Botezul in BOR

[mihailt]

Mai frate Antonio acolo ce ai citat fratia ta nu zice Sfantul Ioan Gura de Aur ci interpreteaza Mathei Vlastare ca ar fi zis Sfantul Ioan Gura de Aur.
Citeste de la inceput la subsol acolo si vezi ce zice:
"Pentru aflarea Pashăi (Paştilor), îndreptare prea alese, şi care nu puteau a se face mai bune, zice Mathei Vlastar, au aşezat şi au dat sfântul şi de toată lumea Soborul 1, după Canonul 1, al Soborului din Antiohia."
Citatul din Sfantul Ioan Gura de Aur atat este:
"Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom (în Cuvântul cel către cei ce postesc la Paştile cele dintâi) zice: Scumpătatea timpului, şi pândire a zilelor Biserica lui Hristos nu ştie. Fiindcă de câte ori mănâncă Pâinea aceasta de viaţă făcătoare, şi bea Paharul acesta, vesteşte moartea Domnului. (Şi Paşti săvârşeşti: ci fiindcă la Soborul întâi s- au adunat Părinţii şi au rânduit când să se facă Paştile, cinstind Biserica pretutindenea pe învoire şi pe unire, au primit rânduiala care ei au făcut.)"
Si atat zice Sfantul Ioan Gura de Aur.Nu zice nimic de latini Sfantul Ioan Gura de Aur.
(ce este in paranteza nu am inteles daca apartine sau nu Sfantului Ioan Gura de Aur.)
Iar un Sfant Canon prezent in Pidalion cu referire la data Sfintelor Pasti zice:
"CANON 7
Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Paştilor mai inainte
de primăvăreasca Isimerie cu Iudeii o va săvârşi, să se caterisească.
[Apos: 70, 71; Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]"
primăvăreasca Isimerie=cand e egala ziua cu noaptea,primavara.

Iar Mathei Vlastar acolo cum zice ca latinii (adica BC) s-au despartit de crestini ortodocsi pentru calendar?
BC e despartita de BOR de la 1054 de cand diavolii i-au inselat sa anatemizeze pe patriarhul Constantinopolului de atunci pentru ca nu vroia sa accepte Filioque.
Mai apoi dracii au inselat pe Anselmo de Canterbury sa propovaduiasca erezia conform careia Dumnezeu Tatal era suparat pe omenire si rastignindu-se Dumnezeu Fiul i-a trecut supararea primind aceasta jertfa.
Si mai e citat acolo din ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur:
"Că, (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica, negreşit nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din amărunta paza aceasta a vremii, cât de mare rău s-au pricinuit din osebirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserică." Fiindcă zice „Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a
vremilor şi a zilelor, de cât pentru singură unirea şi pacea."

Cine s-a despartit de Sfanta Biserica pentru calendar nu Bisericile stiliste?Iata ca Bisericile stiliste inselate de duhuri rele nu asculta de sfaturile Sfantului Ioan Gura de Aur.

[Antoni0]

În prealabil postat de mihailt

[..]

Iar Mathei Vlastar acolo cum zice ca latinii (adica BC) s-au despartit de crestini ortodocsi pentru calendar?
BC e despartita de BOR de la 1054 de cand diavolii i-au inselat sa anatemizeze pe patriarhul Constantinopolului de atunci pentru ca nu vroia sa accepte Filioque.
Mai apoi dracii au inselat pe Anselmo de Canterbury sa propovaduiasca erezia conform careia Dumnezeu Tatal era suparat pe omenire si rastignindu-se Dumnezeu Fiul i-a trecut supararea primind aceasta jertfa.
Si mai e citat acolo din ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur:
"Că, (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica, negreşit nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din amărunta paza aceasta a vremii, cât de mare rău s-au pricinuit din osebirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserică." Fiindcă zice „Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a
vremilor şi a zilelor, de cât pentru singură unirea şi pacea."

Zice clar in Pidalion ca Sfintii nu au indreptat calendarul? Atunci de ce masonii, fara evlavie si cu multa mandrie au vrut sa schimbe o opera de care nici Sfintii nu s'au atins? Au fost ei mai intelepti?

Cine s-a despartit de Sfanta Biserica pentru calendar nu Bisericile stiliste?Iata ca Bisericile stiliste inselate de duhuri rele nu asculta de sfaturile Sfantului Ioan Gura de
Aur.

Foarte viclean ai pus subiectul.

Uite aici raspunsul la problema SCHISMEI, din revista Traditia Ortodoxa:

Biserica păstrătoare a vechiului calendar şi a Tradiţiei neschimbate (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Ro- mânia), s-a creat încă o grupare, ce a adoptat stilul nou calendaristic, căzând sub anatemele patriarhilor răsări- teni. Astfel, s-a creat o situaţie similară cu schisma din rica păstrătoare a vechiului calendar şi a Tradiţiei neschimbate (Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Ro- mânia), s-a creat încă o grupare, ce a adoptat stilul nou calendaristic, căzând sub anatemele patriarhilor răsări- teni. Astfel, s-a creat o situaţie similară cu schisma din 1054, când amân- două grupările se acuzau de schismă. Schisma aparţine însă numai Bise- ricii care se des- parte de sobornici- tatea, canonicita- tea, dogmatismul şi tradiţia Bisericii apostoleşti, pre- cum este cazul Bi- sericii nou-calen- dariste, care prin introducerea calen- darului gregorian denaturează postul Sfinţilor Apostoli, înregistrează o se- rie de dezacorduri cu privire la sluj- bele sărbătorilor cu dată fixă prescrise de Tipiconul bi- sericesc, sau cad în compromisul de a prăznui Paştele mai înainte de paştele iudaic. Necanonicitatea calenda- rului gregorian este dovedită prin încălcarea mai multor canoane ale Sfinţilor Părinţi de la Sinoadele ecumenice şi locale, lucru care atrage după sine caterisirea de ordin canonic. Împotriva acestei mişcări calendaristice au luat atitudine celelalte patru Patriarhii Ortodoxe, prin Enci- clicele universale (Sigilioane), prin care au anatematizat atât pe cei care au instituit calendarul gregorian, cât şi pe cei care l-au acceptat. Deci, toate aceste atitudini anti- canonice şi netradiţionale, la care se adaugă şi anatemele marilor patriarhi ai lumii ortodoxe, dovedesc clar că Bisericile care au adoptat inovaţii ce contravin deciziilor sfintelor soboare, au intrat în schismă faţă de Una, So- bornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos. Despre aceste Biserici schismatice zice Sfântul Vasilie, în tâlcuirea celui dintâi canon, că „după ce s-au dezbinat de la trupul Bisericii (...) au pierdut Darul şi nu mai pot pe alţii a-i boteza, ori a-i hirotoni, sau a da Darul de care prin dezbinare s-au lipsit”. Când vorbeşte de schismă, Sfântul Vasilie cel Mare face referire la cei care s-au dezbinat de la trupul Bisericii primare, adică despărţit de cei schismatici, caterisiţi canonic şi daţi anatemei de Sfinţii Părinţi. În Biserica Ortodoxă de Răsărit din România – recu- noscută mai întâi prin denumirea de Cult Creştin Tradi- ţionalist, aprobat de Ministerului Cultelor prin decizia nr. 38955/3 august 1945, calendarul gregorian a fost res- pins din motive canonice, calendarul iulian fiind păstrat în uzul Bisericii. În aceste condiţii, Biserica Ortodoxă de Răsărit îşi păstrează verticalitatea canonică, dogmatică şi tradiţională, ceea ce o face a fi o continuatoare în materie de credinţă a Bisericii Una, Sobornicească şi Aposto- lească, lucru pentru care nu poate fi învinuită de schis- mă. Despărţirea Bisericii Ortodoxe de Răsărit după ca- lendarul iulian de Biserica Ortodoxă de stil nou este întărită şi binecuvântată de canonul al 15-lea al celui dintâi şi celui de al doilea Sobor de la Constantinopol din 861, care zice: „Cei care se despart de împărtăşirea cu mai marii şezători ai lor, din motiv de erezie (sau schismă, n.ed) propovăduită de aceştia şi care erezie (sau schismă,
n.ed) sunt oprite şi certate de Sfintele Sinoade şi de către Sfinţii Părinţi, aceştia nu numai că nu se osândesc, dar şi de cinste se învrednicesc, pentru că au păzit Biserica de erezie sau învăţături greşite (schisme). Aceştia se pot despărţi chiar şi mai înainte de hotărârea Sinodului, căci nimic nu greşesc”. Schisma nu constă în separarea administrativ- teritorială a Bisericii, ci într-o abatere de la canoanele apostolice, iar prin această abatere cei aflaţi în schismă pierd „harul lucrător (Darul) în Biserică” (Sfântul Vasilie
cel Mare, can. I). Deci, toate Bisericilor care au primit inovaţia calendaristică s-au văzut puse într-o situaţie necanonică faţă de Biserica Sobornicească şi Aposto- lească a celor şapte Sfinte Sinoade ecumenice şi a tuturor celorlalte locale. În această situaţie, în anul 1924, Bise- rica Ortodoxă de Răsărit s-a desprins de aceste grupări schismatice, continuând învăţătura de credinţă aposto- lică şi păstrând acelaşi har lucrător în Biserică, prin pro- povăduirea credinţei celei adevărate şi respingerea ori- căror inovaţii în materie de credinţă. Noi, Biserica Ortodoxă de Răsărit din România suntem şi mai mult îndreptăţiţi pentru a ne îngrădi faţă de toate Bisericile schismatice, mai ales că în vremurile actuale ele s-au angajat într-o colaborare liturgică cu con- fesiunile eretice din Apus. Prăznuirea Paştelui odată cu catolicii şi înaintea evreilor; nerespectarea regulilor Bisericii Ortodoxe despre post; compromisul dogmatic adoptat de Bisericile schismatice „în virtutea unităţii de- pline între toate confesiunile creştine” (schismatice şi eretice); încălcarea sfintelor canoane ale Bisericii So- borniceşti, înţelese şi practicate într-un alt fel decât le-au înţeles şi practicat Sfinţii Părinţi; săvârşirea slujbelor liturgice împreună cu heterodocşii (cazul mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului şi al episcopului Sofronie Drincec al Oradiei), cât şi nesancţionarea acestora - toate acestea constituie trădarea Ortodoxiei şi lepădarea celor legiuite de către Sfinţii Părinţi, ce are drept urmare piei- rea sufletească a fiilor Bisericii de stil nou. Începând cu secolul al XIX-lea şi până în zilele noastre, în teologia ortodoxă se observă o anumită influ- enţă a scolasticismului occidental în modul de gândire teologic, ce sunt străine duhului Sfinţilor Părinţi, ceea ce a dus la unele confuzii doctrinare, liturgice şi canonice. Într-o asemenea situaţie de defăimare a tradiţiei Bisericii şi încălcare a canoanelor Sfinţilor Părinţi, la care se adaugă ştirbirea premeditată a dogmelor bisericeşti, impe- rativul vremurilor noastre este întoarcerea la izvoarele teologiei din primul mileniu al creştinătăţii, întoarcerea la Sfinţii Părinţi a căror învăţătură este ancorată în tradi- ţie, dogme, canoane şi practica de veacuri a Bisericii Orto- doxe. În concluzie, schisma din Biserica Ortodoxă Ro- mână din 1924 constituie despărţirea (ruperea) Bisericii Ortodoxe de stil nou de adevăratul trup al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, din motivul accep- tării inovaţiei calendarului gregorian. Această schismă din România din 1924, nu priveşte Biserica Ortodoxă de Răsărit după calendarul iulian, care de-a lungul vremii a păstrat tradiţia, dogmatismul, canonicitatea şi legile Bisericii Soborniceşti.


Deci cine e schismatic?

BOSV care pastreaza Sfanta Traditie sau BOR care o calca in picioare, mai bine zis a schimbato? BOSV care respecta canoanele, dogmele si toata Predania tinuta de stramosii nostri si lasata de Sfintii Parinti sau BOR care printr-o "mica" inovatie ANATEMIZATA a introdus erezia ereziilor, ECUMENISMUL?

BOSV care a respins ecumenismul si cipurile sau BOR care e prezenta la orgiile ecumeniste si panreligioase si accepta cipurile?

Tu crezi ca Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica e doar Constantinopolul si toate bisericile in comuniune cu ea?

Cine nu e'n comuniune cu Ortodoxia Oficiala nu e Biserica?

Crezi ca schimbarea calendarului a fost o necesitate? [/quote]

[Antoni0]

Ceva interesant legat de ROCOR:

If, for example, the Russian Church in Exile were to permit one of Her own
Russian communities to exchange the Orthodox calendar for the Western calendar,
this would certainly place Her on the same level as Archbishop Chrysostom
Papadopoulos. But when She is confronted with communities who are, spiritually
speaking, barbarians, Her duty is to draw them towards Christ and the Truth, even
if she must condescend as regards the Western calendar and Paschalia “for a
certain time.”

Let him who is of good faith note the following well:

1. Several years ago, the Dutch Orthodox Mission sought to be placed
under the canonical jurisdiction of the Archbishop of Western Europe
and later Archbishop of San Francisco, John of blessed memory. The
mission was granted the use of the new calendar and the Western
Paschalia as well as the Western rite.9

2. The French Mission which already used the Gregorian calendar and
the Western Rite asked that it also be permitted the use of the Western
Paschalia like the Dutch. Yet the same Archbishop who granted the
Western Paschalia to the Dutch refused it to the French.

3. Several years afterwards, the present Archbishop of Western Europe,
the Most Reverent Anthony, deprived the Dutch of the Western
Paschalia, which had formerly been permitted them.

4. The French communities under the canonical jurisdiction of the Synod
(under the leadership of the most Reverend Abbot Ambrose) that is,
those of Lyons and of Paris, abandoned the Gregorian calendar and
adopted the Orthodox calendar.

5. Recently two Russian communities, one in Florida and the other in
Pennsylvania, sought to join the Synod of Metropolitan Philaret.
These communities were formerly under the so-called “Metropolia”
which had permitted them to change to the Gregorian calendar.
However, our Synod requested that they reject the Gregorian calendar
9 Since this study was written, the Dutch Mission, headed by Bishop Jacob, has defected to the Moscow
Patriarchate.
82
and return to the Orthodox calendar. The communities did not accept
this proposal and therefore, their request to join the Synod was also
rejected.
Hence, it is evident that the Synod knows when to be lenient and when to be
strict in the application of economy. Any intelligent man will understand that he
finds before him a true “governing of the household” (from the Greek ecos --
“house,” nomia -- “governing”), where condescension and strictness, allowance
and refusal, and permission “under certain conditions” are found simultaneously.

The spiritual benefit of the faithful is the purpose of every act and everywhere
ascendance in spiritual matters can be seen. But in the case of the hierarchy of
Greece, descendence is to be seen. It does not matter so much at what level one is
found, so much as what direction he is taking.

If one were to ask the Russian Synod in the Diaspora why She permits the
partial usage of the Gregorian calendar within Her jurisdiction, She would reply:
“In order to save souls, I must sometimes walk according to the ‘pace of little
children’ like the Patriarch Jacob” (Gen. 33:14). But if one asked the same
question of Chrysostom Papadopoulos and Meletius Metaxakis, what would they
answer? Was the Orthodox calendar, perhaps, a hindrance to the salvation of the
faithful and, therefore, it was necessary to change it? Behold, there fore, how it is
possible to take true facts and present them from a wrong and distorted angle in
order to give them another interpretation, according to the method of Fr.
Athanasius Gievtits.

Before they came under the jurisdiction of the Synod, Fr. Neketas Palassis,
Fr. Panayiotes Carathanasis and Deacon Photius Touloumes were new
calendarists, but now all of them follow the calendar of the Fathers. Is there any
better proof that the Orthodox calendar is an expression of the spiritual life of the
Synod?

sursa: http://traditiaortodoxa.wordpress.co...asilie-sakkas/

[mihailt]

Tot Sfantul Ioan Gura de Aur zice unora din vremea sa care ziceau ca Pastile ar fi praznuit necanonic,adica ca Biserica ar fi gresit:
"Că, (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica, negreşit nu s-ar fi pricinuit atâta mare bine, din amărunta paza aceasta a vremii, cât de mare rău s-au pricinuit din osebirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserică."
Mai frate Antonio da Bisericile Ortodoxe Canonice cum nu sunt Biserici Ortodoxe cand la Sfantul Mormant Dumnezeu pogoara la patriarhul crestin ortodox al Ierusalimului Sfanta Lumina?
Mai apoi Sfantul Siluan Athonitul nu a fost la Sfantul Munte?Si a facut parte din Patriahia Ecumenica,ca de Patriarhia Ecumenica tine Sfantul Munte.Nu se pomenea oare la manastirea unde era Sfantul Siluan Athonitul Patriarhul ecumenic din vremea sa?Oare a facut Sfantul Siluan Athonitul tulburari cand s-a dat sfatul de indreptare a calendarului?
Ca doar era in Sfantul Munte atunci si in comuniune cu Dumnezeu.
Cum Dumnezeu nu i-a descoperit Sfantului Siluan despre calendar daca aceasta ar fi fost impediment la mantuire?Ca de ar fi fost impediment la mantuire ii descoperea Dumnezeu si spunea Sfantul Siluan Athonitul despre calendar.

Iar Sfantul (necanonizat inca) Paisie Aghioritul de unde cunoaste inimile adica adancul sufletului oamenilor?
Ca dracii nu cunosc aceasta,ci numai Dumnezeu.
Si doar se stie pozitia cuviosului Paisie referitoare la calendar.
Si cei de tin calendarul pe stil vechi de urmeaza sfaturile lui Dumnezeu Iisus Hristos adica a iubi pe Dumnezeu mai mult ca pe oricine si mai mult ca orice si pe aproapele tau ca pe tine insuti ii va sfinti Dumnezeu Iisus Hristos.

[Antoni0]

Mihailt, din pacate n'ai raspuns la nici o intrebare din mesajul anterior. Eu inca astept raspunsurile...

Ma intrebi de Sfantul Siluan; nu cunosc viata acestuia. Insa, cu toata cenzura si minciuna e foarte probabil ca si viata acestui sfant sa FIE manipulata, in functie de interesele PE, neoathonitilor, s.a.m.d.

Nu tot Sfantul Munte pomeneste pe Patriarh (Esphigmenou de exemplu).
Si sa nu uitam de toti zelotii.

Vorbesti de tulburari; dar cine a adus tulburarile in Biserica? Nu inovationistii?

Referitor la Parintele Paisie si eu am vazut la un moment dat in el raspunsul.

Insa, din pacate cum am scris anterior, se poate observa linia sa de supunere fata de PE.

Dar daca vorbim de Sfinti, de ce sa nu'l pomenim pe zelotul Avacum, Calinic sau Sfantul Glicherie cu moaste sfinte.

[Antoni0]

Bătrânul Ieronim Aghioritul din Creta, Părinte duhovnicesc

Nevoitor şi mărturisitor contemporan

În luna septembrie a anului 2000, după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii la Sfânta Mănăstire a Sfintei Paraschevi din Acharni, Attica şi a Trisaghion-ul ce a urmat la mormântul fericitului întemeietor şi Părinte duhovnicesc, Bătrânul Ieronim, de către Înalt Preasfinţitul Mitropolit Chiprian de Oropos şi Fili, întâistătătorul Sfântului Sinod în Rezistenţă (vechi-calendarist) din Grecia, a avut loc mutarea sfintelor moaşte ale vestitului Părinte duhovnicesc Aghiorit, moaşte ce s-au odihnit în grădina Mănăstirii, lângă Katholikon, încă de la trecerea sa la Domnul, în 15 ianuarie 1943.

Dimpreună cu mica obşte de monahii a mânăstirii, conduse de Maica Macrina, a participat la săvârşire şi un însemnat număr de credincioşi, în a căror conştiinţă evlavioasă Bătrânul Ieronim este un sfânt contemporan. Sfintele oseminte ale Părintelui, de un galben deschis, radiind sfinţenie şi mângăiere, au fost descoperite cu evlavie şi căinţă.

Dar cine este Bătrânul Ieronim?

S-a născut în Creta, în satul Vlatos (districtul Kisamos, judeţul Chania), în anul 1867, din părinţi pravoslavnici şi a fost adăpat la izvoarele credinţei şi evlaviei.

Din fragedă tinereţe, o întraripare de dor după cele dumnezeieşti, a aprins curata şi de-Dumnezeu-iubitoarea sa inimă şi l-a să se lepede de lume şi să plece la Sfântul Munte, unde a dus o viaţă chinovitică la Sfânta Mănăstire a Sfântului Pavel şi s-a nevoit pe sine cu mare râvnă în lupta cea duhovnicească a felului de viaţă îngeresc.

Nu după multă vreme, ca răsplată pentru buna sa ascultare şi dăruire deplină întru împlinirea poruncilor dumnezeieşti, a fost înfrumuseţat cu virtuţi şi daruri duhovniceşti. La vârsta potrivită, a fost hirotonit diacon şi preot; a crescut lupta sa de înfrânare, post şi rugăciune, priveghere şi asceză, la fel şi smerenia şi dragostea de Dumnezeu şi pentru toată făptura. Mânca foarte puţin şi liturghisea zilnic.

Văzând râvna sa dumnezeiască şi creşterea duhovnicească, Stareţul mănăstirii i-a dat binecuvântarea să vieţuiască pustniceşte în sihăstria mănăstirii Sfânta Treime şi să coboare la mănăstire doar atunci când simţea nevoia să săvârşească Liturghia.

Acolo, pentru evlavia sa în lucrarea trezviei, a fost învrednicit cu dobândirea de alese daruri duhovniceşti, deosebirea duhurilor şi înaintevederea. Tot atunci i s-a arătat însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

După mai multă vreme, a vieţuit chinovitic la Sfânta Mănăstire Simonopetra, apoi la Schitul Sfântului Pantelimon, ce ţinea de Sfânta Mănăstire a Cutlumuşului. Părinţii de pe tot cuprinsul Sfântului Munte se grăbeau la el pentru călăuzire duhovnicească şi sfătuire, mai cu seamă pentru rugăciunea minţii şi despătimire.

În 1920, Bătrânul a fost trimis de Comunitatea Sfântului Munte în Creta, insula în care s-a născut, însoţit de Cele-de-Mult-Preţ Daruri ale Magilor, ce sunt păstrate în Mănăstirea Sfântului Pavel, pentru a stârpi o boală molipsitoare. În călătoria sa de întoarcere, a trecut prin Athena, unde a mărturisit o mulţime de credincioşi.

Vreme de câţiva ani, a suferit o serioasă problemă la ochi, ce l-a silit să se întoarcă din nou la Athena, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, după aproape 35 de ani de vieţuire ascetică, în Grădina Maicii Domnului. Ar fi fost firesc pentru el, ca odată cu revenirea vederii în urma tratamentului, să caute să se reîntoarcă în Sfântul Munte. Însă de fiecare dată când încerca, aproape că îşi pierdea vederea, astfel că, împotriva voii sale, se întorcea la Athena! Aceasta se întâmpla tocmai înaintea inovaţiei nou-calendariste din 1924; semn că altul era planul Proniei Dumnezeieşti cu el.

Când inovaţia nou-calendaristă a fost impusă, Bătrânul Ieronim i s-a împotrivit cu fermitate şi s-a dăruit pe sine sprijinului duhovnicesc şi încurajării prigonitei turme a evlavioşilor vechi-calendarişti, păzitorii Credinţei şi Tradiţiei noastre Ortodoxe, ca un de-Dumnezeu-trimis proroc şi mângăietor, mai cu seamă prin mărturisire şi călăuzire duhovnicească. La început în Ampelokepi, iar apoi în Vechiul Phaleron (districte ale Athenei), el primea nenumărate mulţimi de credincioşi şi îi călăuzea la cunoaşterea de Dumnezeu prin pocăinţă şi mărturisirea Drepteicredinţe.

În 1930, dimpreună cu fiica sa duhovnicească Andromache Heliopolu – mai apoi maică şi stareţă, Hristonimfa – şi cu alte suflete jertfitoare, a întemeiat Mănăstirea Sfintei Muceniţe şi Fecioare Paraschevi din Acharani, Attica, în sud-vest la poalele Muntelui Parnes. În acest stup duhovnicesc al Adevăratei Orthodoxii, Bătrânul şi-a petrecut cei din urmă ani ce-i mai rămăseseră din viaţa pământească, deopotrivă primind şi revărsînd lumina.

Atât în vremea vieţii Bătrânului, cât şi după trecerea sa la Domnul, mănăstirea primea periodic binecuvântarea vizitelor Ierarhului Mărturisitor Mitropolit Hrisostom al Florinei (+1955), întâistătătorul vechi-calendariştilor greci, ce găsea mult răgaz acolo.

Bătrânul Ieronim era din fire sensibil şi poetic, lăsând în urma sa pamflete şi manuscrise în care arăta în versuri cu har pătimirile pentru dragostea de Dumnezeu.

Desigur, precum oricărui drept, i-a fost dat să fie cercat prin grele ispite, scârbe, defăimări, şi prigoane. Îndeosebi când inovatorii au încercat să-l aresteze, pentru a-l trimite înapoi în Athos şi pentru a pune capăt lucrării sale celei bineplăcute lui Dumnezeu de mărturisitor, ocrotirea Dumnezeiască l-au salvat întotdeauna în chip minunat, iară el, ca pildă de răbdare şi stăpânire de sine, se găsea rugânsu-se pentru prigonitori, preaplin de dragoste evanghelică.

La începutul anului 1943, cunoscând dinainte plecarea sa din această lume deşartă, l-a chemat pe arhimandritul Hrisostom (Naslimis) să liturghisească la mănăstire şi să-l împărtăşească cu Preacuratele Taine. Astfel, gata pentru cea de pe urmă mare călătorie, şi-a dat sfântul său suflet Ziditorului, Pre Carele L-a iubit şi slujit cu atâta râvnă şi credinţă.

Fie ca rugăciunile sale să ne ţină şi să ne întărească!

sursa aici: http://traditiaortodoxa.wordpress.co...e-duhovnicesc/

[Antoni0]

Din punctul meu de vedere situatia e foarte delicata.

Citeam ieri de Sfantul Sava cel Nou de la greci care s'a supus schimbarii calendarului. De cealalta parte avem alt batran cu viata sfanta, Ieronim Aghioritul din Creta care insa nu a acceptat schimbarea. Amandoi Sfinti in fata lui Dumnezeu, insa cu viziuni diferite.

Sa luam Muntele Athos; il avem pe Paisie Aghioritul cu o viziune a sa de supunere fata de Patriarh chiar daca acesta greseste. De cealalta parte, avem alt batran, si el cu viata sfanta, staretul manastirii Esphigmenou, Sava care s'a opus apostaziei nemaipomenind Patriarhul eresiarh.

Parintele Avacum, intr-o convorbire cu Pr. Efrem de la Marea Lavra,zicea ca slujirea dupa noul-calendar este o jertfa a lui Cain. Si acest batran a fost Sfant:

Dumnezeu rasplatea cu adevarat pe Avacum pentru credinta lui in Sfintii Parinti. Odata, un monah de la Marea Lavra pe care il iubea foarte mult, parintele Efrem, l-a intrebat de ce devenise zelot. Cu spontaneitatea lui dezarmanta, parintele Avacum, i-a raspuns cu o sinceritate plina de realism: "Pentru ca Dumnezeu imi va cere socoteala, imi va zice: Avacum tu care cunosti legea Bisericii, cum de ai calcat-o in picioare?"
Si a adaugat ca noul calendar era "jertfa lui Cain", neplacuta lui Dumnezeu.

Si mai avem alti Sfinti zeloti ca Gheron Calinic, Teofilact si ucenicul sau Arsenie Cotea si multi multi alti batrani simpli.



Daca privim spre Rusia, situatia e si mai incurcata. Multi au recunoscut pe Patriarhul Serghei si acum sunt Sfinti; dar la fel de multi au murit pentru Adevar, si ei sunt Sfinti.


De Romania ce sa mai zicem? Cititi cartea "65 de ani de prigoana"!

Insa, mintea mea, nu poate intelege cum un Sfant ca Mitropolitul Glicherie poate sa stea in rai cu unul ca Cleopa? Sau un Sfant ca Mitropolitul Iosif al Petrogradului cu unul supus lui Serghei?


Cei de pe nou, acuza ca cei de pe vechi s'au despartit de Biserica. Insa se opresc aici. Nu se intreaba DE CE? De ce s'au despartit?


De exemplu, pe timpul comunistilor, care era Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica? Cea a Sfantului Mitropolit Iosif de Petrograd sau a lui Serghei de care a tinut si Sfantul Kuksa sau Sfantul Luca al Crimeei?

Orthodoxia, Bogdan si ceilalti, ce parere aveti la cele spuse de mine?

[BogdanF2]

În prealabil postat de Antoni0

Deci cine e schismatic?

BOSV care pastreaza Sfanta Traditie sau BOR care o calca in picioare, mai bine zis a schimbato?

Am o vaga impresie ca BOSV care pastreaza Sfanta Traditie nu e in comuniune mai cu nimeni altcineva, nici mcar cu ceilalti care pastreaza aceeasi (?) Sfanta Traditie. Ma intreb de ce oare, ceva nu e in regula aici...

Bogdan.

[BogdanF2]

Am o intrebare pentru cei care zic ca BOR, Biserica Ierusalimului si celelalte care sunt in comuniune nu mai au Har:

Daca voi negati toate minunile si vedeniile si Parintii vazatori cu Duhul din aceste Biserici din ultimii 85 de ani, nu credeti ca la fel de bine pot si monofizitii, monotelitii si ceilalti eretici din vechime sa nege minunile care au avut loc in Biserica in ultimii 1700-1800 de ani?

Adica daca toate minunile care au avut loc la noi (Stil Nou) in ultimii 85 de ani nu dovedesc prezenta Harului, de ce ar dovedi prezenta Harului minunile din ultimii 1500 de ani, de ex? Poate ca suntem cu totii rataciti, poate ca Biserica Adevarata sunt doar monofozitii, de unde stiti voi ca nu e asa? Vedeti voi Harul unde e si unde nu e? Eu nu zic ca ar avea monofizitii dreptate, vorbesc doar "ca un nebun" ca sa exemplific o situatie.

Daca Lumina Sfanta care vine anual cu exactitate (la noi, nu la voi) nu inseamna nimic, de ce ar insemna ceva celelalte minuni din ultimii 1600 de ani? La o adica si Sfintii Parinti se pot insela, si Sf. Ioan Gura de Aur credea ca lumea va mai dura 400 de ani, si se indoia de autenticitatea cartii Apocalipsei, din cate stiu.

Si sinoadele se pot insela, au fost si sinoade talharesti. De unde stii tu ca, de exemplu, al 4-lea Sinod Ecumenic si toate cele care i-au urmat nu au fost talharesti, si ca de fapt Harul a ramas doar la cei care nu l-au acceptat? De unde stii tu unde e Harul daca te indoiesti de minunile si de vedeniile Parintilor? Dupa ce criteriu?

Eu am vaga impresie ca tu te-ai hotarat singur ce minuni sa accepti si ce minuni sa respingi, ce vedenii sa accepti si ce vedenii sa respingi, ce pareri sa accepti si ce pareri sa respingi. Ei bine, asa ceva (in trecut) faceau doar Parintii sporiti, care aveau discernamant (virtutea de baza). Tu ai asa ceva? Daca nu ai, ai macar capacitatea sa discerni intre cineva care are discernamant, si cineva care nu are?

Bogdan.

[Antoni0]

În prealabil postat de BogdanF2

Am o intrebare pentru cei care zic ca BOR, Biserica Ierusalimului si celelalte care sunt in comuniune nu mai au Har:

Daca voi negati toate minunile si vedeniile si Parintii vazatori cu Duhul din aceste Biserici din ultimii 85 de ani, nu credeti ca la fel de bine pot si monofizitii, monotelitii si ceilalti eretici din vechime sa nege minunile care au avut loc in Biserica in ultimii 1700-1800 de ani?

Adica daca toate minunile care au avut loc la noi (Stil Nou) in ultimii 85 de ani nu dovedesc prezenta Harului, de ce ar dovedi prezenta Harului minunile din ultimii 1500 de ani, de ex? Poate ca suntem cu totii rataciti, poate ca Biserica Adevarata sunt doar monofozitii, de unde stiti voi ca nu e asa? Vedeti voi Harul unde e si unde nu e? Eu nu zic ca ar avea monofizitii dreptate, vorbesc doar "ca un nebun" ca sa exemplific o situatie.

Daca Lumina Sfanta care vine anual cu exactitate (la noi, nu la voi) nu inseamna nimic, de ce ar insemna ceva celelalte minuni din ultimii 1600 de ani? La o adica si Sfintii Parinti se pot insela, si Sf. Ioan Gura de Aur credea ca lumea va mai dura 400 de ani, si se indoia de autenticitatea cartii Apocalipsei, din cate stiu.

Si sinoadele se pot insela, au fost si sinoade talharesti. De unde stii tu ca, de exemplu, al 4-lea Sinod Ecumenic si toate cele care i-au urmat nu au fost talharesti, si ca de fapt Harul a ramas doar la cei care nu l-au acceptat? De unde stii tu unde e Harul daca te indoiesti de minunile si de vedeniile Parintilor? Dupa ce criteriu?

Eu am vaga impresie ca tu te-ai hotarat singur ce minuni sa accepti si ce minuni sa respingi, ce vedenii sa accepti si ce vedenii sa respingi, ce pareri sa accepti si ce pareri sa respingi. Ei bine, asa ceva (in trecut) faceau doar Parintii sporiti, care aveau discernamant (virtutea de baza). Tu ai asa ceva? Daca nu ai, ai macar capacitatea sa discerni intre cineva care are discernamant, si cineva care nu are?

Bogdan.

Acelasi lucru ar putea sa zica si un romano-catolic convins. In 1000 de ani circa de istorie au dat milioane de "sfinti"! Ce inseamna asta? Ca au Har?