Interzisa Psaltirea??

[Daniel777]

În prealabil postat de padreati

Am si eu o intrebare pentru voi, care desi nu este chiar aceasta din subiectul discutiei, cred ca se poate incadra cu usurinta aici, asa ca indraznesc.
Eu mi-am pus in cap (singur, fara duhovnic, dar gandesc sa repar acest lucru cat de curand), sa invat o parte din Pasltire. Am mai citit-o de cateva ori, dar mai des pe sarite. Nu am avut ispite foarte mari, dar asta cred ca datorita faptului ca trairea mea duhovniceasca este la genunchiul broastei, si sunt de acord cu asta.
Asa ca mi-am spus: cand citesc, ma chinui sa inteleg, totul este aproape nou, asa ca efortul pe care il fac este sa deslusesc pe litere. Daca invat rugaciunile atat de bine, atunci as putea sa le spun din minte. Daca le spun din minte, atunci as elibera din efortul meu spre rostire, si as lasa mai mult spatiu inimii sa inteleaga. Asa ca am purces pe acest drum.
Deocamdata am invatat Psalmul 50. Care imi face foarte bine, si cand il rostesc, si cand ma gandesc la el. Asa pot sa rostesc psalmii si in alte momente decat atunci cand chiar imi propun sa fac numai asta. De exemplu cand ma urc in tramvai si am drum lung, 20 de minute pot sa rostesc cateva versete si sa ma gandesc la ele. Sau macar sa imi odihnesc sufletul. Nu am hotarat care va fi urmatorul, acum simt ca pot trece la altul. Si sper sa nu ma opresc la 10 psalmi, ci cat mai mult, dar las sa se intample asta in ritm normal, fara sa imi propun tinte cantitative, ci fiecare la timpul lui.
Stiu ca ma paste cumva pericolul. Daca voi trai la un nivel mai inalt viata in Hristos, stiu si ca ispitele sunt mai mari. Dar daca Domnul nostru va ingadui sa traiesc la un nivel mai adanc acestea, oare aceste ispite nu sunt inevitabile? Nu cred ca trebuie sa nu le dorim, ci cred ca este vorba de dreapta masura, adica sa nu ne aruncam nepregatiti total in bratele celui rau, ca ne pierdem de tot. Aici cred ca vine rolul duhovnicului, care prin trairea sa mai inalta si prin experienta sa ne poate calauzi.
Ce parere aveti?

Bineinteles ca binecuvantarea luata de la duhovnic te va feri de ispite prea mari din partea diavolului.Intr-adevar ,daca mergem spre Hrsitos ispitele se intetesc,si caderile sunt mai mari,mai dureroase.Insa ce placere,ce satisfactie avem atunci cand ne apropiem cat de cat de harul lui Dumnezeu!Ne putem mangaia cu aceasta in timpul caderilor inerente,care aduc cu ele si un pic de deznadajduire.
Drumul spre Hristos e plin de ispite,dar cred ca Dumnezeu priveste acest act de curaj cu dragoste.

Doamne ajuta ! si continua...Indrazniti..a spus Iisus,Eu am biruit lumea.....Un indemn ca sa o biruim si noi

[costel]

Daca macar unul din familie ar citi zilnic psalmi, am avea parte numai de bucurii. Din ce vad in jurul meu, e semn ca oamenii nu citesc psalmii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Daca macar unul din familie ar citi zilnic psalmi, am avea parte numai de bucurii. Din ce vad in jurul meu, e semn ca oamenii nu citesc psalmii.

Acum nu ştiu câţi citesc Psaltirea, dar există teama nejustificată că la citirea ei vin asupra noastră numai necazuri , iar cei ce cred aşa ceva, consideră citirea Psaltirei ca ceva primejdios. Greşit, pentru că ea Psaltirea, este tocmai pentru omul încercat de supărări şi necazuri, pentru cei împovăraţi de păcate, pentru cel ce cere întărirea în lupta cu ispitele. Nu cred că este cineva ce nu se regăseşte în Psaltire, doar trebuie să o citim, să o recitim , să o înţelegem şi ea, Psaltirea, nu va mai fi lepădată din mână. Are marele dar de tămăduire a rănilor pricinuite de păcate, iar pe cel neatins de patimi îl păstrează sănătos. Poate, dragă Costele, nu e citită din comoditate, căci decât o Catismă, o rugăciune scurtă e mai "economică"pentru timpul fiecăruia, dar fiecare are rostul şi rolul ei . Spuneau Sfinţii Părinţi că a nu citi Psaltirea , înseamnă a ieşi la lupta cu diavolii fără a avea arme şi atunci ei ne fac robi ai păcatelor. Suntem oare mai viteji decât cel rău ? Dacă aşa credem, e o vitejie amăgitoare, venită tocmai de la cel amăgitor . Într un frumos articol a lui Adrian Cocoşilă se făcea referire la neânţelegerea Psaltirei şi se făcea chiar plângere către duhovnic că nu se înţelege pe deplin Psaltirea. Răspunsul este edificator:"Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o! Şi deşi acum nu o înţelegi, încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa,ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia, pentru totdeauna. Amin !".

[andrei_im]

Iertati-ma, dar mie treaba aceasta cu psaltirea interzisa, ca vin ispitele, mi se pare mai mult de domeniul vrajitoriei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de andrei_im

Iertati-ma, dar mie treaba aceasta cu psaltirea interzisa, ca vin ispitele, mi se pare mai mult de domeniul vrajitoriei.

Păi şi vrăjitoria nu-i tot de la cel ispititor ? Cine lucră cu ea şi prin ea ?

[andrei_im]

De la cine altcineva sa fie? :)
Este o superstitie care nu are alt rost decat sa-l indeparteze pe om de la rugaciunea care il arde pe vrajmas cel mai mult.

[cristiboss56]

În prealabil postat de andrei_im

De la cine altcineva sa fie? :)
Este o superstitie care nu are alt rost decat sa-l indeparteze pe om de la rugaciunea care il arde pe vrajmas cel mai mult.

Exact ! Chiar acum mi-am terminat catisma şi totul e foarte bine .Importantă este şi starea noastră sufletească, atmosfera din jurul nostru, etc. Am mai spus-o, să avem candela aprinsă, să citim în preajma icoanelor, să căutăm liniştea cuvenită, să cerem înţelegere celor de lângă noi. Obţinând toate astea, rugăciunea în general este TAMADUITOARE, nu ispititoare !