Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu daca ai inteles, draga Anca, ce am vrut eu sa spun.
Eu nu am vrut sa spun sa tinem postul pe jumatate daca asa ne convine.
Am spus ca sa il tinem, insa ca nu tinerea regulii este importanta, ci duhul in care este facuta.
De aceea, atunci cand nu putem tine regulile, putem transpune acest duh pe alt fel de asceza.
Exemplul cu sarcina nu a fost poate destul de clar?
Ar trebui ca o femeie insarcinata sa tina post, ca asa scrie la carte, punand in pericol sanatatea copilului si a sa proprie?
Pentru o femeie insarcinata, este valabila o alta forma de postire: sarcina insasi! Si, bineinteles, tot aspectul duhovnicesc al postului, si renuntarea la ceva ce o 'tine in lanturi' dar nu este necesar (televizorul, ciocolata, ... discutiile pe forumuri ;-))).
Sau cineva care are un regim strict de boala, sau o boala la care se recomansa sa manance de dulce, ar trebui sa isi distruga sanatatea postind?
Pentru un bolnav, postul este suportarea bolii cu incredere si dragoste de Dumnezeu.

Multumesc, Fani; acum am inteles ce vrei sa spui cu forma postului. Dar nu vad noutatea, caci nu se cere nici femeii insarcinate sa tina post, nici omului bolnav. Asta o spune si Sf. Vasile, care are doua omilii despre Post.
Nu ti se reproseaza in nici un caz, ca ai mancat de dulce fiind in lunile de sarcina; chiar dimpotriva, esti indemnata sa iti vezi de sarcina, acesta fiind Postul tau, asa cum pentru bolnav, suportarea bolii e Postul lui.
Ma intreb, oare cine nu a inteles cum trebuie cand si cum se tine postul?!?
Iarta-ma, dar argumentele tale imi par doar nod in papura.