despre bolnavii psihici

[adam000]

Dpdv al cauzalitatii eu nu as face diferenta intre bolile psihice si cele fizice, pentru ca ambele categorii pot avea cauze organice (cauze fizice obiective legate strict de trup) sau pot avea cauze duhovnicesti sau ambele.

Nici dpdv al atitudinii noastre fata de omul bolnav, indiferent ca e vorba de o boala fizica sau psihica nu ar trebui sa facem vreo diferenta. Omul bolnav este un om care sufera fara ca el sa fi cauzat boala, indiferent despre ce boala e vorba, iar rostul nostru este sa il ajutam, sa il iubim indiferent de boala si neputinta sa in fata suferintei sale. Pentru noi cei din jurul unui om bolnav (fie ca e vorba de familie, fie prieteni, cunoscuti sau chiar si daca ne nimerim intimplator in preajma unui om bolnav) este in primul rand o incercare din partea Lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne incerca si dovedi iubirea fata de aproapele, ajutorul pe care il putem noi oferi semenului nostru aflat in suferinta.

Asa ar trebui sa privim noi boala si omul bolnav: nu sa zicem "vai ce-i cu el si ce se va intimpla cu el", nici sa nu zicem "asa a vrut Dumnezeu deci eu nu ma bag", nici sa nu zicem "sufera pt pacatele lui" caci nu este al nostru sa stim aceste lucruri, ci numai a Lui Dumnezeu este a sti, ci sa zicem "ce putem NOI sa facem ca sa il ajutam" si nu numai sa zicem, dar mai ales sa FACEM, sa il AJUTAM de-adevaratelea cat putem de mult (sa ne rugam pentru el, sa il ducem la doctor, sa ne tinem de capul bolnavului sa isi ia medicamentele, sa ii cumparam medicamente daca nu are bani, sa il ajutam sa ii cumparam alimente si cele trebuincioase daca el nu e in stare, sa il ajutam sa se imbrace daca nu e in stare, sa il sustinem psihic, sa-i oferim tot ce-i mai bun si sa il ajutam sa mearga la Maslu, sa il pomenim la pomelnic, etc).

Aduceti-va aminte de pilda bunului samarinean, acela cand a intalnit un om bolnav cazut in drumul sau nu a stat sa se intrebe "ce va fi cu el", nici nu s-a intrebat "pt ce a patit acestea, daca pt pacatele lui sau pt altceva", nici nu a zis "asa a vrut Dumnezeu", ci a pus mana si l-a ajutat cum a putut, i-a dat primul ajutor atat cat s-a priceput si apoi l-a luat cu el si l-a dus unde sa fie ingrijit mai bine si a platit ca sa fie ingrijit bolnavul. Asa ar trebui sa facem si noi! Nu sa ne punem atatea intrebari la care numai Dumnezeu are raspuns, nici sa ne ferim de cel bolnav fie ca e bolnav psihic, fie ca e bolnav fizic, ci sa punem NOI mana sa il AJUTAM! Sa il ajutam cum putem si fizic si prin doctori si psihic aratandu-ne dragostea si mi ales prin rugaciune.

Daca boala are cauze organice, atunci tratamentul medicamentos este cel care imbunatateste cel mai dramatic santatatea celui bolnav si nu trebuie neglijat niciodata (trebuie ca cel bolnav sa se tina de tratament). Dar trebuie sa nu neglijam nici rugaciunea, pentru ca doctorul trateaza dar Dumnezeu este cel care vindeca si ne tine in viata. Dumnezeu a inviat mortii, a dat viata trupului stricat prin moarte si l-a facut sanatos la loc (ex Lazar), deci poate vindeca orice boala fizica (ce nu are cauze duhovnicesti), iar noi sintem datori a ne ruga. Maslu, pomenirea la Liturghie, rugaciunea personala, etc, cea mai importanta fiind Sf Euharistie.

Daca boala are cauze duhovnicesti, atunci se vindeca prin rugaciune, este puternic influentata de rugaciune. Fie ca e vorba de o posesie si atunci il vezi ca omul acela face urat la cele sfinte (spre deosebire de bolile psihice organice unde bolnavul nu face urat la cele sfinte), fie ca e vorba de dureri fizice sau alte stari de rau fizic cauzte de vrasmas (care trec atunci cand omul se roaga sincer sau se roaga preotii pt el), biserica a randuit atatea slujbe de folos! Maslu, dezlegari, pomenirea la Liturghie, rugaciunea personala, etc. Bineinteles, cea mai importanta este Sf Euharistie.

Dar oricum ar fi si orice cauza ar avea (si repet, nu ne este noua dat a sti de ce si pentru ce), noi trebuie sa il ajutam pe cel bolnav cat de mult putem! Sa-l ducem si la preot si la doctor, sa-l ajutam si fizic obiectiv si si prin rugaciune. Asta trebuie sa ne preocupe - cum sa-l ajutam! Nu "de ce?", nici "daca se va mantui?", ca acestea sint ale Lui Dumnezeu! Al nostru trebuie sa fie ajutorul si dragostea smerita.

[sophia]

Mai intai de toate am observat ca exista diferite intelegeri/viziuni ale bolii psihice in lume (de la Est la Vest si alte puncte cardinale), intre biserica si medicina etc.
In tara de ex. este o teama de boli psihice si terapii, pentru ca stim cum se faceau in alte vremuri si ce se ianmpla cu oamenii (chiar unii sanatosi).
Si azi, daca spui ca ai probleme sufletesti si ai avea nevoie de terapie, este groza mare in tara. Esti considerat automat nebun.
Adica se amesteca boli psihice grave (schizofrenii, paranoia etc.), cu suferinte psihice ca urmare a unor traume, sau a stresului si oboselii.
La noi in tara inca nu se cunosc multe lucruri: depresia, traume, astenii psihice, hipersensibilitatea psihica (oameni care de fapt nu sunt bolnavi, dar se incadreaza mai greu in lume pentru au mari sensibilitati).
In alte tari este ceva normal sa te simti rau psihic si sa te duci la o terapie la psiholog/psihoterapeut.
De asmenea ina numite situatii esti ajutat automat si este f.normal: deces de persoana apropiata, divort, boala grava in familie, etc.
Am cunoscut in mod direct cazul unei persoane aflate pe moarte si familia (copii si nepotica) au fost preluati de psihologul unitatii unde se afla persoana pe moarte, ca sa fie sfatuiti.
In tara trebuie inca sa te lupti singur.
De asemenea se lupta pentru asigurarea unor terapii si consilieri in situatii care te darama psihic: boala grea, somaj, infertilitate, astenie psihica severa (burn-out).
Sunt boli ale secolului.
Se fac si terapii de cuplu, iarasi f.necesare.
In tara n-am auzit sa fie oferite asmenea lucruri.
Din punct de vedere religios, in alte tari exista un fel de asistenti, in german se numesc "Seelensorge", care au si cabinete si ore de consultatie. Ei sunt un amestec de teolog cu psiholog am inteles.

la noi exista duhovnicul, dar acest nu este prgatit pe partea psihologica si exista in numar mult prea mic fata de cerinte.
Pe urma nu este clar cum se face deosebirea intre boala psihica si cea de natura religioasa/duhovniceasca.
Adica ce este aceea boala duhovniceasca si cu ce te poate vindeca duhovnicul.
Vad f.adesea ca in biserica probleme de suflet nu sunt luate in considerare.
Se pune insa accent pe ce mananci, cum te imbraci, unde te asezi, etc.
Pai sa ma ierte Dumnezeu, dar nu-i normal.
Tu te duci cu sufletul in batista si in lacrimi si preotul te trimite la plimbare ca nu stie ce sa-ti spuna, sau mai stiu eu, nici nu te baga in seama.
Ba mai grav, te considera cu diavol si trebuie sa patesti ca fata aceea care a murit exorcizata, cand ea avea diagnostic de la medic.
Parintele Galeriu imi spunea ce important este sa iei in considerare sufletul si in boli fizice si in biserica si peste tot.
Deci trebuie lamurite aceste lucruri si in tara si facut o diferenta si pregatit si preotii/duhovnicii sa stie sa puna un diagnostic bun si sa ajute omul, sa lucreze chiar impreuna cu psihologul.

Sa nu uitam: credinta, sau coprul uman se mai reface, se mai vindeca, dar sufletul si nervii f.greu.

[costel]

Este foarte greu de abordat acest subiect, cel putin pentru mine. Sunt persoane care au tulburari psihice, deci sunt constiente de actele lor si persoane care nu mai sunt constiente de propria existenta, au pierdut simtul realitatii. Cu cea dintai categorie se poate lucra mai usor, caci poate intelege importanta impartasirii si necesitatea pregatirii pentru primirea ei.

Din cate stiu, nu poti impartasi o persoana care nu este constienta. Dragoastea nu se da cu sila. E nevoie de consimtamantul persoanei pentru primirea Sfintei Impartasanii.

Noi sa ne rugam pentru ei si sa nu-i dispretuim. De vom petrece astfel, va fi posibil ca prin dragostea lui Dumnezeu sa ne bucuram neincetat si unii si ceilalti de fericirea vesnica.

"...să fim mai cu băgare de seamă la nebunii din jurul nostru,ca nu cumva să fie printre ei vreun sfânt,iar noi din împietrire,să ne lipsim de binecuvântarea lui..."(Nebunul de Sevastie Baştovoi)

[georgeval]

În prealabil postat de dorinastoica14

"...să fim mai cu băgare de seamă la nebunii din jurul nostru,ca nu cumva să fie printre ei vreun sfânt,iar noi din împietrire,să ne lipsim de binecuvântarea lui..."(Nebunul de Sevastie Baştovoi)

Ca dovada ca Biserica ne pune inainte modele de sfinti care au fost nebuni dupa Hristos este o dovada ca pe acestia nu-i putem confunda cu cei bolnavi psihic. Un nebun dupa Hristos este capabil de jertfa, dar un bolnav psihic este capabil de sinucidere.

[adam000]

Costele, si aia care au pierdut simtul realitatii pot fi tratati medicamentos si sa-si revina si pot trai o viata frumoasa daca noi ii ajutam in toate felurile in care putem, cu slujbe, cu doctori, cu iubirea si grija noastra.

Postam mai demult un link catre o poveste reala pe care am citit-o pe un blog, poveste care m-a impresionat profund:

http://dulce-mahala.tapirul.net/2008/05/15/titi/

Cred ca veti gasi interesanta si urmatoarea poveste despre un bolnav psihic psihic tratat (schizofrenie) si unul dat in patima alcoolului si cat de diferit s-au purtat cei doi:

http://dulce-mahala.tapirul.net/2008/10/19/ej-nebun/

Parerea mea e ca merita citite ambele, oricum sint scurte.

[tigerAvalo9]

Multumesc mult tuturor pentru mesaje.

Traditie am vazut in alte threaduri ca tu spui ca psihiatria si psihologia nu sunt necesare sunt inutile,impotriva lui Dumnezeu ceea ce eu nu cred din start.Stiinta tot de la Dumnezeu si Hristos vine,la fel si medicina,medicina este darul lui Dumnezeu,este planul Creatorului si totodata medicul ajuta,amelioreaza,trateaza,dar Dumnezeu vindeca.
Ce solutie ai gasi tu la bolnavii psihici violenti precum cei schizofrenici,paranoia etc.?Evident ca trebuie multa rugaciune,dar datorita bolii aceste persoane nu mai fac diferenta,nu prea mai au discernamant cand sunt in criza,nu mai apreciaza si inteleg rugaciunea si pe Dumnezeu.Ce ai face tu cu tot felul de bolnavi violenti,schizofrenici,nevrotici etc daca nu ai folosi psihiatria si psihologia?
In legatura cu depresia eu am avut depresie mai demult din nicio cauza majora,nu aveam nici un necaz pur si simplu ma apucase o stare de tristete permanenta,nu mai aveam pofta de nimic,ma apucase dorul de trecut si totusi eu ma rugam in fiecare zi la Dumnezeu,ma duceam la Biserica ,etc,nu poti spune ca imi lipsea Dumnezeu.Aveam tot ce imi trebuie,eram tot bun credincios si totusi nimic nu mi se mai parea frumos,gustos,util.In final anti-depresivele m-au ajutat ,se pare ca imi trebuiau niste substante ,acea tristete era din cauza lipsei anumitei substante.Evident ca in acelasi timp m-am rugat si la Dumnezeu in continuare .Chiar sunt boli cauzate din lipsa anumitor substante,din anumite defecte,anumite dereglari.
De ce psihologul nu e util?de ce e impotriva lui Dumnezeu?Ce face psihologul care sa nu fie de bun augur Bisericii,credintei ,religiei etc?Evident ca psihologul nu iti poate spune sa te duci sa iti faci acatiste,nu iti poate impune si sugera vreo credinta,asta sa fie buba?Totusi sunt sfaturi sanatoase care te pun cat de cat in ordine psihic :optimismul,relaxarea,analiza vietii ,intelegea anumitor fenomene care sa duca la disparitia unor fobii..
Sunt medicamente care te relaxeaza impotriva stresului,starii de tensiune ,te linistesc ,cum poti spune ca nu sunt bune omului si sunt impotriva lui Dumnezeu?Cand tocmai de la Dumnezeu vine medicina?tocmai de la El vin miraculoasele descoperiri in medicina.
Parerea mea e ca unui bolnav psihic,unui nevrotic,unui bolnav psihic violent ii este necesar foarte mult medicamentele care il linistesc,il calmeaza,ii pun ordine in lucruri. dar totodata si analizarea situatiei si rugaciunea deasa,credinta in Dumnezeu.Combinarea celor doua da rezultatul garantat.
Sunt medici psihiatri care lucreaza prin psihoterapie ortodoxa .Sunt preoti care recunosc necesitatea unui psiholog si unui psihiatru .Ce parere ai despre Dmitri Avdeev?

[lareine]

Desi e foarte usor de prescris medicatie anxiolitica si antidepresiva cand esti medic, adevarul e ca merita investit timp si energie in psihoterapie pentru ca nu te face dependent de o substanta si te ajuta sa iti mentii starea de bine pentru mai mult timp.

Nu am avut ocazia sa experimentez, sunt si eu la inceput de drum, dar chiar ma intreb, dintre cazurile cu anxietate sau depresie (ma refer la oameni care altfel sunt ok dpdv somatic), cate ar merge bine daca in loc de medicatie, ar respecta niste norme de existenta si s-ar ruga si ar avea contacte sociale? Daca iti ocupi timpul (faci ceva util tie si altora), daca faci miscare fizica, daca incerci sa-ti invingi temerile cu ajutorul lui Dumnezeu si daca te gandesti ca dom'le, atat de mult se scrie in acatiste "Bucura-te" si "care ai nascut pricina veseliei", atat de frumoasa e strigarea aliluia, daca te gandesti la crinii campului, daca iti ordonezi putin viata si incetezi a ti-o mai compara cu a altora - daca faci toate astea oare nu se vor ameliora simptomele macar partial?

Dar, da, intotdeauna e mai simplu sa ceri si sa ti se dea o pilula minune care sa iti ia depresia si stressul cu mana (ceva mai greu in cazul depresiei, e adevarat) fara a schimba realmente ceva in viata, in comportament si in modul de a gandi :)

[anna21]

În prealabil postat de lareine

Nu am avut ocazia sa experimentez, sunt si eu la inceput de drum, dar chiar ma intreb, dintre cazurile cu anxietate sau depresie (ma refer la oameni care altfel sunt ok dpdv somatic), cate ar merge bine daca in loc de medicatie, ar respecta niste norme de existenta si s-ar ruga si ar avea contacte sociale? Daca iti ocupi timpul (faci ceva util tie si altora), daca faci miscare fizica, daca incerci sa-ti invingi temerile cu ajutorul lui Dumnezeu si daca te gandesti ca dom'le, atat de mult se scrie in acatiste "Bucura-te" si "care ai nascut pricina veseliei", atat de frumoasa e strigarea aliluia, daca te gandesti la crinii campului, daca iti ordonezi putin viata si incetezi a ti-o mai compara cu a altora - daca faci toate astea oare nu se vor ameliora simptomele macar partial?

Ba cred ca da.
Cred ca de multe ori anxietatea si depresia provin din presiunile si asteptarile care vin din partea societatii. Adica, daca nu castigi atat, daca nu ai masina, haine, vacante.. daca nu corespunzi modelului promovat de mass media, atunci te simti deznadajduit, temator...ai dat gres.
Modelele sociale sunt preluate automat, fara a le investiga cat de cat, fara a ne intreba daca asta vrem, pentru asta traim, asta ni se potriveste etc.. Ni se da de inteles ca doar unele sunt lucrurile care ne vor face fericiti si suntem "programati" din copilarie sa le urmarim asiduu.

[anna21]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Sunt medici psihiatri care lucreaza prin psihoterapie ortodoxa .Sunt preoti care recunosc necesitatea unui psiholog si unui psihiatru .Ce parere ai despre Dmitri Avdeev?

Eu am citit doar "nervozitatea la copii si la adolescenti" si am fost f dezamagita.
Parerea mea este ca una din premisele implicite ale psihologiei (probabil si ale psihiatriei) este ca nu exista suflet. Si atunci cum este posibil sa te vindeci?
Plus promovarea obligativitatii fericirii. Este fericirea o obligatie, cumva? De asta traim? Acum sa nu sariti zicand ca nu-mi place sa fiu fericita. NU fericirea este scopul vietii. Ci mantuirea (care nu intotdeauna presupune o fericire "lumeasca".
Afirmarea eului (promovata de psihologie ca scop al existenetei).. iarasi: de asta traim?

In fine, as putea continua.

Cred ca psihologia a fost "inventata" la un moment dat pentru a satisface o "cerere pe piata spirituala": cea a ateilor sau necredinciosilor, a oamenilor "moderni" care nu mai vroiau sa stie de duhovnic.