![]() |
![]() |
|
#17
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1. Nu am spus nicicum ca "indiferent cum traiesti poti crede ca te mintuiesti pt. ca ai fi in verun fel ales"!! Am vrut sa spun prin ce am scris ca noi nu putem pune stavila milei lui Dumnezeu care 'vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca', si ca, desi calea de mantuire ne este trasata clar (cu participarea la Taine si viata crestina), nu putem exclude pocainta pe patul de moarte. Nu putem exclude asta nici la un sinucigas. Pentru acest fel de afirmatii exista exemple cate vrei si in Biblie, si in scrierile ascetice. 2. Nu am spus nicicum ca toti vor fi mantuiti ('apocatastaza'). Am spus doar ca putem spera pentru opricine mantuirea si ne putem ruga pentru oricine. De altfel asta face Biserica atunci cand ne spune sa ne rugam pentru oricine, inclusiv pentru cei morti fara spovedanie si impartasanie, inclusiv ateii si inclusiv cei mai mari pacatosi imaginabili. Pana la Judecata de Apoi exista sansa de mantuire chiar si a celor care se afla in iad. Daca Biserica (oficial, in slujbe, sau prin fiecare credincios, acasa) se roaga pentru cei morti astfel, atunci nu inseamna ca exista o sansa ca Dumnezeu sa asculte aceste rugaciuni, deci sa ii scota si din iad? Asta este doctrina Biericii ortodoxe. De unde scoti tu doctrina asta - ca cine nu face tot dupa canoane nu se mantuie in veci si basta - nu stiu. Vezi ca pui la indoiala puterea rugaciunii cand scrii contrariul. 3. Nu am vorbit in scurta mea postare despre tot ce s-ar putea spune la acest subiect. 4. Sigur ca mantuirea altora ne priveste. Nu ne mantuim singuri (nu mai stiu ce sfant a sus asta). Ne mantuim cu aproapele, si daca nu ne pasa de soarta lui, inseamna ca nu avem dragoste. 5. Nu stiu daca te-ai gandit la tarile comuniste cum erau pe vremuri: acolo daca cineva era de ex. la inchisoare crezi ca avea neaparat cum sa gaseasca un preot sa-l spovedeasca, daca nu era unul in celula? Eu cand am dat astfel de exemple m-am gandit si la o carte pe care am citit-o, de Graham Greene (scriitor catolic englez sau american), in care este vorba de ultimul preot ramas intr-o tara din America de Sud (Mexic parca) la inceputul sec 20 cand se instaurase acolo un regim comunist de tip virulent ateu, care interzisese Biserica. Acolo am aflat si de aceasta doctrina catolica despre contrictiunea perfecta. El traieste ca un martir toti acei ani, facand pe preotul itinerant, dar avea pe suflet pacate pe care nu avea cui sa le marturiseasca, el fiind ultimul preot. Nu mai spun cum se termina catea, merita citita. (La puissance et la gloire se numea in franceza) Pot fi si cazuri in care omul pur si simplu abia la sfarsit se pocaieste.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Simeon Noul Teolog - sfantul 'de o curatie extrema' | Marius22 | Diverse Sarbatori | 9 | 12.03.2012 21:37:44 |
|