Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[windorin]

În prealabil postat de Jane Says

Well, raspunsul la intrebarea pusa-n primul post ar putea fi: nimeni de pe forum.
Ca de obicei, viata bate filmul, exista casatorii intre barbati si (foste) desfranate, exista copii, exista regret, exista iertare, exista posibilitatea mantuirii.
Daca sunt lucruri pe care nu le-am face noi aici, asta nu inseamna ca nu le-ar face nimeni altcineva=)

Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".

În prealabil postat de felicitas

Mie mi se pare ca thread-ul asta nu duce nicaieri. De fapt, windorin ce vroiai mai clar sa intrebi?
Noi, romanii avem o mentalitate cam ''balcanica'' , nu prea cred ca in tarile vest europene, barbatul isi face atatea probleme daca femeia de langa el e desfranata sau cuminte (ca doar nu scrie pe fruntea ei) in tari gen anglia, germania, austria, suedia, norvegia etc., e cam ciudat sa vedem cum dupa 20ani de la revolutie am ramas cu atatea conceptii invechite si prafuite.

Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.

În prealabil postat de anna21

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin).
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc.
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

Da, asa este, noi suntem "desfranata" pe care Hristos ne iubeste cu iubire de mire.
Cine poate iubi fara a risca o cadere in reprosuri, in mandrie si in superioritate teoretica fata de cel iubit ?!
Multi pot, insa mult prea putini dintre noi.

În prealabil postat de andreicozia

NOI nu. Cand faci asemenea afirmatii este mai bine sa scrii "eu desfranata" bine? Nu NOI.

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

[Adelinne]

[quote=windorin;210529]Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".



Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.



Sincer nu ma vad'' mult prea buna'' doar ca nu am avut puterea sa il ajut sa se schimbe ,sa isi doreasca sa cunoasca Imparatia Domnului ,asta ma doare oricum cu mandria avem necazuri mari pe acest pamant.

[andreicozia]

În prealabil postat de windorin

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!

...insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta

Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

[windorin]

În prealabil postat de andreicozia

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!
Insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta.
Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

Sfantul Herman de Alaska, auzind pe unii de langa el cum ca ei Il iubesc pe Dumnezeu si pot iubi usor, a spus:

- Iar eu, ticalosul, de atatia zeci de ani ma chinui sa'L iubesc pe Dumnezeu... si inca nici acum nu am ajuns sa'L iubesc cum trebuie.

Andrei, nu iubim inca asa cum trebuie !
Oare putem noi iubi cu iubirea cu care iubeau sfintii ?! Oare ni s'a facut ocara precum cinstirea ?!

Sa luptam neincetat in a iubi si a cuprinde in aceasta iubire pe toti si toate.
De cele mai multe ori iubim ce avem mai la indemana (si nici aceea asa cum trebuie), trecand cu vederea pe multi si multe altele.

Deci... niciodata nu este "destul"... cu siguranta poti mai mult.