Impartasirea copilului mic

În prealabil postat de Fani71

Si ti-o spun cu prietenie. Tu care mereu spui ca nu faci aia si ailalta si ca esti departe de sfintenie incearca sa o iei si pe asta ca o tema de gandire.

Tare mi-e teama, draga Fani, ca nu prea intelegi ce vrea cu adevarat sa spuna Anna, atunci cand se blameaza; si ca nu recunosti smerenia, atunci cand o vezi.

În prealabil postat de Fani71

3. Sigur, nici eu nu sunt de acord cu teoria lui Andrei depsre botezul copiilor si nici cu alte lucruri pe care le scrie, asa, vazute fara context. Unele din cele pe care le-ai citat insa mi se par ambigue, exprimate ironic sau special ca sa socheze (de exemplu chestia cu Maria, femeie de la tara). Este si asta un stil pe care eu il si apreciez, pentru ca mai sparge un pic limba de lemn in care riscam noi ortodocsii sa ne afundam. In crestinism avem nevoie si de astfel de oameni mai originali, mai la marginea ereziei, dar destepti si cu imaginatie, asta cred ca nu intelegi tu. Chiar daca nu cred suta la suta ce ni se cere sa credem.

Sunt surprinsa de inclinatia ta spre stand-up comedy, care te face sa te amuzi de erezii.
Limba de lemn in ortodoxie? Nu mi s-a parut, citind atatea carti religioase; dar acestea nu sunt scrise pentru amuzamentul nostru.
Uite ce citeam inainte de a intra pe forum:

"Slabiciunea firii se arata, dupa Sfintii Parinti, in lipsa ei de fermitate, in nestatornicia ei. Iar aceasta nestatornicie este vadita de usurinta cu care este atrasa de placere si este impinsa de durere. Ea nu are forta sa stea dreapta in fata acestora, ci ajunge de o vibratilitate foarte putin barbateasca, ca o trestie batuta de vant. Vointa si judecata ei dreapta, doua din elementele esentiale ale firii, purtata incoace si incolo de toate imprejurarile, de toate impresiile; ea nu tradeaza nicidecum o incoruptibilitate care sa-i asigure eternitatea."

Oare spre slabiciunea firii sa tindem? Asta facem, cat timp doar cochetam cu ortodoxia, in loc ca traind-o, sa o luam in serios.

[anna21]

În prealabil postat de Miha-anca

Tare mi-e teama, draga Fani, ca nu prea intelegi ce vrea cu adevarat sa spuna Anna, atunci cand se blameaza; si ca nu recunosti smerenia, atunci cand o vezi.

Anca, complimentul tau a fost o mare mustrare pt mine.
(Nu vreau sa ma percepi gresit: sunt departe de smerenie. Dar poate ca intr-o zi Dumnezeu se va milostivi sa ma indrepte spre adevarata pocainta (nu cea "exercitiu de memorie" al unui ortodox care pe toate vrea sa le faca, dar cele neplacute sa le relativizeze si sa le dea deoparte, daca se poate). Aici Fani are dreptate:sunt mandra. Si Andrei are dreptate doar intr-o singura privinta: sunt si foarte rea.. dar dreptatea lui aici se opreste . )

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Anca, complimentul tau a fost o mare mustrare pt mine.
(Nu vreau sa ma percepi gresit: sunt departe de smerenie. Aici Fani are dreptate:sunt mandra. Si Andrei are dreptate doar intr-o singura privinta: sunt si foarte rea.. dar dreptatea lui aici se opreste . )

Ei, hai, ca nu am vrut sa zic ca esti chiar asa de mandra. Am vrut sa zic mai degraba ca faci exces de zel.

În prealabil postat de anna21

sunt si foarte rea..

Adevarat, draga Anna, caci doar Dumnezeu este bun.

În prealabil postat de anna21

Anca, complimentul tau a fost o mare mustrare pt mine.
(Nu vreau sa ma percepi gresit: sunt departe de smerenie. )

Nu a fost un compliment, ci o constatare. Sa nu uitam insa, ca atat sfintenia, cat si smerenia au grade. Daca de ieri am inceput sa ne smerim, nu suntem inca smeriti sinici sfinti; dar suntem mult mai smeriti decat cel, care nici nu a inceput macar sa-si puna problema smereniei.
Asa ca, anna draga, nu ai de ce sa te simti nici laudata, nici mustrata.

Ce fericiti sunteti voi si mai-ales copiii care au parinti credinciosi.
Eu m-am nascut in epoca comunista cand simpla intrare intr-o biserica in Capitala putea sa te coste pierderea slujbei si deseori se lasa cu repercursiuni puternice. Am fost botezat in ascuns de o femeie credincioasa (pe care o binecuvantez mereu) si nimeni decat ea si Parintele nu au fost in biserica. Intr-o biserica despre care nu stiu absolut nimic.Parintii mei au fost impotriva. Le era prea frica. Ea este prima eroina autentica a vietii mele. Multi spun ca nu era chiar asa. Dar pentru mine asa a fost. Am vazut atunci in Inaltul cerului pe Fiul binecuvantand in Dreapta Tatalui. N-am povestit nimanui niciodata. Prima amintire a vietii mele. Putin credibila... desigur.
De impartasit nu am fost impartasit niciodata. Am fost lipsit de cel mai mare dar pe care un om il poate primii. Arareori am simtit bucurie intensa cand auzeam cu urechile sufletului binecuvantari, rugaciuni si cantari ingeresti probabil prin bunavointa bunului Dumnezeu si a vreunui Sfant nu stiu care. Atunci eram fericit !
Am crescut repede. Si m-am mintit mereu cat sunt de fericit. Sufletul meu era sfasiat dar gura mea canta mereu pentru ca vroiam ca parintii sa fie fericiti si viata era grea.
La Revolutie am vrut neaparat sa mor. Vazusem prea multe. Eram satul. Simteam ca Dumnezeu este prea departe... dar satana "propovaduia" pe toate strazile. Era prea mult pentru sufletul meu. Dar n-am murit desi am fost aproape.
Apoi m-am dus singur la biserica. Nu ma mai oprea nimeni. Portile fericirii erau deschise larg. Dupa timpul cuvenit m-am impartasit. Am si furat odata o impartasanie din frica de diavoli si dragoste de Dumnezeu.
Acum nu mai ma impartasesc. Ma consider nedemn. Sunt cel mai aspru judecator al faptelor mele. Am renuntat de buna voie. Ar fii o bucurie prea mare pentru mine. Incerc doar sa-mi cresc copiii in lumina credintei si a adevarului. Si ma straduiesc sa fiu un bun exemplu pentru ei. Ei au fost mereu impartasiti. Au primit ce este mai bun.
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa impartasiti mereu copiii cat sunt mici ! Sa nu-i lipsiti de ce-i mai bun pe lume !

[glykys]

Ce frumoasa poveste! Dumnezeu sa o binecuvinteze pe femeia care te-a botezat! Este asa de frumos sa auzi ca parintii isi cresc copiii pe calea dreptei credinte, ca ii impartasesc des si ii duc la slujbe...
Sper ca mergi regulat la spovedanie si duhovnicul stie tot ce ne-ai spus si noua, inclusiv aceasta ispita de a nu mai primi impartasania!
Multe bucurii sa aveti!

[costel]

Duminica trecuta am fost mahnit sa vad cum preotul era nevoit sa se opreasca din Sfanta Liturghie ca sa impartaseasca un copil. Sigur, e o mare bucurie ca sunt audi sa fie impartasiti, dar e o mare tristete cand vezi ca sunt parinti care vin spre Euharistie cu copiii lor, ca si cand ar veni la un butic non stop - oricand cred ca li se cuvine sa le dai Euharistia, nu stiu ca e un moment anume pentru asta. Dar ce pretentii sa ai de la acestia, cand ei cred ca preotul le da copiilor vin si nu Trupul si Sangele Domnului sau in conditiile in care ei nu s-au mai impartasit de cand erau copii.

Consider ca si preotul ar trebui sa stabileasca o zi pe saptamana, daca nu gaseste intelegere ca ei sa fie impartasiti in cadrul Liturghiei, sau dimineata, altfel este deranjata atmosfera de rugaciune.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Duminica trecuta am fost mahnit sa vad cum preotul era nevoit sa se opreasca din Sfanta Liturghie ca sa impartaseasca un copil. Sigur, e o mare bucurie ca sunt audi sa fie impartasiti, dar e o mare tristete cand vezi ca sunt parinti care vin spre Euharistie cu copiii lor, ca si cand ar veni la un butic non stop - oricand cred ca li se cuvine sa le dai Euharistia, nu stiu ca e un moment anume pentru asta. Dar ce pretentii sa ai de la acestia, cand ei cred ca preotul le da copiilor vin si nu Trupul si Sangele Domnului sau in conditiile in care ei nu s-au mai impartasit de cand erau copii.

Consider ca si preotul ar trebui sa stabileasca o zi pe saptamana, daca nu gaseste intelegere ca ei sa fie impartasiti in cadrul Liturghiei, sau dimineata, altfel este deranjata atmosfera de rugaciune.

Da, sau sa ii impartaseasca in cadrul Liturghiei fara sa tina cont ca au mancat; varsta la care luam impartasania nemancati nu este de un an sau doi, ci atunci cand copilul incepe sa inteleaga putin, si cu ratiunea, ce inseamna Impartasania. (si asta depinde de la un copil la altul)