fara Dumnezeu

[Dumitru73]

În prealabil postat de zoridezi

Viata dupa viata



Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.

"- Tu crezi in viata de dupa nastere? "

"- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. "

"- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? "

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…

"- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. "

"- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici."

"- Pai de acolo nu s-a intors nimeni.. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund. "

"- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. "

"- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? "

"- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. "

"- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!"

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Draguta povestirea ... desi e copilareasca.
Dar mama are o scuza: ea nu poate sa comunice cu copii ei, nu poate sa le spuna ca ea exista si ca ii iubeste.

[AlinB]

În prealabil postat de Dumitru73

Draguta povestirea ... desi e copilareasca.
Dar mama are o scuza: ea nu poate sa comunice cu copii ei, nu poate sa le spuna ca ea exista si ca ii iubeste.

Ba le spune, si unii chiar inteleg, dar altii cum se vede si din dialogul in cauza sunt mai caposi.

[georgeval]

O comunicare intre mama si copil exista chiar din perioada intrauterina. Ca dovada copilul isi recumoaste mama dupa glas- specialistii spun ca este un metalimbaj.

[Dumitru73]

Orice animal care isi creste puii, ii recunoaste dupa glas, miros, etc.
Dar asta nu dovedeste existenta lui Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de Dumitru73

Orice animal care isi creste puii, ii recunoaste dupa glas, miros, etc.
Dar asta nu dovedeste existenta lui Dumnezeu.

Nu era vorba de asta.

Era o parabola despre limitele aparente ale cunoasterii si adevarata cunoastere care este una ce tine de profunzimile omului si deschiderea lui spre bine si iubire.

[Dumitru73]

În prealabil postat de AlinB

Nu era vorba de asta.

Era o parabola despre limitele aparente ale cunoasterii si adevarata cunoastere care este una ce tine de profunzimile omului si deschiderea lui spre bine si iubire.

Asa e orice religie. Cand ne convine e litera de lege, iar cand nu, e parabola.

[AlinB]

În prealabil postat de Dumitru73

Asa e orice religie. Cand ne convine e litera de lege, iar cand nu, e parabola.

Aha, sa inteleg ca religia ar trebui sa se dispenseze de parabole pentru a te multumi pe tine.

În prealabil postat de Dumitru73

Cum isi impietresc inima?

Sunt doua situatii care imi vin in minte:

1. Considerandu-se mai buni decat sunt si atunci cand ii incearca constiinta incearca sa spuna ca Dumnezeu este rau.

2. Al doilea exemplu este cel al lui Iov. El nu avea nici o vina pentru nenorocirea lui, insa atunci cand s-a intamplat, Iov a ramas credincios. Nevasta-sa a "uitat" brusc de Dumnezeu. Sau de fapt mai rau, I-a devenit ostila.

[Dumitru73]

În prealabil postat de AlinB

Aha, sa inteleg ca religia ar trebui sa se dispenseze de parabole pentru a te multumi pe tine.

Sunt doua situatii care imi vin in minte:

1. Considerandu-se mai buni decat sunt si atunci cand ii incearca constiinta incearca sa spuna ca Dumnezeu este rau.

2. Al doilea exemplu este cel al lui Iov. El nu avea nici o vina pentru nenorocirea lui, insa atunci cand s-a intamplat, Iov a ramas credincios. Nevasta-sa a "uitat" brusc de Dumnezeu. Sau de fapt mai rau, I-a devenit ostila.

De ce-mi rastalmacesti cuvintele?

Nu m-am considerat niciodata prea bun.
Iar despre Iov ... este o povestirea draguta si atat.
Nu poti sa-i dai asemenea exemplu unui ateu, cand nici tu nu ai putea urma aceasta cale.