tinuta femeii in biserica

[sophia]

Of Doamne, daca preotii se uita la tine cum esti imbracat...!
In suflet insa nu se uita nimeni. Aia este. Lacrimile din ochi si din suflet nu le vede nimeni. Nu intereseaza pe nimeni.
Am ajuns papusi imbracate frumos, dar goale pe dinauntru.
Oare este mai bine: cu suflet bun si credinta si imbracat modest, dar cum poti (fusta, pantalon decent etc.), sau fusta pana in pamant si fara credinta si teapan la suflet?

[georgeval]

Eu cred ca in cazul unui cresttin va exista o armonie intre traire si tinuta, vestimentatie, asa cum s-a intamplat si in cazul sfintilor.

[caliyo]

Eu nu inteleg de ce se merge pe aceste doua extreme: fuste lungi pana in pamant sau fuste scurte si pantaloni?
Si eu sunt o ,,purtatoare´´ de pantaloni, dar pt. biserica mi-am cumparat special numai fuste si nu neaparat lungi pana in pamant si negre. Sunt fuste normale, decente, pana la genunchi, culori neutre sau vii, netransparente, relativ elegante, fuste cu care pot iesi in societate si pot avea o prezenta buna.
Nu inteleg incapatanarea de a nu purta fusta la biserica.pt. ca esti ,,fana´´a pantalonilor.E asa de greu de indeplinit?
E un efort asa de mare sa iti cumperi o fusta sau mai multe pt. biserica?

[Noesisaa]

Pai o fusta de iarna cum trebuie costa doua milioane. Daca nu ai de gand sa o porti decat la biserica, si bineinteles ca nu poti sa cumperi doar una ca nu mergi in uniforma, din punct de vedere material este un efort considerabil. Apoi iti mai trebuie si niste cizme, ca nu merg ghete, care sa se potriveasca cu fusta, etc, si ele-s alte doua-trei milioane...E mai greu sa iti permiti. Si chiar daca imi permit, tot nu mi se pare normal sa dau o gramada de bani pe haine care le port o data pe saptamana.

Vara e altceva, dar nici atunci nu vad de unde obsesia asta cu fustele. Sigur, o problema este ca romancele nu prea concep sa poarte pantaloni care nu stau super strans pe ele, ca multe nu stiu sa deosebeasca intre elegant si vulgar...dar asta este o cu totul alta discutie.

[caliyo]

Pentru ca vad ca locuiesti in Olanda ,Noesia, mi-a povestit cineva care a ajuns din intamplare in Olanda si intrand in magazine , a vazut numai pantaloni.Nu stu exact care e adevarul, iti spun ce mi s-a povestit.Si, normal, acea persoana nu a intrat in TOATE magazinele din Olanda.
Referitor la partea materiala, la costul fustelor, eu am un salariu destul de mic, si nu mi-am luat haine,,de firma´´, sunt haine dragute , dar la niste preturi mici pe care mi le pot permite. Ceea ce vroiam eu sa subliniez e ca daca vrei sa porti fusta cand intri in biserica, porti si gata. Nu iti mai pui atatea piedici:,, da´ de ce?´´, ,,mie imi place sa port pantaloni si nu imi plac fustele´´, ,,fustele sunt scumpe´´, ,,conteaza ce ai in suflet , nu cum esti imbracata´´etc.
Desigur ca nu te da nimeni afara din biserica daca esti in pantaloni, dar asa e recomandat , sa fii imbracata in fusta decenta.
Cand a nins saptamana trecuta in Romania, cei care faceau parte din orchestra din Viena au sustinut un concert in ...blugi. Hainele pentru concert erau intr-un autocar care se impotmolise in zapada. Desigur ca au cantat la fel de bine ca atunci cand erau imbracati de gala, au fost apreciati si aplaudati. Dar asta nu inseamna ca ei de acum inainte vor canta in blugi. Hainele au si ele o anumita importanta care nu trebuie minimalizata.

[Noesisaa]

Eu am vazut destule femei in Olanda mergand pe bicicleta in fusta. Sigur, ca mai oriunde, pantalonii sunt la ordinea zilei.

Nu am nimic impotriva fustei. Si eu (mai) port fusta (din cand in cand, vara). Doar ma deranjeaza idolatrizarea fustei, idei precum ca trairea credintei unei femei se manifesta (si) prin purtarea fustei, etc.

Sigur, un anumit decorum in privinta imbracamintei este necesar, nu mergi la biserica ca si cum te duci la picnic.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Pai o fusta de iarna cum trebuie costa doua milioane. Daca nu ai de gand sa o porti decat la biserica, si bineinteles ca nu poti sa cumperi doar una ca nu mergi in uniforma, din punct de vedere material este un efort considerabil. Apoi iti mai trebuie si niste cizme, ca nu merg ghete, care sa se potriveasca cu fusta, etc, si ele-s alte doua-trei milioane...E mai greu sa iti permiti. Si chiar daca imi permit, tot nu mi se pare normal sa dau o gramada de bani pe haine care le port o data pe saptamana.

Poate ca o sa enervez lumea aici.. dar de ce sa nu mergi cu aceeasi fusta?
Eu sunt purtatoare de pantaloni. Si cand am inceput sa merg la biserica am avut mari pb din acest motiv si nu aveam nici bani de fuste.. dar nici nu am mers in pantaloni.
Am cautat si pana la urma am primit o fusta lunga de la cineva.. ei, aceea a fost fusta mea de biserica o buna bucata de vreme. Si era cu doua numere mai mari.
Acum am multe fuste, dar doar doua le port la biserica (uniforma, cum spui).. si sunt modeste (in bani romanesti nu a fost nici una peste 50 lei noi). Pentru ca mi-e jena sa port haine scumpe cand Dumnezeu stie cat valorez eu in realitate. Doar cand ma impartasesc port haine de sarbatoare, altfel, nu prea. (Am trecut si eu prin etapa cand purtam pantofi de designer si fuste scumpe, primeam complimente pt incaltaminte sau haine, ma angajam in discutii despre moda etc... acum este ceva mai bine).

[camivero19]

Nu stim noi cum si cand si cum lucreaza Dumnezeu in inimile oamenilor... Mi s-a intamplat postul asta sa merg sa ma spovedesc. Am mers cu o prietena care cu o zi inainte m-a intrebat daca "trebuie sa poarte fusta, ca nu are nici una mai grosuta." Si i-am zis sa vina cum se simte in largul ei ca nu se uita nimeni la cum e imbracata iar Doamne o stie deja n-are nevoie de masca pentru El. Si oarecum in semn de solidaritate m-am imbracat si eu in pantaloni. S-a intamplat de chiar in ziua aceea, stand noi la rand pentru spovedanie, sa se lege o batranica de noi pentru ca purtam pantaloni si ne-a spus ea cum parintele Cleopa spunea si sfatuia si cate si mai cate. Iar o doamna de langa replica parca amenintator: "Lasa tanti, ca o sa le certe parintele!" Mi-a venit sa rad teribil. Discutia asta despre vestimentatie o avusesem de mult cu duhovnicul. Imi spusese clar ca nu asta e problema mea cea mare si ca in loc sa ma preocup de ce pun pe mine sa ma preocup de rugaciune, de alte pacate care imi ucid sufletul... nu de pantaloni, fusta si alte cele ca astea cu cat inaintezi pe cale se schimba de la sine. Bineinteles ca nu ne-a certat nimeni. E adevarat ca nici laude nu am primit... doar un Slava Tie Doamne ca am ramas si nu ne-au smintit si nu ne-au gonit vorbele celor "intelepti". Daca Dumnezeu ne primeste asa cum suntem, daca ne rabda pe fiecare in parte, de ce ne trezim noi mai destepti ca El? Slava Domnului pentru fiecare fata care intra in fusta mini in Biserica! ca doar Hristos e acolo si o vede si daca ne-am ruga pentru ea in loc sa o judecam poate ar reveni si fusta aia s-ar lungi in timp.
Nu stiu de ce am povestit asta. Poate pentru ca atunci am inteles ca pacatul meu de a-l judeca pe aproapele pentru cum se imbraca chiar si in Biserica e mai urat si mai scarbos decat al lui. Poate pentru ca atunci am inteles ca habar n-am ce se ascunde dincolo de haine si ca "nesimtirea" pe care o atribui eu altora de fapt e a mea. Nu m-am simtit atat de umilita de comentariile din jur cat m-am simtit pentru fiecare gand de judecata pe care l-am avut fata de cineva vreodata.

[anna21]

1. Vad ca este prezenta urmatoarea confuzie: cine sustine purtarea fustei (si a baticului) este acuzat ca-i "judeca" pe ceilalti (purtatori de pantaloni).
Nu indeamna nimeni la emiterea de judecati despre ceilalti (tocmai de aceea eu m-am referit doar la mine, cu riscul sa par laudaroasa).
In schimb, cred ca fiecare este dator sa se judece pe sine privind felul in care se imbraca in biserica.
Suntem foarte ingaduitori fata de noi si sub pretextul ca nu judecam vrem sa nu fim nici noi judecati!

2. Se spune ca trairea credintei nu consta in fusta.
In mod similar s-ar putea anula si celelalte manifestari exterioare, cum ar fi mersul la biserica, postul, ruga etc... (multi au facut deja asta, pretinzand ca-si "poarta credinta in suflet".)
Credinta se reflecta in ceea ce facem, ceea ce facem ne sustine credinta.

3. Cred ca purtarea fustei vs. pantaloni nu tine de considerente estetice/ de evolutia vestimentatiei etc.
Ci se refera la asumarea rolului de femeie, la revenirea la o asezare fireasca a lucrurilor (pantalonii sunt emblematici pt. emanciparea femeii, pentru preluarea unor functii traditional masculine.. de aceea cred ca este nepotrivit sa fie purtati in biserica).

[sophia]

@anna21
1. Toate discutiile astea nu fac decat un singur lucru - sa ne reduca pe noi femeile la simple marionete care trebuie sa faca, sa dreaga, sa se imbrace si sa se pieptene si etc. intr-un anume fel.
Femeile nu sunt vazute si judecate decat pur si simplu prin prisma aspectului si a imbracamintii. Nimeni nu este interesat si nu-si problema cu adevarat de ce este in sufletul omului (femeie sau barbat), de credinta si modul in care o traieste si o simte etc.
Este dureros...
Unii preoti, femei batrane si alte persoane stau si te masoara si te pandesc si te judeca. In loc sa-ti vobeasca, sa te auda, sa te lamureasca, sa te ajute.
Pentru Dumnezeu! Suntem oameni, suntem credinciosi si nu marionete.
Si pe un animal (caine) si tot il mangai putin, ii dai o bucatica sa se simta mai bine si ca sa mai faca lucruri bune.
Noi totul facem si spunem rau si suntem prigonite.

2.Te mai contrazic: nu ma intereseaza cum sunt imbracata la biserica, ma concentrez pe ceea ce am de facut acolo. Nu pentru mine. Culmea este ca trebuie s-o fac pentru altii. Ma stradui numai sa fiu imbracata incat sa nu atrag privirea altora si sa fiu bine acoperita, cu fusta sau pantalon.
De cand ma stiu am avut aceasta problema: de a fi pentru altii, de a corespunde celorlalti (imbracaminte, coafura, etc.), cand eu aveam alte preocupari sim ganduri si gusturi.

3. Nu sunt de acord ca trebuie sa avem tinuta speciala pentru biserica. Trebuie sa ne imbracam tot timpul asa cum suntem noi in fata lui Dumnezeu, caci El nu este numai in biserica, El ne vede peste tot.
Da, trebuie sa ne imbracam adaptat situatie, dar in acelasi stil care ne reprezinta si interiorul.
Imbracamintea nu este numai un decor pe noi, ci parte din noi si este legata si de interiorul nostru.
Eu n-as putea sa ma imbrac in mini si cu tocuri de 20 cm intr-un loc, pentru ca apoi brusc sa-mi pun fusta lunga neagra si pantofi balerini. Nu se poate, nu ar insemna aceeasi persoana.
Ma imbrac peste tot cam in acelasi stil: asa cum sunt eu.

4. Pantalonii nu sunt neaparat semnul emanciparii femeii. Depinde de pantaloni si croiala (si culoarea lor). De multe ori fusta sau rochia spun mai mult in acest sens.
Eu una nu sunt pentru emancipare decat in anumite limite. Sunt f.feminina si totusi port si panataloni.

5. La multe persoane imbracamintea trebuie sa mai si caseze unele probleme.
Nu tuturor le stau bine fuste/rochii, sau dimpotriva panatalonii.
Exista femei (V.I.P) care nu imbraca decat pantaloni pentru ca au picioare de ne-aratat (strambe, groase, sau cu cicatrici, sau mai stiu eu) . Sunt consiliate in acest fel.
Altele nu pot purta panataloni. De ce trebuie sa le obligam sa se puna in penibil?

6. Da, mai este si vorba de bani, de ce se gaseste. Imbracamintea azi nu mai este nici ieftina, nici de calitate, nici nu gasesti masura potrivita. Inainte mai gaseai croitorese si iti faceai ce doreai, la masura.
Acum gasesti numai sinteticaraie urata si scumpa si numai la masura 34-38 (femeia model anorexic al zilelor noastre).
Mie imi plac fustele, deux-piece, dar sunt tare greu de gasit, mai ales cand n-ai bani (si esti mai...femeie).