Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Si nu, nu ne putem compara cu ei. Ei au fost chemati de Dumnezeu sa-I slujeasca Lui. Prin ei se savarsesc Tainele Bisericii.
Ei fac multe lucruri pe care mirenii nu le pot face.

As mai vrea sa adaug ca nu numai preotii, ci toti suntem chemati sa ii slujim Lui. Exista mai multe feluri de slujiri. Cum spune si sf. Pavel, care enumera multe slujiri care existau in vremea lui, si primeau un fel de binecuvantare sau punere a mainilor: cei care sunt profeti, cei care invata, cei care administreaza bunurile Bisericii, etc.
In zilele noastre nu primesc o punere a mainilor decat preotii si diaconii. Insa nu inseamna ca aceste slujiri nu mai exista. Si in general, orice viata traita pentru Dumnezeu si aproapele este o viata de slujire.
Nu trebuie exagerat nici rolul preotului si nu trebuie pus undeva sus, sus, de parca numai el ar avea acces la tainele lui Dumnezeu. Altfel ajungem la un clericalism searbad.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Mai sus se spunea ca la spovedanie ne cerem iertare pentru pacatele mari; la impartasanie ni se iarta cele usoare. Sa inteleg ca prin deasa impartasanie ma ingrijesc mai mult de pacatele mici, decat de pacatele mari?!?
Viata, pe care o traim in lume, este vrand-nevrand, plina de pacate, mai mari si mai mici. Respingem insa indreptarul de spovedanie; cum aflam atunci care ne sunt pacatele? Ne bucuram din plin de viata; ce dam de la noi, pentru iertarea pacatelor? Ne credem mai curati decat suntem; chiar credem ca ne mantuim in felul acesta?
Acestea sunt intrebari retorice.

Nu asta am vrut sa zic.

Cum aflam care ne sunt pacatele? CVercetandu-ne inima, fiecare fapta si gand, mereu, sa vedem daca am incalcat mai ales porunca dragostei si in general poruncile lui Dumnezeu.
Nu, la spovedanie ne ingrijim de toate pacatele, nu numai de cele mari.
Sunt pacate care ne opresc de la impartasanie, si pe acelea trebuie neaparat sa le spovednim, dar altele fac parte din starea noastra de pacatosenie, din acea plasa de care vorbeai mai sus, si de ele nu ne curatam asa de repede, avem nevoie de mult efort si de impartasanie ca sa ne vindecam, incetul cu incetul.
Nu e vorba aici de loc dea ne simti curati, ci dimpotriva, de a ne impartasi fiind constienti de 'plasa' in care ne gasim.
Altfel, nu ne-am mai putea impartasi niciodata, iar sfintii, cei ce isi dau seama cel mai mult de pacatosenia lor (vesi ce spuneai mai sus), cu atat mai mult.

În prealabil postat de Miha-anca

As vrea sa va aduc aminte, ca nu toti, care citesc sfaturile voastre privind deasa impartasanie, sunt chiar atat de constienti de importanta despatimirii, de pacatele facute si probabil ca nu se considera deloc pacatosi, "ca doar nu au omorat pe nimeni". Sa ne gandim si la acestia, atunci cand facem enunturi despre deasa impartasanie. Poate ca sunt preoti, care se ocupa indeaproape de fiecare enorias, ma refer la cei din diaspora; dar din cate stiu eu, ei nu au cum sa faca acest lucru, caci o liturghie pe luna e prea putin, pentru a realiza acest deziderat.

Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Foarte bun contraargument..

Nu l-am vrut ca un contraargument, ci ca explicatie pentru felul in care se fac lucrurile astea in Romania. Probabil ca, de fapt, aici este si influenta occidentala, mai mult decat in impartasania deasa, impartasania deasa fiind doar consecinta unei altfel de viziuni asupra pacatului.

[anita]

În prealabil postat de Fani71

Daca cineva vrea sa se impartaseasca des, nu inseamna neaparat ca se considera fara de pacat. Poate insemna ca isi stie slabiciunile sio alearga la medicamentul care i le poate vindeca.
A nu te spovedi in fiecare saptamana nu inseamna neaparat a cere putin de la tine.
Creintele si nevointele nu se masoara numai in zile de post si minute petrecute la spovedanie.

Fani ,nu a spus Hristos la nunta fiului de imparat ca cel cu haina patata sa nu stea la masa cu nuntasii?
Daca tu ai haina fara pata ,nu ai decat sa te impartasesti ,mai ales ca ai dezlegare de la duhovnic.
Eu stiu un lucru ,ma spovedesc vineri si pina duminica la sf.Liturghie tot mai gresesc cate ceva.Gresim in fiecare ceas si cu cat ne preocupa mai mult viata noastra duhovniceasca dimensiunea pacatului devine mai mare in ochii nostri.
Si pe aici ,prin tara, se practica impartasania deasa ,adica la mai putin de 40 de zile ,dar nu am auzit pe nimeni sa se impartaseasca fara spovedanie.
Mai mult ,o tanara a vrut sa se impartaseasca si parintele a intrebat-o daca s-a spovedit ,cred ca a simtit ceva sau faptul ca nu o vazuse pe la biserica si i-a spus ca nu o impartaseste.Probabil ca ea nu stia ca trebuie asta.
Deci atentie ,nu mai rataci pe altii ,pastreaza pentru tine ca vei da socoteala.
Faptul ca nu accepti parerea unei persoane avizate ,preot, ce dovedeste?

[anita]

În prealabil postat de Fani71

Nu asta am vrut sa zic.

Cum aflam care ne sunt pacatele? CVercetandu-ne inima, fiecare fapta si gand, mereu, sa vedem daca am incalcat mai ales porunca dragostei si in general poruncile lui Dumnezeu.
Nu, la spovedanie ne ingrijim de toate pacatele, nu numai de cele mari.
Sunt pacate care ne opresc de la impartasanie, si pe acelea trebuie neaparat sa le spovednim, dar altele fac parte din starea noastra de pacatosenie, din acea plasa de care vorbeai mai sus, si de ele nu ne curatam asa de repede, avem nevoie de mult efort si de impartasanie ca sa ne vindecam, incetul cu incetul.
Nu e vorba aici de loc dea ne simti curati, ci dimpotriva, de a ne impartasi fiind constienti de 'plasa' in care ne gasim.
Altfel, nu ne-am mai putea impartasi niciodata, iar sfintii, cei ce isi dau seama cel mai mult de pacatosenia lor (vesi ce spuneai mai sus), cu atat mai mult.



Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

Fani ,de pacate nu ne vindecam prin sf.Impartasanie ,ci doar ne intarim sufleteste sa rezistam ispitelor si ne vindecam trupeste daca suntem vrednici.
Pacatele le aflam cercetandu-ne inima ,dar daca inima e plina de patimi cum ne mai putem cunoaste?
Ce e stramb ni se pare a fi drept ,cum spunea par.Arsenie Boca.
Prin participare deasa la slujbele bisericii ,prin citirea sf.Scripturi si rugaciune multa ajungem sa ne vedem mai bine pacatele.
Mai degraba mergand des la spovedanie renuntam la anumite pacate ,macar din rusine fata de parintele duhovnic.
Si e adevarat ,Anca a spus bine ,e bine sa na mai uitam din cand in cand si prin indreptarul de spovedanie ,chiar daca am facut-o si alta data.
Doamne ajuta !

[Daniel777]

În prealabil postat de anita

Fani ,nu a spus Hristos la nunta fiului de imparat ca cel cu haina patata sa nu stea la masa cu nuntasii?
Daca tu ai haina fara pata ,nu ai decat sa te impartasesti ,mai ales ca ai dezlegare de la duhovnic.
Eu stiu un lucru ,ma spovedesc vineri si pina duminica la sf.Liturghie tot mai gresesc cate ceva.Gresim in fiecare ceas si cu cat ne preocupa mai mult viata noastra duhovniceasca dimensiunea pacatului devine mai mare in ochii nostri.
Si pe aici ,prin tara, se practica impartasania deasa ,adica la mai putin de 40 de zile ,dar nu am auzit pe nimeni sa se impartaseasca fara spovedanie.
Mai mult ,o tanara a vrut sa se impartaseasca si parintele a intrebat-o daca s-a spovedit ,cred ca a simtit ceva sau faptul ca nu o vazuse pe la biserica si i-a spus ca nu o impartaseste.Probabil ca ea nu stia ca trebuie asta.
Deci atentie ,nu mai rataci pe altii ,pastreaza pentru tine ca vei da socoteala.
Faptul ca nu accepti parerea unei persoane avizate ,preot, ce dovedeste?

Cine are ravna pentru Hristos,nu se poate sa nu vrea sa se impartaseasca mai des.S-a discutat si s-a reglementat aici pe forum conditiile dinainte de impartasanie,asa ca nu are rost sa mai discutam pe tema nevredniciei celui care se impartaseste.
Eu vreau sa subliniez un lucru: este o vreme,si dureaza de mult,cand a scazut ravna pentru viata duhovniceasca si deci dorinta de a se impartasi mai des.Insa ,paradoxal,traim vremurile din urma,cand crestinii ar trebui sa se intareasca impartasindu-se des,concomitent cu sporirea traiului duhovnicesc,pentru a rezista smintelilor actuale si celor viitoare.

În prealabil postat de Noesisaa

Nu, nu ma fac ca nu inteleg -- dar nu imi explic cum ceea ce spune preotul care vine in parohie nu face doi bani.

La modul in care formulezi aici, pot sa-ti dau un raspuns.
Am spus mai sus, ca oamenii nu s-au spovedit de cel putin 20 ani. Preotul cel nou a spovedit pret de 2 minute si a dat dezlegare la impartasanie saptamanala. Tu te-ai duce in asemenea conditii la impartasanie saptamanala?

[sophia]

@GeorgeS - chiar va rog sa nu plecati, ci sa mai discutati cu noi, sa ne mai luminati.
Pe forum sunt si asa numai 2-3 teologi si intervine numai unul mai des (Fani).
Tocmai de aceea avem asa multe ganduri si nelamuriri, pentru ca nu reusim sa ne lamurim din carti, iar preotii/duhovnicii cam fac exact acest lucru fuga.
Am inteles tot aici pe forum ca se tem de ispite, de gresli, de pacate si de aceea greu accepta sa vorbeasca.
Nu exista la biserici intalniri in afara slujbelor, sau cateheza.
Exista numai predica si aceea este unilatrala: vorbeste preotul si daca unul are de intrebat, n-are voi.
Daca vrei sa abordezi un preot privat el fuge si spune: m-am timp, de ce te intereseaza, este privat, esti prea curios, am lucruri mai importante decat a discuta cu tine, etc.
Si atunci renunti, le aduni in tine, gresesti si asta este. Tot cu Dumnezeu singur ramai pana la urma.

@toata lumea:
Am observat niste lucruri:
1. Ne este greu sa invatam de la numite persoane atunci cand ele se pun insele, sau sunt puse de altii pe pozitia de "sfant, intangibil, nu greseste niciodata, le stie pe toate, perfect".
Se pare ca preotii se incadreaza la aceasta categorie (fara a vrea sa jignesc) si de aceea este greu sa primim ceva de la ei, sa invatam.
De aceea, cred, multi doresc sa ia preotul ca un om normal, cu greselile si neputintele lui, lasand la o parte harul, sau alte caracteristici de "sfintenie a lui".
Si conteaza si modul in care se face totul.

Eu nu stiu de unde a aparut acea pilda cu Iisus si camasa patata si fiul de imparat. E prima data cand aud asta. Si Iisus nu prea face diferente in general: ala este imparat, celalalt om de rand. Ca sa fii fara pata in fata carui imparat? Ca si in fata lui Dumnezeu esti cu pete si este normal si acceptat.
Daca ma gandesc metaforic insa, imi amintesc de ceea ce se intampla in viata:
Cel mai curat, mai fara pete este adeseori cel rau, cel mandru si fara suflet.
Cel mai pacatos este adesea mai bun in multe privinte.

Fani a spus aici un lucru f.intelept: ca fiecare trebuie sa se evalueze singur si sa-si dea seama cand trebuie sa mearga la spovedanie.
Pe de o parte: el se cunoaste cel mai bine si stie daca un pacat este deja o patima/viciu, sau daca este marunt.
Pe de alta parte insa...nu stim ce se incadreaza mereu la pacate si exista o mare tendinat de a exagera.

Mie mi se pare ca spovedania ar trebui sa fie mai complexa, tocmai ca sa exista si partea de diagnostic (corect, complet - cauze, natura pacat etc.) si cea de sfat (cum sa scap, cum sa corectez).

Impartasania ar fi si pentru intarire si pentru usurare si vindecare.
Dar ca orice tratament nu trebuie exagerat, luat fara respect si fara noima, tocmai ca sa mai aibe totusi efect si sa nu devina numai o obisnuinta/dependenta.

Clar ca ne este rusine de preot si de altii din jur, dar vindecarea de pacat nu se face numai cu impartasania, ci cu ajutorul omului, a discutiei, a mangaierii, a incurajarii, cu faptul de a nu te afla mereu singur (inlcusiv in fata problemelor).
Adica sa vedem si cauza si sa o rezolva, nu numai tratamentul si efectul.

Ca sa revin la intrebarea initiala a topicului:
De ce vrem sa ne impartasim tot timpul, chiar cu mai putin post si renuntare trupeasca, de ce vrem dezlegare?
Ca medicament, ca preventie, ca bombonica (bravo, esti cuminte, mai fa tot asa), sau alte motive?
Asta ar trebui sa ne gandim. Care este efectul ce asteptam de la acest act (si altele asemenea in biserica).

În prealabil postat de Fani71

Nu asta am vrut sa zic. .

Sper ca nu asta ai vrut sa spui, dar asta se intelege din ce scrii.

În prealabil postat de Fani71

Fiecare da sfaturi dupa constiinta lui. Nu cred ca cineva isi va schimba viata numai luand sfaturi de pe internet. Cel mult, aceste idei ilm pot face sa reflecteze si sa caute mai departe.

Internetul este un loc in care multi se informeaza; cuvintele scrise aici pot influenta pe unii, in bine sau in rau, in functie de nivelul lor duhovnicesc. Tocmai de aceea se vorbeste despre riscul de a transforma Sf. Impartasanie intr-un obicei, fara a o mai lua cu frica si cu cutremur. Ca tu nu esti supusa riscului, pentru ca stii despre ce este vorba, nu inseamna ca altii mai putin induhovniciti, care intra pe acest forum, sau care aud de la terta persoana ce scriem noi aici, nu sunt supusi acestui risc.

[sophia]

@Miha-Anca - raspunsul la ultima ta intrebare (f. interesanta de altfel, chintesenta discutiei noastre).
Deci, daca ma iau dupa parerile voastre - duhovnicul/preotul stie, el decide, atunci ma bucur si ma duc mereu si vesel la impartasanie mereu.

Daca ma iau dupa ce gandesc eu si cativa altii ca mine: nu ma duc decat atunci cand ma consider eu pregatita.

La prima varianta mai este si posibil: sunt un om cuminte si nu prea am facut pacate mari, se pot ierta si corecta.

Deco ori ne bazam pe duhovnic, ori pe constiinta noastra.

Si pana la urma: daca Dumnezeu iarta si noi il iubim, ce mai conteaza detaliile.