Celor din alte secte si culte - De ce v-ati [re]botezat?

[AlinB]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Adevărat, şi Biblia poate deveni obiectul idolatriei. Am văzut ortodocşi pupând Evanghelia sau am auzit de superstiţia unora că Biblia sau crucea îl îndepărtează pe diavol. Nimic mai fals... de parca diavolul fuge de aceste obiecte precum strigoiul de usturoi

1. Sa intelge ca daca tu iti saruti un frate, atunci il idoatrizezi. Interesanta teorie. Inseamna ca ori nu prea ai frati, sau ai o gramada de idoli.

2. Confuz cum esti, nu e de mirare ca faci o confuzie si intre credinta si superstitie.
Pentru cel care crede cu adevarat (credinta lucratoare), lucrurile credintei sunt lucratoare, pentru cei care au credinta mai putin - mai putin.

Nu încerc să vă conving de aşa ceva. Mai întâi, icoanele nu sunt "poze", nimeni n-a fotografiat-o pe maica Domnului şi nimeni nu L-a pictat pe Hristos (tradiţia cu "pictorul" Luca e doar o poveste cusută cu aţă albă). Mai apoi, eu nu aprind candela lângă poza persoanei iubite şi nici nu este urâtă de să-mi fac cruce când o văd (iertare, nu m-am putut abţine)!

Gradul de asemanare fizica nu are importanta, icoana este o imagine a caracterului spiritual a celui care il reprezinta, de aceea adevaratele icoanele se realizeaza in acord cu canoane bine stabilite.
Ortodoxul recunoaste imaginea spirituala a celui reprezentat in icoana, nu pe cea fizica care este irelevanta, din moment ce, asa cum spuneti si voi, inchinarea este "in duh".

Sa ma contrazici la acest capitol este o dovada crasa de igoranta care daca este sincera, este scuzabila, daca nu indica spre o grava problema spirituala.

Mai exact, ma refer la faptul ca si (neo)protestantiii folosesc reprezentari grafice care se vor ale Domnului Hristos precum si diverse scene cu caracter religios. In cazul lor, asemanarea cu realitatea nu conteaza?

Din pacate, nu tot ce este considerat icoana respecta canoanele si de aceea calitatatea (si chiar si functionalitatea spirituala?) a unora este intr-adevar indoielnica.

Nu neg aspectul afectiv, însă acesta nu trebuie să conducă la forme de misticism şi bigotism superstiţios.

Aici se ajunge si fara "aspectul afectiv", natura umana este inclinata spre "misticism" si bigotism, formele sub care acestea se gasesc in bisericile (neo)protestate este cautarea disperata de "semne" (vorbit in limbi, vindecari miraculoase, pseudo-extaze mistice nu diferite de posedare) si "prorocii", mergandu-se pana la trasul la sorti de biletele cu pasaje din Biblie care astfel se doresc a fi "profetice".

Dupa cum vezi, excluderea ideii de sacru din practica religioasa (neo)protestanta nu a rezolvat nici una din problemele care a pretins ca le rezolva, dorinta de acces facil la miraculos a celor nu prea duhovnicesti, izbucnind sub alte forme.