Intrebare

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Jane, mi-a placut mult mesajul acesta (si cel anterior, desigur, dar acesta in mod special).
Eu nu ma machiez (decat foarte rar.. cand ies cu sotul si insista ca trebuie sa-mi pun masca de sotie dragutza). Dar ma vopsesc si ma gandeam: ca fac? O tin asa pana la 80 de ani? Cand o sa am curaj sa-mi vad parul carunt? Ca asta este situatia: imbatranim.
Nu ca am acum un raspuns, ca sunt destul de lasa.. dar mi-a placut cum ai scris ca trebuie sa ne infruntam temerile (temerea de acceptare sociala).

@ Fani.. sa vezi ce culoare naturala am la par .. Lumea ma intreaba: la ce salon am reusit o culoare atat de "naturala".. scuze, mi se pare hilar!
(In opinia mea vopsitul parului este pacat clar... si din mai multe motive, dar asta este: ma insel cu gandul ca sotul meu a insistat sa trec la culoarea de primavara ca am fost prea mult timp bruneta... Deci un fel de ascultare, sa zicem.. vai mie!)

Cat despre farduri.. ma gandesc ca la baza imaginii despre femei care se formeaza in mintea copiilor mei, sunt eu. Deci mai bine nefardata.
(mama sotului se farda, lui ii plac femeile fardate.. maica-mea se farda deloc sau mult prea discret.. mie imi place naturaletea... )

Iar bijuteriile... zdranga, zdranga... . Sper sa nu jignesc pe nimeni. Chestii pe care le atarni de tine.

Eu cred ca se face prea mult caz de asta, pana la urma. Exista x lucruri mai importante pentru progresul nostru duhovnicesc decat decizia de a ne aranja intr-un fel sau altul.
Ca multe din lucrurile lumesti, cred ca rele sunt exagerarile mai degraba.
Iar ce este exagerare - trebuie sa-si dea seama fiecare, nu exista reteta.