TRIODUL - Perioada pocaintei!

[Marius22]

Nu intamplator, a randuit Biserica, inca de la inceputul Triodului, sa ne insotim cu smerenia pe calea spre Inviere. Ea este mama si pavaza tuturor virtutilor. La ce ne-ar folosi noua a le dobandi pe acelea, cazand insa prada mandriei.

Gandul smerit inseamna buna masura a evaluarii lucrurilor duhovnicesti. De aceea, omul smerit, nu priveste altundeva in afara lui, ci in interiorul sau, recunoscand si asumand starea pacatoasa in care se afla. Pentru aceasta spune psalmistul ca "Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" iar Avva Isidor: "Mare este inaltimea smeritei cugetari; adanca este prapastia inaltei cugetari si de aceea va sfatuiesc sa o iubiti pe prima, sa nu cadeti in cea de-a doua."

[iustin10]

Geo
"Vedem ca Tema acestei Duminici este SMERENIA!!! "

Nu voi vorbi din carti ci de la mine:
Pentru mine Triodul acesta incepe cu o semrenie veritabila .
M-am crezut ceva inainte de a intra pe forumul asta,am descoperit apoi ca sunt nimic.
Am vazut cat de multe stiu altii,cat de mult se roaga altii,cat de fermi sunt altii,si cata credinta au.
Astfel s-a produs o adevarata smerire in mine,nu imi vine sa mai scriu nimic,ca sunt mult prea departe de ceilalti.Si prin neintelegerea mea,mai mult as rataci si pe altii.
Mare chestie,s ar zice,un 'scriitor' in minus.
E vorba insa de tristetea care o simt,cand ma vad mic si neputincios ,nestiutor si necredincios,si departe de Dumnezeu.
Totusi simt ca imi face foarte bine aceasta tristete,ca sa nu ma mai mandresc ca as fi cineva.
Multumesc!

[iustin10]

"Iar tu, crestine, te vei teme oare ca nu cumva sa te injosesti prin smerenie?
Atunci vei fi tu mai mare si mai inalt decat altii, mai stralucit si mai marit, cand te vei injosi pe tine insuti, cand nu vei umbla pentru rangul cel dintai, cand vei rabda de buna voie umilinta, jertfirea de sine si primejdia, cand tu vei incerca sa fii sluga tuturor, gata a face si a suferi toate pentru aceasta.
Sa cumpanim acestea, iubitilor, si cu toata ravna sa ne sarguim la smerenie. De s-ar purta altii cu noi cu semetie, de ne-ar batjocori, sa le luam pe toate cu rabdare! Ca nimic nu ne poate inalta ca fapta buna a smereniei"

Sfantului Ioan Gura de Aur

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Geo
"Vedem ca Tema acestei Duminici este SMERENIA!!! "

Nu voi vorbi din carti ci de la mine:
Pentru mine Triodul acesta incepe cu o semrenie veritabila .
M-am crezut ceva inainte de a intra pe forumul asta,am descoperit apoi ca sunt nimic.
Am vazut cat de multe stiu altii,cat de mult se roaga altii,cat de fermi sunt altii,si cata credinta au.
Astfel s-a produs o adevarata smerire in mine,nu imi vine sa mai scriu nimic,ca sunt mult prea departe de ceilalti.Si prin neintelegerea mea,mai mult as rataci si pe altii.
Mare chestie,s ar zice,un 'scriitor' in minus.
E vorba insa de tristetea care o simt,cand ma vad mic si neputincios ,nestiutor si necredincios,si departe de Dumnezeu.
Totusi simt ca imi face foarte bine aceasta tristete,ca sa nu ma mai mandresc ca as fi cineva.
Multumesc!

Un duş rece este bine venit oricui , dar tot atât de adevărat este că nu-i bine a trece de la o extremă la alta, s-amuţim d'odat , să ne întristăm brusc , văzându-ne d'odat mici şi neânsemnaţi . Şi supraevaluarea şi subestimarea sunt nocive , pentru că sunt extreme şi orice extremă ducu la altă extremă , ş.a.m.d . Nu tăcerea s-o alegi , ci lectura , precum în locul întristării alege rugăciunea, muzica , odihna, prietenia . . .Există leac pentru toţi şi toate, cu o condiţie : să vrem !

[geo.nektarios]

“Daca omul ar fi ramas in slava ce i-a fost randuita de Dumnezeu, n-ar fi avut o falsa maretie, ci una adevarata. Ar fi fost inaltat de puterea lui Dumnezeu, ar fi fost luminat de intelepciunea dumnezeiasca si s-ar fi bucurat de viata vesnica si de vesnicele bunatati. Dar pentru ca si-a mutat in alta parte dorinta de slava dumnezeiasca, pentru ca nadajduia sa fie mai mare si pentru ca se grabea sa ia ceea ce nu putea lua, a pierdut si ceea ce putea avea. De aceea, cel mai bun mijloc pentru mantuirea lui, pentru vindecarea de boala si pentru intoarcerea spre starea de la inceput este smerenia, adica a nu-si inchipui ca se poate impodobi prin propriile lui puteri cu vreo slava oarecare, ci sa o ceara de la Dumnezeu. Asa isi va indrepta greseala, asa isi va vindeca boala, asa se va intoarce la sfanta porunca pe care a parasit-o. Dar diavolul, care a doborat pe om cu nadejdea unei false slave, nu inceteaza a-l momi cu aceleasi ispite si de a nascoci pentru asta nenumarate uneltiri.
Ii infatiseaza ca mare lucru strangerea de avutii, ca sa-l faca sa se mandreasca cu ele si sa se straduiasca pentru ele. Si, totusi, bogatia nu-i spre slava, ci spre mare primejduire. Strangerea de avutii este temei de lacomie, iar stapanirea lor nu ajuta cu nimic la dobandirea unui nume bun, ci ingamfa in zadar, mandreste in desert, pricinuieste sufletului o boala asemanatoare umflaturii. Umflatura trupurilor nu este nici sanatoasa, nici folositoare, ci semn de boala, vatamare a sanatatii, inceput de primejduire a vietii si prile de pieire. Asa-i si mandria pentru suflet. (…)
Il mai semeteste pe om si puterea mainilor, iuteala picioarelor, frumusetea trupului, toate nimicite de boli si vestejite de vreme. Omul nu simte ca „tot trupul este iarba si toata slava omului, ca floarea ierbii. Uscatus-a iarba si floarea a cazut” (Isaia 40, 7-8).
Chiar intelepciunea si priceperea, care par cele mai mari si mai trainice bunuri pe care le au oamenii, sunt si ele zadarnice, ca ingamfa si dau omului o inaltime neadevarata; sunt o nimica daca le lipseste intelepciunea data de Dumnezeu.
(Sfantul Vasile cel Mare Omilii si cuvantari Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.)