Citat:
În prealabil postat de florin1966
am o nedumerire ,cum ati ajuns atei? cit ati citit sau experimentat?daca crezi in dumnezeu nu te costa nimic daca nu exista dar daca nu crezi si exista pierzi totul. e simplist ce zic dar un motiv de reflexie pr atei inversunati."crucea e nebunie pentru cei ce nu cred dar biruinta pentru cei ce cred".mie mila de voi cei atei caci aveti impresia ca le stiti pe toate dar va rataciti in intuneric si nestiinta
|
In cazul meu ar fi multe de spus dar pe scurt pot sa spun ca am devenit ateu cand mi-am dat seama ca afirmatiile religioase nu au sens. Realitatea trebuia adaptata mult prea mult pentru a se potrivi cu povestile crestine. Iarasi pe scurt, dau si un exemplu. Cand se intampla ceva bun e minune, cand se intampla ceva rau, ori e pedeapsa ori nu vine de la D-zeu. Ori statistic sa intampla si bune si rele si nu vad de ce sa le gasim o semnificatie mistica.
Cat despre Pariul lui Pascal, e un argument destul de penibil care nici macar nu e prezentat corect. Chiar nu pierd nimic daca eu cred si D-zeu nu exista? nici macar ceva timp, sau bani? Sau un mileniu (evul mediu adica)?
Nu cred ca am intalnit vreun ateu care sa fi avut impresia ca le stie pe toate. Dimpotriva, cred ca noi stim extrem de bine ca avem multe limitari. Asta spre deosebire de "orto"docsi care detin adevarul, dreapta credinta si se roaga la adevaratul D-zeu care a inspirat o Biblie jenanta. Noi suntem aia care spunem ca nu avem nimic special, ca am aparut in cateva miliarde de ani in urma evolutiei care nu ne are drept scop suprem, iar voi sunteti creatie divina, centrul universului si tot noi cica suntem aroganti.
Ciudat cum noi suntem cei care ne aflam in nestiinta desi religia a fost o piedica in calea stiintei. intuneric a fost atunci cand religia a fost puternica.