Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

În prealabil postat de Noesisaa

La fel de aberant mi se pare si cand o persoana care are experienta in credinta de 2-3-4 ani, dar care isi permite sa vorbeasca in numele tuturor ortodocsilor, sa dea sentinte, sa generalizeze, sa ironizeze pe altii care de bine de rau sunt crestini practicanti din copilarie sau adolescenta...

Si mie mi se pare aberant, sa stim mai bine decat Sfintii Parinti si sa-i contrazicem pe acestia...

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Si mie mi se pare aberant, sa stim mai bine decat Sfintii Parinti si sa-i contrazicem pe acestia...

"Stim"...daca tu crezi ca stii la fel de bine ca si Sfintii Parinti, ca ii intelegi asa cum trebuie, in contextul in care au trait si stii exact cum sa ii pozitionezi in perspectiva Bisericii, foarte bine pentru tine. Dar sa stii ca foarte putini ar avea pretentia asta.

În prealabil postat de Noesisaa

"Stim"...daca tu crezi ca stii la fel de bine ca si Sfintii Parinti, ca ii intelegi asa cum trebuie, in contextul in care au trait si stii exact cum sa ii pozitionezi in perspectiva Bisericii, foarte bine pentru tine. Dar sa stii ca foarte putini ar avea pretentia asta.

Tocmai asta spuneam: sa nu inventam noi ceea ce se stie, caci este scris in carti, de la Sfintii Parinti. Iti place sa intorci lucrurile, Noesis; sa rastalmacesti; ori ce am scris se poate citi oricand.

[ory]

În prealabil postat de Miha-anca

Tocmai asta spuneam: sa nu inventam noi ceea ce se stie, caci este scris in carti, de la Sfintii Parinti. Iti place sa intorci lucrurile, Noesis; sa rastalmacesti; ori ce am scris se poate citi oricand.

Anca, ti-am mai spus si, sincer, uneori ma blochez inaintea habotnicismului tau fata de " carti ", nu ai cum sa traiesti si sa simti lucrurile doar prin prisma unor carti, indiferent cum sunt acestea impodobite de invatatura, trebuie sa izbutesti a-ti vedea propriile considerente fata de iubirea ce o simti pentru Dumnezeu.
Altfel, uneori tind sa cred ca aceste carti iti vor deveni rivale si straine de propria fiinta capabila sa gandeasca, sa cugete, sa simta si sa daruiasca in virtutea divinitatii Supreme.
Uneori imi pare mult prea rece aceasta infinita trimitere la carti si teorii scoase din ele...mult prea rece, pentru un duh infierbantat, mai intai, de propria intelegere si simtire pentru iubirea fata de Dumnezeu.
Chiar daca ele invata la iubire, nu pot sa si sadeasca aceasta iubire decat , daca mai inainte ea s-a format deja din personalitate proprie, diin fiinta ta unica insetata de sens.
Fiecare iubeste pe Dumnezeu asa cum poate, cum intelege si cum gandeste...nu poti sa impui tuturor scrierile interminabile din cartile religioase, nu le poti impune sa iubeasca pe Dumnezeu doar prin prisma acestora .
Mi se pare o ratacire pe poteci pe care nu le intelegi, daca nu te orientezi si dupa eu-l propriu....si astfel ajungi la o credinta necimentuita si de adevarul din tine si... din fire.
Dumnezeu ne-a sadit in noi atata forta, atata ratiune, atata iubire de necontestat, trebuie sa ni le exploatam in asa masura incat sa fim constienti ca ele reprezinta motorul ce te duce spre asimilarea celorlalte lucruri din jur.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca dupa cat de mult am citit si tinut cont de scrierile Sfintilor Parinti sau al Marilor duhovnici...cat, dupa cele zece porunci care nu se vor demoda niciodata, nu-si vor pierde sensul in timp, nu se vor uza si nici nu vor lasa loc de interpretari asa cum se intampla la multe dintre teoriile despre credinta anexate de-a lungul timpului.

[Gabriela4ever]

Mi-a placut abordarea. Una din tocilarele ortodoxiei?! Eu cred ca multi dintre sustinatorii teoriilor de pe acest forum, nu au o viata reala...fie ea mai buna sau mai rea! Din pacate!

În prealabil postat de ory

Anca, ti-am mai spus si, sincer, uneori ma blochez inaintea habotnicismului tau fata de " carti ", nu ai cum sa traiesti si sa simti lucrurile doar prin prisma unor carti, indiferent cum sunt acestea impodobite de invatatura, trebuie sa izbutesti a-ti vedea propriile considerente fata de iubirea ce o simti pentru Dumnezeu.
Altfel, uneori tind sa cred ca aceste carti iti vor deveni rivale si straine de propria fiinta capabila sa gandeasca, sa cugete, sa simta si sa daruiasca in virtutea divinitatii Supreme.
Uneori imi pare mult prea rece aceasta infinita trimitere la carti si teorii scoase din ele...mult prea rece, pentru un duh infierbantat, mai intai, de propria intelegere si simtire pentru iubirea fata de Dumnezeu.
Chiar daca ele invata la iubire, nu pot sa si sadeasca aceasta iubire decat , daca mai inainte ea s-a format deja din personalitate proprie, diin fiinta ta unica insetata de sens.
Fiecare iubeste pe Dumnezeu asa cum poate, cum intelege si cum gandeste...nu poti sa impui tuturor scrierile interminabile din cartile religioase, nu le poti impune sa iubeasca pe Dumnezeu doar prin prisma acestora .
Mi se pare o ratacire pe poteci pe care nu le intelegi, daca nu te orientezi si dupa eu-l propriu....si astfel ajungi la o credinta necimentuita si de adevarul din tine si... din fire.
Dumnezeu ne-a sadit in noi atata forta, atata ratiune, atata iubire de necontestat, trebuie sa ni le exploatam in asa masura incat sa fim constienti ca ele reprezinta motorul ce te duce spre asimilarea celorlalte lucruri din jur.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca dupa cat de mult am citit si tinut cont de scrierile Sfintilor Parinti sau al Marilor duhovnici...cat, dupa cele zece porunci care nu se vor demoda niciodata, nu-si vor pierde sensul in timp, nu se vor uza si nici nu vor lasa loc de interpretari asa cum se intampla la multe dintre teoriile despre credinta anexate de-a lungul timpului.