Timpul alocat pentru somn

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de andrei_im

si ca tot vorbeam de sfantul pe care il iubesc cel mai mult (daca se cuvine a spune asa ceva) - Sfantul Ioan Maximovici, amintesc o intamplare legata tocmai de aceasta mandrie de a lua asupra noastra nevointe prea grele, uitand sa bem mai intai "laptele" de care aminteste apostolul.

Şi eu am citit o pildă asemănătoare în Pateric, nu reţin amănunte, dar ideea este aceasta:
Într-o mânăstire, un ucenic atunci când voia seara să se culce, după terminarea pravilei, era întâmpinat de un "înger de lumină" care îl îndemna să nu doarmă, ci mai bine să facă rugăciuni. Iar el crezând că aceasta este dorinţa lui Dumnezeu, se odihnea foarte puţin. Abia după un timp, când stareţul l-a văzut cât era de lipsit de vlagă, şi aflând pricina i-a descoperit că era o înşelare.
L-a sfătuit ca atunci când va veni "îngerul" să îi răspundă că la acea oră ascultarea lui este să se odihnească.