)...si ma rog, o groaza de alte momente ale zilei...astfel incat chiar masa in familie mi se pare pur si simplu unul dintre momentele frumoase din zi, dar nicidecum cel mai frumos sau sfant...practic depinde de fiecare familie si de stilul lor de viata.

Ieri de exemplu una dintre mesele in familie am servit-o intr-un port, pe o banca si a fost ceva inedit...iar in rest imi place foarte mult sa iau masa si la restaurant

Poate că în cazul tău totul e cool dar multe familii nu mai au masă în familie. Mama cu o parte din copii sunt la masa că restul sunt Dumnezeu ştie pe unde prin oraş cu fel şi fel de prieteni dubioşi iar tata stă la birou pănă la 22:00 în încercarea lui de a căştiga un sac de bani pe oră uitând că nu ia nimic cu el pe lumea cealaltă. Acesta e un exemplu trist şi te rog să mă crezi că sunt foarte multe familii în situaţia asta. E tipul de familie modernă.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de JohndaRuss

Poate că în cazul tău totul e cool dar multe familii nu mai au masă în familie. Mama cu o parte din copii sunt la masa că restul sunt Dumnezeu ştie pe unde prin oraş cu fel şi fel de prieteni dubioşi iar tata stă la birou pănă la 22:00 în încercarea lui de a căştiga un sac de bani pe oră uitând că nu ia nimic cu el pe lumea cealaltă. Acesta e un exemplu trist şi te rog să mă crezi că sunt foarte multe familii în situaţia asta. E tipul de familie modernă.

O fi cool, nu o fi cool...ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca orice familie are momentele ei frumoase, iar masa in familie mie nu mi se pare ceva ce poate face diferenta intre familii, ca fiind mai unite sau nu, mai fericite sau mai triste ...e chiar hilara aceasta constatare subiectiva, sincer!

[costel]

Astazi, avem tendinta de a manca singuri. Am renuntat demult la bucuria comuniunii meselor de grup. Ne mai raman doar filele de literatura, care surprind fragmente din cina unei familii de tarani romani: "Cat ieseau din iarna si pana aproape de sfantul Niculaie, Morometii mancau afara in tinda la o masa joasa si rotunda, asezati in jurul ei pe niste scaunele cat palma. Fara sa se stie cand, copiii se asezasera cu vremea unul langa altul, dupa fire si neam. Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. De cealalta parte a mesei, langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, statea totdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete... Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, desi numarul copiilor crescuse. El sedea bine pe pragul lui, putea sa se miste in voie si de altfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca, ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa si plina de arsurile de la tigaie". (Morometii, Marin Preda)

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Astazi, avem tendinta de a manca singuri. Am renuntat demult la bucuria comuniunii meselor de grup. Ne mai raman doar filele de literatura, care surprind fragmente din cina unei familii de tarani romani: "Cat ieseau din iarna si pana aproape de sfantul Niculaie, Morometii mancau afara in tinda la o masa joasa si rotunda, asezati in jurul ei pe niste scaunele cat palma. Fara sa se stie cand, copiii se asezasera cu vremea unul langa altul, dupa fire si neam. Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. De cealalta parte a mesei, langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, statea totdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete... Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, desi numarul copiilor crescuse. El sedea bine pe pragul lui, putea sa se miste in voie si de altfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca, ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa si plina de arsurile de la tigaie". (Morometii, Marin Preda)

Pai bine, Costel, tocmai pe morometi ii alegi ca exemplu al comuniunii de familie? ;-)
Daca imi poti zice unul din ei care il iubea pe celalalt - sotia sotul, invers, fratii intre ei ... este un contraexemplu ce spui tu aici.
Deci, sa nu idealizam obiceiurile traditionale de a lua masa impreuna. Ele sunt bune, dar nu in mod absolut, ca orice pe lumea asta.
Si eu am apreciat, am avut parte, apreciez si am parte de aceste momente, dar ceva ma deranjeaza in idealizarea lor. Masa poate fi, in unele familii, si prilej de dominare a unora asupra altora, de manifestare a urii, a neintelegerii etc. Am vazut un film facut dupa un autor clasic (am uitat cine), in care era vorba de o mama care isi ura copiii (si reciproc, apoi), si care isi manifesta ura cel mai bine la masa, obligatoriu comuna.

Asa ca mie nu mi s epare de loc naiv ce scrie Andrusca. Din ce scrie ea, se vede ca a avut parte de o copilarie fericita, multa dragoste, mult respect. Si astea isi gasesc intotdeauna calea de manifestare, in timpul si in afara mesei comune.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

Pai bine, Costel, tocmai pe morometi ii alegi ca exemplu al comuniunii de familie? ;-)
Daca imi poti zice unul din ei care il iubea pe celalalt - sotia sotul, invers, fratii intre ei ... este un contraexemplu ce spui tu aici.
Deci, sa nu idealizam obiceiurile traditionale de a lua masa impreuna. Ele sunt bune, dar nu in mod absolut, ca orice pe lumea asta.
Si eu am apreciat, am avut parte, apreciez si am parte de aceste momente, dar ceva ma deranjeaza in idealizarea lor. Masa poate fi, in unele familii, si prilej de dominare a unora asupra altora, de manifestare a urii, a neintelegerii etc. Am vazut un film facut dupa un autor clasic (am uitat cine), in care era vorba de o mama care isi ura copiii (si reciproc, apoi), si care isi manifesta ura cel mai bine la masa, obligatoriu comuna.

Asa ca mie nu mi s epare de loc naiv ce scrie Andrusca. Din ce scrie ea, se vede ca a avut parte de o copilarie fericita, multa dragoste, mult respect. Si astea isi gasesc intotdeauna calea de manifestare, in timpul si in afara mesei comune.

Ai pus punctul pe i...chiar asta voiam sa spun si eu, a lua masa in familie nu dovedeste absolut nimic, poate numai impreuna cu alte aspecte are o insemnatate...dar luata separat, cred ca nu inseamna neaparat sfintenie, iubire, comuniune si comunicare.

Da, foarte tare...e chiar hilar sa descrii cum tatal sta in capul mesei si tot neamul adunat, dar cine zice ca e o familie unita daca stau toti la masa??? poate insemna si rutina, fiecare ramanand cu gandurile lui si in timpul mesei si dupa ce se ridica de la masa si tot asa, simplu.

Nu am vrut nici pe departe sa subliniez acest aspect, chiar cred ca am avut o familie normala, numai ca pentru mine masa luata in familie nu e o mare nava spatiala, si vezi Doamne daca nu ar fi existat acest obicei...statea fiecare in cate un colt din casa cu inima pietroi si sufletul in batista...sa fim seriosi!

[elizabeta]

Bine, poate ca trebuia precizat atunci: Luarea mesei in familie ca expresie a unitatii si iubirii intre membrii ei...

[windorin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

A lua masa in familie nu dovedeste absolut nimic, poate numai impreuna cu alte aspecte are o insemnatate, dar luata separat, cred ca nu inseamna neaparat sfintenie, iubire, comuniune si comunicare.

Ai dreptate, luata separat nu spune nimic, insa impreuna cu comuniunea tuturor celor prezenti, devine o adevarata forta de viata si odihna. Dupa cum vezi, inca de la inceputul discutiei, masa nu e despartita de comuniune, comunicare si interactiune vie intre membrii adunati. A sta la masa impreuna cu oameni cu care nu ai nimic in comun sau fata de care inima ta nu se deschide, este un adevarat chin. Cu totii am simtit, macar o data diferenta aceasta.

Oricum, cuvantul meu ramane acelasi.
Masa luata in familie poate deveni (foarte usor) factor de unitate si intarire a dragostei.
Societatea uraste familiile unite, caci lumea este cazuta.
Ea vrea pe fiecare in coltul lui sau cu altii. Lucrul este foarte usor de observat.

P.S. Faptul ca Morometii ne par a fi anormali, ciudati, etc arata o cadere pe care nici macar nu o constientizam.
Faptul ca erau multe conflicte nu are nici o legatura cu subiectul nostru.
Nu ne cere nimeni sa mancam pe jos, insa a ne aduna cu totii, in anumite momente ale zilei, este mai mult decat necesar.

[costel]

În prealabil postat de Fani71

Pai bine, Costel, tocmai pe morometi ii alegi ca exemplu al comuniunii de familie? ;-)

Ce sa fac Fani, atunci cand am postat ma gandeam doar la suma, cat mai multi - cu atat mai bine, acum ma gandesc la altceva: ca nu-i de ajuns ca unul sa fie langa tine, caci sunt situatii cand fiind langa tine, te raneste, nu iti aduce mangaire, sprijin si bucurie. Multumesc pentru interventie.

[Anna]

Sa nu uitam de Cina cea de Taina...(gandindu-ne la asta ne vom da seama ce inseamna masa impreuna, insasi comuniunea dintre om si Dumnezeu e vazuta ca o Cina, nu?)
Nu putem minimaliza importanta mesei. Ganditi-va la cuvantul "agapa"...
Ufff, cate s-ar putea vorbi despre masa, s-ar putea scrie carti...

[Marius22]

În prealabil postat de Anna

Sa nu uitam de Cina cea de Taina...(gandindu-ne la asta ne vom da seama ce inseamna masa impreuna, insasi comuniunea dintre om si Dumnezeu e vazuta ca o Cina, nu?)
Nu putem minimaliza importanta mesei. Ganditi-va la cuvantul "agapa"...
Ufff, cate s-ar putea vorbi despre masa, s-ar putea scrie carti...

Painea si masa sunt sfinte, mai ales in lumea satului, acolo unde s-au mai pastrat nestirbite valorile si obiceiurile crestine. Aici painea este aseazata numai la loc curat, am spune noi, de cinste. Daca se intampla ca o felie de paine sa cada pe jos este imediat ridicata. De obicei painea se ofera, odata cu sarea, oaspetilor de vaza. La vremea mesei, painea este taiata numai capul familiei, care are grija sa cresteze intr-insa semnul Sfintei Cruci cu varful cutitului.

Acestea sunt numai cateva din obiceiurile taranului roman care plaseaza actul mancarii, dupa cum constatam, mai presus de simpla necesitate trupesca, mai presus de aspectul pur biologic.