filioque

[sophia]

Eu una stiu ca exista Sf.Treime, un tot unitar: Tatal, Fiul si Sf.Duh. Ele/ei nu exista de fapt separat.
Atunci ce importanta are cine si de unde vine?
Si Fiul s-a intors in Tatal, la ceruri si Sf. Duh vine mereu la noi. Prima data a fost trimes dupa Inaltare, de Rusalii. Si atunci de la cine vine?
De fapt nu stiu cum suna fraza in Crezul catolic.

Am gasit diferentele:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolu...tantinopolitan

[Ducutu]

Problematica referitoare la "Filioque" este ampla, si nu poate fi rezolvata doar la un nivel superficial, multumindu-ne cu acuzatii aduse "celorlalti".

Ca sa ne apropiem intru catva de datele problemei, ar trebui sa cunoastem dinamica interna a evolutiei invataturilor dogmatice, pornind de le Scriptura si Sfanta Traditie, tinand seama de hotararile Sinoadelor ecumenice si de expunerile proprii ale diferitilor teologi sau Sfinti- care au jalonat drumul spre formularile dogmatice din Sinoadele ecumenice.

Pentru rasaritenii ortodocsi e bine sa ne amintim ca unele concepte, inainte de a fi integrate in invatatura oficiala a Bisericii, au fost indelung forjate si explicate in sensuri noi, dezbacate de sensurile filozofice avute anterior. Spre exemplu expresia "de-o-fiinta", greceste "homousios", adica Fiul este de aceiasi fiinta/ substanta divina, ca si Tatal. Aceasta expresie, ne biblica, a fost acceptata si in Crez, dupa ce a facut o lunga strada, trecand si prin condamnari ale diferitelor sensuri pe care uni (eretici) incercau sa i le dea.

As sublinia faptul ca pana la stabilirea unei invataturi intr-un conciliu / sinod ecumenic, invatatura respectiva, chiar daca se regaseste in scrierile mai multor autori importanti, ramane ca o parere / teleologumen/ a acestora.

In acest sens, in primul rand, nu putem vorbi despre dogma purcederii Sfantului Duh "NUMAI" de la Tatal, ci doar despre ce s-a stabilit la Niceea si Constantinopol, in soboare ecumenice, anume "Duhul Sfant purcede de la Tatal" (fara a se face referire explicita la legatura intra-trinitara a Duhului Sfant cu Fiul).

Nici un conciliu ecumenic nu a acceptat formula "NUMAI" de la Tatal, pentru simplu motiv ca in timpul sinoadelor ecumenice ale primului mileniu nu au analizat o asemenea problematica, care va fi in prima linie a discutiilor dintre Rasarit si Apus in cel de-al doilea mileniu d.Hr.

Dat fiind faptul ca in acest al doilea mileniu d.Hr. nu au mai fost sinoade ecumenice acceptate de rasariteni, invatatura despre Filioque sau impotriva lui Filioque, pentru rasariteni ramane teleologumen, invatatura particula a vreunui teolog, fie el si sfant, insa o invatatura care nu a fost validata de un sinod ecumenic (asta daca nu luam in considerare posibilitatea ca, cel putin la vremea respectiva, cateva sinoade din Apus sa fi fost considerate ecumenice, avand participarea incontestabila a rasaritenilor, Lion 1274 si Ferrara-Florenta 1438-1439, la acesta din urma participand chiar si o delegatie din Moldova, cu mitropolit si ambasador).

Dat fiind faptul ca in Apus s-au intrunit sinoade, pe care ei le considera ecumenice, invatatura despre Filioque, cel putin pentru apuseni, este dogma de credinta, in timp ce pentru rasariteni e considerata, fie teleologum adica parere nevalidata de sinoade ecumenice, fie erezie pentru ca, in conceptia (particulara) a unora s-ar opune unei hotarari a unui conciliu ecumenic care stabilit ca la Crez sa nu se adauge nimic.

Filoque fiind considerat "adaus" la Crez, e privit cu suspect, fiind considerat erezie mai ales pentru adaugarea la Crez. Desigur, despre sensul expresiei, ar fi multe de zis, insa rasaritul ne mai avand un sinod ecumenic care sa condamne solemn asemenea invatatura, si parerile pro si cele contra, raman la stadiul de pareri pana la intrunirea unui sinod cu adevarat ecumenic, dupa modelul celor din primul mileniu.

[Lavrentiu]

Invatatura a fost condamnata explicit inainte de schisma.

Sfantul Patriarh Fotie al Constantinopolului l-a condamnat in Enciclica din 867 aratand ca Filioque neaga unitatea de principiu in Sfanta Treime si strica raportul intre ceea ce e comun in Dumnezeu si intre ceea ce e propriu ipostaselor treimice.

Enciclica constituie de altfel si convocarea sino*dului ortodox, care, de fapt, s-a tinut in acelasi an, la Constantinopol, in urma caruia papa a fost condamnat.

Mai multe detalii aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...que-69122.html

[Ducutu]

În prealabil postat de Lavrentiu

Invatatura a fost condamnata explicit inainte de schisma.

Daca a fost condamnata explicit de cineva, o fi fost si aparata explicit de altcineva...

Atata timp cat un sinod ecumenic, acceptat si de rasariteni, nu s-a pronuntat, toate aceste asa-numite condamnari, raman la stadiul de pareri individuale / teologumene.

[Danut7]

Cele mai grave sunt ereziile fata de divinitate.Filioque este o astfel de erezie.Duhul Sfant nu purcede si de la Fiul.

[Ducutu]

În prealabil postat de Danut7

Cele mai grave sunt ereziile fata de divinitate.Filioque este o astfel de erezie.Duhul Sfant nu purcede si de la Fiul.

Daca am inteles bine, ereziile sunt condamnate explicit de sinoade ecumenice.

Din moment ce nu este un asemenea sinod ecumenic, am putea spune doar ca suntem sau nu de acord cu o asemenea invatatura / explicatie, mesaj, etc.

Nu numarul celor care se declara pro sau contra conteaza, ci adevarul proclamat in sinod ecumenic...

[Ducutu]

Iata si o incercare de expunere a problemei in termeni mai putini polemici:

http://www.scoba.us/assets/files/Fil...tement-ROM.pdf

Comisia americana de dialog ortodox-catolic.

[TIBS]

În prealabil postat de Ducutu

Daca am inteles bine, ereziile sunt condamnate explicit de sinoade ecumenice.

Din moment ce nu este un asemenea sinod ecumenic, am putea spune doar ca suntem sau nu de acord cu o asemenea invatatura / explicatie, mesaj, etc.

Nu numarul celor care se declara pro sau contra conteaza, ci adevarul proclamat in sinod ecumenic...

Tu vrei sa ne lamuresti asupra problemei dar pana la urma vezi sa nu ajungi la concluzia ca Sf. Ap. Ioan a gresit in Evanghelia sa in cap.15, versetul 26 unde spune clar de unde purcede Duhul Sfant.

[Antoni0]

În prealabil postat de Ducutu

Daca am inteles bine, ereziile sunt condamnate explicit de sinoade ecumenice.

Din moment ce nu este un asemenea sinod ecumenic, am putea spune doar ca suntem sau nu de acord cu o asemenea invatatura / explicatie, mesaj, etc.

Nu numarul celor care se declara pro sau contra conteaza, ci adevarul proclamat in sinod ecumenic...

Sa inteleg ca dupa al 7-lea Sinod Ecumenic, Ortodoxia n'a mai avut puterea de a condamna ereziile pentru ca... n'a mai fost un sinod ecumenic (sa lasam sinodul de pe timpul Sfantului Fotie)? :P

Saracii Patriarhi care in secolul 16 si 19 au dat diferite anatheme, si impotriva ereziei Filioque! S'au amagit degeaba; defapt acum descoperim ca ceea ce ei numeau erezii nu sunt... erezii!

Cine are dreptate? Ducutu sau sinodul pan-ortodox de la 1848? ...

[Savonarola]

În prealabil postat de Ducutu

In acest sens, in primul rand, nu putem vorbi despre dogma purcederii Sfantului Duh "NUMAI" de la Tatal, ci doar despre ce s-a stabilit la Niceea si Constantinopol, in soboare ecumenice, anume "Duhul Sfant purcede de la Tatal" (fara a se face referire explicita la legatura intra-trinitara a Duhului Sfant cu Fiul).

Ba putem vorbi chiar şi despre o dogmă a purcederii numai de la Tatăl, şi asta pentru că acest "numai de la Tatăl" este inclus în mod implicit în expresia "de la Tatăl".

Dat fiind faptul ca in acest al doilea mileniu d.Hr. nu au mai fost sinoade ecumenice acceptate de rasariteni, invatatura despre Filioque sau impotriva lui Filioque, pentru rasariteni ramane teleologumen, invatatura particula a vreunui teolog, fie el si sfant, insa o invatatura care nu a fost validata de un sinod ecumenic (asta daca nu luam in considerare posibilitatea ca, cel putin la vremea respectiva, cateva sinoade din Apus sa fi fost considerate ecumenice, avand participarea incontestabila a rasaritenilor, Lion 1274 si Ferrara-Florenta 1438-1439, la acesta din urma participand chiar si o delegatie din Moldova, cu mitropolit si ambasador).

Faptul că nu au mai fost nişte sinoade aşa-zise ecumenice asta nu înseamnă că învăţătura despre filioque ar fi considerată o teologumenă sau vreo învăţătură particulară a unui/unor teolog(i) şi asta pentru că există mai multe sinoade (chiar dacă nu neapărat "ecumenice" în sensul primului mileniu) ortodoxe care au declarat învăţătura latinilor despre purcederea Duhului Sfânt ca erezie şi străină de credinţa apostolică. Vezi Sinodul de la Vlaherne de la 1285, Sinodul de la 1583, Sinodul de la 1848, care toate infirmă filioque şi o consideră aceasta ca erezie.

Dat fiind faptul ca in Apus s-au intrunit sinoade, pe care ei le considera ecumenice, invatatura despre Filioque, cel putin pentru apuseni, este dogma de credinta, in timp ce pentru rasariteni e considerata, fie teleologum adica parere nevalidata de sinoade ecumenice, fie erezie pentru ca, in conceptia (particulara) a unora s-ar opune unei hotarari a unui conciliu ecumenic care stabilit ca la Crez sa nu se adauge nimic.

Nu din acest motiv ar fi considerată erezie filioque, adică nu pentru că ar fi schimbat simbolul de credinţă, ci pentru faptul că a schimbat credinţa referitoare la purcederea Duhului Sfânt revelată în evaghelia după Ioan şi reafirmată de Sinodul de la Constantinopol (381).