Unde greseste Biserica?

[Garrett]

În prealabil postat de glykys

Garret, nu cumva te contrazici? Mai intai ai sugerat ca nu esti pe principiul "Crede si nu cerceta!" iar mai apoi doresti ca Biserica sa faca prozeliti, sa te faca pe tine unul sa crezi, sa iti dea mura in gura... eu asta inteleg din postarea ta. Am avut astazi un curs la master si ai mei colegi discutau: "ia uite, domnule, dupa 4 ani de ateism, avem si noi la un curs parte de educatie crestina..." Ei, mai vine si muntele la Mahomed! :) Si apoi ne plangem de prozelitism... Tinerii resimt acut criza religioasa si isi cauta valori. Ce sa faca intelectualii vremurilor noastre? Sa citeasca, domnule, sa citeasca, sa caute, sa se zbata, nu sa caute tapi ispasitori! Avem atatia sfinti teologi toba de carte care ne spun ce sa facem si cum sa traim. Sfantul Vasile cel Mare sau Sf. Ioan Gura de Aur ar putea fi un bun punct de pornire!

Nu ma contrazic. Am explicat anterior ce am vrut sa spun prin "prozelitism", si in niciun caz nu m-am referit la "a da mura in gura". Asa cum am spus, unii oameni trebuie impinsi un pic de la spate, trebuie sa le fie sugerata calea. Desigur, ca orice popor proaspat - inca - iesit de sub jug autoritar comunist, ne este greu a intelege ca oamenii pot fi influentati si in bine si ca aceasta influentare este necesara (mai ales in ce priveste credinta in Dumnezeu). Inca nu am ajuns la maturitatea intelectuala incat sa invatam sa acceptam necesitatea anumitor lucruri, astfel incat sa putem face o corecta aplicare a principiului "scopul scuza mijloacele" fara a a exagera si denatura de la scopul propus. Sunt absolut sigur ca, trecand cu ochii peste fraza anterioara, ai facut automat asocierea Machiavelli-machiavelism-rau. Si nu te condamn. Dupa cum am spus, nu suntem inca destul de maturi in gandire, in constientizarea propriei noastre identitati - ca popor - incat sa actionam pro-activ in foarte multe dintre domeniile vietii sociale in care suferim, grav. Oare vom fi vreodata pregatiti? Cat despre reticenta unora de a critica Biserca-institutia... este dezolanta o astfel de atitudine. De ce sa aratam cu degetul cand stim prea bine: capul plecat, sabia nu-l taie. Nu renunt la rugaciune. Dar nu renunt nici la curajul de a lua atitudine.

Multumesc pentru primul raspuns la exercitiu. Ce am putea extrage din acest raspuns?