Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Recomand tuturor celor interesaţi , o carte foarte folositoare , ce aduce multe lămuriri la subiectul dezbătut pe acest topic . Cartea se intitulează "Părinţii Duhovnici şi Copiii" şi este semnată de G. Spiliotis şi cuprinde o culegere de texte folositoare . Cartea a apărut la Editura Cartea Ortodoxă - Ed. Egumeniţa. Din cuprins : -INAINTE DE NAŞTERE ; -FRICILE COPIILOR ; - CUPLU CU PROBLEME - COPIL CU PROBLEME ; - RASPLATA BUNEI CREŞTERI ; -COPIII CARE SUNT AFIEROSIŢI LUI DUMNEZEU ; -TRASATURI DE CARACTER MOŞTENITE ; - CASETELE NEÂNREGISTRATE ; -NEMULŢUMIREA PARINŢILOR ; - DESPRE ÎNGERUL PAZITOR ;- DILEMELE MORALE ŞI RUGĂCIUNEA ; JERTFELE PĂRINŢILOR PENTRU VINDECAREA COPIILOR LOR ; - MOARTEA COPIILOR ŞI VOIA LUI DUMNEZEU ; - ADORMIREA ÎNAINTE DE VREME - COPII CU HANDICAP MINTAL ; - COPIII ÎI APARŢIN LUI DUMNEZEU , etc. Este o carte uşor de parcurs , ce aduce multă lumină în mintea sufletul celui ce o citeşte . În rest, părerea mea, este bine să ne ferim de speculaţii fără a ne documenta în prealabil. Doamne ajută şi ne luminează întru ADEVARUL TAU ! Amin

[sophia]

1. Am tot citit ce scrieti voi aici pe site despre post, pacate si altele si am impresia ca se face o confuzie, poate chiar fara stiinta.
Multi spun ca postul, atat cel alimentar cat si cel conjugal (imi place termenul ales de Fani) are rolul unei rationalizari, unei limitari a exagerarii, pentru sanatatea noastra.
Eu sunt de cacord cu acest lucru, dar atunci ar trebui ca postul sa fie diferentiat si lasat sa se faca in functie de nevoi.
Nu toti depasim niste limite, nu toti ne facem rau neaparat si trebuie sa ne infranam. Exista multi care se afla in extrema cealalta si atunci ce facem cu ei? Ii punem sa chiar sa renunte definitiv, dupa ca ce si asa nu au resurse suficiente?
Adica incerc sa aflu acum de la noi, ce inseamna pentru voi infranare, abstinenta, in mod cantitativ.
Daca un cuplu are relatii de 3, 4, si mai multe ori pe saptamana, da este mult si trebuie sa se infraneze, sa ajunga numai la 1 data sa spunem.
Dar un cuplu care are relatii numai 1 data in saptamana, sau mai rar, la ce infranari il mai trimiteti? Si de ce?
La fel si cu hrana? Unul care nu are bani si nu-si permite carne deloc, sau poate 1 bucatica pe saptamana, dupa regula voastra, trebuie sa nu mai manance deloc.
Adica ii puneti pe toti intr-o singura oala si nu mi se pare corect. Pe ala de mananca toata saptamana de toate si are relatii in fiecare zi, cu ala care abia mananca o data si are relatii pana intr-o data in saptamana.
Nu este deloc corect, nici duhovniceste, si nici omeneste corect sa-i pui la un loc si nici ca sanatate.

Pe urma se mai pune problema zilelor de post in saptamana. Pe alea nu le-a inventat Iisus, ca el nu stia in ce zi va muri, sau va fi pus pe cruce, etc.
S-a ales sa fie post miercuri, vineri, sambata si duminica.
Adica fix la sfarsit de saptamana (pentru noi crestinii), cand sunt singurele zile in care nu mergem la lucru si suntem mai odihniti seara.
In rest nu putem, pentru ca a doua zi ne sculam devreme, iar seara venim obositi de la lucru si nu ne mai arde.
Zau daca nu este asa.
Si stiti de ce? Pentru ca iudeii nu au liber decat sambata, spre deosebire de noi, si atunci nu-i deranjeaza.

2. Eu tot nu inteleg ce legatura are rugaciunea, credinta in Dumnezeu, cu infranarea si postul. Adica nu poti sa fii credincios si sa te rogi in fiecare zi si sa-i dai si sotului 10 minute din zi, sau sa mananci normal si sanatos (fara lacomie)? De unde este incompatibilitatea asta, nu inteleg?
Ca practic la asta se rezuma: 10 minute din 24 ore le dai sotului/sotiei si (si mananci o bucatica de branza sau una de carne pe zi. Doar nu mananci boi si porci intregi, sau kile de lapte si branza. Este prea mult cerut pentru om? Si asta 1-2 ori in saptamana, nu in fiecare zi.
Inseamna ca nu este suficient de credincios? Ca nu se roaga, sau nu merge la biserica?

3. In legatura cu mostenirea/plata pacatelor
Dupa parerea mea copiii platesc in alt mod pacatele parintilor, sau altor rude. Nu pentru ca au fost conceputi in nu stiu ce zi, ci pentru felul de viata pe care au dus-o parintii inainte si dupa nasterea copilului.
Copiii sufera din cauza unor lipsuri sau conflicte in familie, sau a unei vieti nesanatoase.
Da, este si o parte genetica, de mostenire, dar in rest este influenta si educatie.
Inca nu se stie exact daca si cat este genetic in unele boli (cancer, leucemie, etc.). Se pare ca unele forme de cancer au la baza gene (cancerul de san si nu mai stiu).
Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!
4. Pe mine ma sperie, cum spuneam, lucruri care se intampla pe familii in generatii si care par sa fie din alte influente (externe familiei), caci alte explicatii nu prea exista in multe cazuri.
Sau nu stim noi in timp pentru ce anume si pentru a cata spita platim?

5. Mai am o intrebare:
De fapt de ce vrea Dumnezeu sa ne mantuim, sa devenim sfinti? La ce foloseste? Ca ajungem in iad?
Sau poate vrea mai degraba sa ducem o viata normala, sanatoasa, frateasca, spre folosul nostru?
Mai intai ca daca este sa judecam riguros, dupa lista voastra lunga de pacte, de pe alt fir, nici un om, dar nici unul, nu ar ajunge in rai. Toti ne ducem in iad.
Pentru ca pacatele exista si vor exista si nu au leac. Noi sfinti/perfectiuni nu putem deveni.
Suntem intr-o lupta continua.
Cine o mentine si de ce? E mult de discutat.
Dar cand suntem 6 miliarde de oameni pe pamant si toti vrem serviciu, casa, bani, copii, sot/sotie, haine, mancare, trebuie sa ne luptam pentru ele si sa ne si necajim, sa si plangem. Nu le gasim pe jos, ca mana cereasca.
Spune "toata grija lumeasca sa o lepadam", dar cum, cand eu plec de la biserica si stiu ca maine n-am cu ce cumpara paine, sau ma da afara din casa ca n-am cu ce plati?
Daca ar fi destul pentru toti, da, ar fi minunat si am trai chiar in sanul lui Avraam si nu ne-ar trebui decat sa fim buni si sa ne iubim.
Pot eu sa ma duc la magazin, sau la proprietar (cine-o fi el ) sa-i dau citatul din scripturi in loc de bani?
Da, Dumnezeu ne rasplateste mult pentru multe, dar in rest trebuie sa le procuram singuri si sa induram multe si grele.
Cum sa fim calmi si luminosi si fara pacate?
Eu as vrea sa pot sa fiu asa si sa ma lepad de grija lumeasca, sa nu ma mai imbolnavesc. Dar si calugarii si preotii au griji lumesti: nevoi financiare, rude, munca, administrarea manastirii/bisericii, etc.
Si animalele si tot trebuie sa lupte pentru supravietuire.

Din pacate ceea ce nu gasim in scripturi sunt solutiile. Cum sa facem sa nu avem griji, sa fim buni si sa supravietuim printre alti oameni etc., cum sa ne mentinem familia.

In final inca un gand: oare noi toata omenirea platim pentru pacatul lui Adam si a Evei pana la urma si la urma? Si de ce? Ca nu ne sunt rude? Si ne vom termina vreodata de ispasit acest pacat?
Vom ajunge vreodata imaculati?
Ieri se spunea la Evanghelie asa: "ceea ce la om nu este posibil, la Dumnezeu este posibil". Mi se pare normal si clar. De ce vrem noi imposibilul?

[cristiboss56]

Sofiuţa , sufleţel , intră mai des pe la noi şi ia-le încetişor , pe rând , dar cu răbdare ! ! ! Nu e aşa greu şi IMPOSIBIL cum ţi se pare ! Credinţa ori e, ori nu e ! Adică postul ori e, ori nu e ! Adică înfrânarea ori e, ori nu e ! Nu mere cu-npicior aicea şi cu unul colea ! Jumătăţile de măsură propovăduite de unii şi acceptate de alţii , nu folosesc chiar la nimic , mai ales în credinţă. Uite ca să te fac mai zâmbăreaţă , te rog să te gândeşti la expresia "frecţie la un picior de lemn "! Tu , personal ai face cuiva o astfel de frecţie ? Nu, nu cred ! Atunci de ce vrei tu să ne convingi de utilitatea frecţiei la un picior de lemn ? . . .

[Noesisaa]

Nu, Cristi, nu cred ca postul ori e ori nu e. Este, cum ar fi, numai sa fie, nu toata lumea poate, nu toata lumea vrea cu adevarat, important macar sa incerce. Sophia, nu stiu de unde ai luat tu ideile astea obtuze despre post, dar crede-ma 90% dintre ortodocsi nu fac cum crezi tu ca fac. Este o diferenta mare intre regula scrisa si practica. Viata conjugala ti-o aranjezi cum poti ca sa fiti fericiti. Personal nu as da fericirea familiei mele, cand am sa o am, pe nimic, poate sa spuna nu stiu care popa ce o vrea, mai ales daca-i calugar. NU stiu de ce iti faci atatea probleme.

Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!

Aoleoooo! Timiditatea este o boala psihica??? Instabilitate psihica??? E grav, ce mai. Bine ca am cam trecut de ea. Phew!

[cristiboss56]

Cristina , nu mai înţeles, sau poate eu nu am fost explicit ! Postul nu e la plesneală şi nu este obligatoriu până la urmă , şi nu toţi am ţinut post de când ne ştim , dar dacă îl ţinem ( cel puţin alimentar ) , să-l ţinem , altfel mai rău greşim crezând că îl putem ţine după ureche , sau 5 zile la început şi 5 zile la sfârşit , sau când poftesc cedez, iar când pot îl ţin corect. Chestia asta după puterile fiecăruia , nu mi se pare tocmai în regulă şi corectă ! Am avut personal, perioade in trecut când am cedat, dar asta nu înseamnă că asta e CALEA CORECTA !

[elizabeta]

În prealabil postat de cristiboss56

Postul nu e la plesneală şi nu este obligatoriu până la urmă , şi nu toţi am ţinut post de când ne ştim , dar dacă îl ţinem ( cel puţin alimentar ) , să-l ţinem , altfel mai rău greşim crezând că îl putem ţine după ureche , sau 5 zile la început şi 5 zile la sfârşit , sau când poftesc cedez, iar când pot îl ţin corect. Chestia asta după puterile fiecăruia , nu mi se pare tocmai în regulă şi corectă ! Am avut personal, perioade in trecut când am cedat, dar asta nu înseamnă că asta e CALEA CORECTA !

Foarte corect! Si eu cred ca trebuie tinut tot postul, nu jumatati de masura! Cu exceptia cazurilor cand este vorba de o suferinta fizica, pentru care duhovnicul da dezlegare la anumite categorii de produse (anumite lactate, sau ulei...)

[glykys]

Sophia, asta e norma, insa duhovnicul fiecaruia da si dezlegari! Uite, spre exemplu, pana sa imi gasesc unul, eu si ai mei tineam numai prima si ultima sapatamana din posturi (nu dati cu pietre, va rog!) Ei, parintele meu a zis ceva de genul ori tinem tot postul, ori ne gasim alt duhovnic! In cele din urma, s-a ajuns la o solutie de compromis, adica, in postul Pastilor, ne-a spus sa tinem complet prima, a treia si ultima saptamana, iar in rest, sa tinem numai lunea, miercurea si vinerea, iar martea, joia, sambata si duminica aveam voie si lactate, dar nu carne. Si asta asa, pentru a ne obisnui sa tinem tot postul cap-coada altadata. A fost bine, asa am tinut toti si spre marea stupefactie a bunicii, nu am slabit nici macar un kilogram!
Despre postul conjugal nu as putea sa ma pronunt, ca nu sunt pusa in situatia asta. depinde foarte de mult si de ce barbat ai si de duhovnic. Ca daca ai unul care nu pricepe nimic din toate astea, risti sa iti pierzi si casnicia! Eu una admir foarte tare cuplurile de care am auzit pe forum ca isi fac pana si rugaciunea impreuna, dar cred ca sunt rarae aves. Oricum, e si casnicia o cruce, insa ea trebuie dusa in 2, ca daca unul trage hais si altul cea, nimic nu rodeste. Insa nimic duhovnicesc nu se face fara aprobarea duhovnicului.

[sophia]

"miercuri = ziua vanzarii
vineri = ziua rastignirii
Sambata = ziua inaintea Liturghiei (este firesc sa te pregatesti)
Duminica = ziua Liturghiei"

Pardon: duminica este ziua Invierii Domnului, iar Sambata - A murit si a fost inmormantat. Nu pentru slujba liturghiei se cere abstinenta, ci pentru semnificatia profunda.
Asa este, dar aceste zile au fost scoase din Saptamana Mare pana la urma si era o saptamana. Deci si celelalte zile au o importanta in acea saptamana, daca dupa asta ne luam cand stabilim zilele de post.
Unde este lunea? Si la ce corespunde? Ca si lunea trebuie sa postim. Sau nu?
Si a fost si Joia mare, in care a fost Cina cea de Taina.
Si marti o fi fost ceva?
Mie mi se pare de ex. ca miercuri nu ar trebui sa fie de post, caci este de fapt ziua lui Iuda!
Si Liturghii se mai tin si in alte zile ale saptamanii.

In rest nu va contrazic. Fiecare spune ceva corect in felul lui. Dar nu inteleg de ce toti ne aflam in aceeasi oala.
Renuntari facem toti, si unii poate chiar mari. Si astea trebuie sa fie trecute tot la post, as psune eu.
Si am sa va spun ceva:
cand un om un an intreg nu-si permite o friptura sau un snitel de porc, de vita , de curcan, si intr-o zi este invitat la masa undeva si i se ofera asa ceva, chiar daca (nu stiu cum ca numai in post se intampla), accepti cu bucurie si il mananci cu lacrimi in ochi, ca altul nu mai capeti pana...cine stie cand.
Daca asta nu este post, atunci nu mai stiu. Eu nu va doresc sa simtiti asta pe pielea voastra.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

"miercuri = ziua vanzarii
vineri = ziua rastignirii
Sambata = ziua inaintea Liturghiei (este firesc sa te pregatesti)
Duminica = ziua Liturghiei"

Pardon: duminica este ziua Invierii Domnului, iar Sambata - A murit si a fost inmormantat. Nu pentru slujba liturghiei se cere abstinenta, ci pentru semnificatia profunda.
Asa este, dar aceste zile au fost scoase din Saptamana Mare pana la urma si era o saptamana. Deci si celelalte zile au o importanta in acea saptamana, daca dupa asta ne luam cand stabilim zilele de post.
Unde este lunea? Si la ce corespunde? Ca si lunea trebuie sa postim. Sau nu?
Si a fost si Joia mare, in care a fost Cina cea de Taina.
Si marti o fi fost ceva?
Mie mi se pare de ex. ca miercuri nu ar trebui sa fie de post, caci este de fapt ziua lui Iuda!
Si Liturghii se mai tin si in alte zile ale saptamanii.

In rest nu va contrazic. Fiecare spune ceva corect in felul lui. Dar nu inteleg de ce toti ne aflam in aceeasi oala.
Renuntari facem toti, si unii poate chiar mari. Si astea trebuie sa fie trecute tot la post, as psune eu.
Si am sa va spun ceva:
cand un om un an intreg nu-si permite o friptura sau un snitel de porc, de vita , de curcan, si intr-o zi este invitat la masa undeva si i se ofera asa ceva, chiar daca (nu stiu cum ca numai in post se intampla), accepti cu bucurie si il mananci cu lacrimi in ochi, ca altul nu mai capeti pana...cine stie cand.
Daca asta nu este post, atunci nu mai stiu. Eu nu va doresc sa simtiti asta pe pielea voastra.

Apăi , draga mea Sofia , te rog să mă crezi , că pe timpul răposatului Ceauşescu , am avut perioade f. f. lungi când nu prindeam 1kg de carne pe lună ! Vorbesc extrem de serios , şi nu am crăpat , ci m-am menţinut rotunjor şi bucălat . Pe deasupra ne mai oprea şi curentul sistematic de la ora 21 la 23 şi ne luminam cu lumânarea . Acum în aste timpuri , crăpăm fără carne , lumânarea afumă pereţii şi este producătoare de incendii , etc , etc. S-au schimbat vremurile , ne-am schimbat şi noi ! ! ! Cum fără şniţel , grătar ? ? ? Fără Tv ? ? ? . . .Uf . . .

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Si am sa va spun ceva:
cand un om un an intreg nu-si permite o friptura sau un snitel de porc, de vita , de curcan, si intr-o zi este invitat la masa undeva si i se ofera asa ceva, chiar daca (nu stiu cum ca numai in post se intampla), accepti cu bucurie si il mananci cu lacrimi in ochi, ca altul nu mai capeti pana...cine stie cand.
Daca asta nu este post, atunci nu mai stiu. Eu nu va doresc sa simtiti asta pe pielea voastra.

Mi-au dat lacrimile cand ai venit cu acest exemplu. Si habar n-am daca este bine sau nu, Dumnezeu stie.
Aceasta este doar o situatie particulara. Cati oameni se regasesc in ceea ce descrii tu?
Regula generala este postul.

Si eu pot aduce exemple in care incalcarea postului s-ar putea justifica in ochii unora. De ex. un cuplu care trece printr-o criza, discuta pana si posibilitatea divortului.. el o invita pe ea la restaurant. Sa zica ea: scuza-ma, dar eu azi postesc? Convingerile ei religioase sunt motiv de nemultumire pt el. El ar fi jignit daca ea ar manca doar niste paine. Este indreptatita sa incalce postul in aceasta situatie?
Si daca ea incalca postul in aceasta situatie, putem concluziona de aici ca daca sotul invita sotia la restaurant, postul poate fi incalcat?
Nu stiu daca ma fac inteleasa:
1. nu stiu in ce masura este justificata relativizarea postului si a infranarii in anumite situatii particulare
2. nu putem generaliza pe baza unor exemple foarte particulare (chiar daca ele ar fi justificate)

Si Sophia, nu te amagi ca daca ai relatii intime de dragul sotului totul va merge bine. Vorbesc, poate, ca o baba.. dar eu nu mi-as pune mari sperante in iubirea oamenilor. Azi este, maine dispare ca fumul si nimic nu ramane. (Indiferent cat iubesti, indiferent ce faci.)
Am cunoscut cupluri care stateau despartite (tari diferite), dar pastrau si posturile atunci cand se intalneau.
Am cunoscut si cupluri neinfranate care s-au separat...