Sacrificiul

[Traditie1]

În prealabil postat de topcat

Chiar te-as ruga sa ramii la topic

Acest topic exista doar pentru ca tu esti inapt sa întelegi anumite lucruri si am explicat de ce, deci nu eram chiar offtopic.

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

Ca omul sa se bucure de Dumnezeu trebuie sa aiba constiinta integritatii maretiei Lui. Jerfta nu urmarea o rafuiala între Creator si creaturi ci fericirea celor din urma.

Când spui ca învatatura Mântuitorului ar putea fi o minciuna te manifesti copilareste în doua rânduri. Întâi, ce interes ar avea cineva care vrea sa minta sa se sacrifice pentru aceasta minciuna? În al doilea rând, ce rost avea sa precizezi ca e minciuna? Noi discutam aici despre sacrificiu, nu despre adevarul învataturii Mântuitorului; ai cumva o teama superstitioasa care te face sa te feresti de orice apropiere de credinta?

Un zeu poate orice, inclusiv sa sufere, daca vrea. Dar noi nu discutam aici despre zei ci despre Dumnezeul unic deci iarasi te faci de râs cu superstitia ta.


Sfânta Împartasanie are si rol comemorator dar cel principal este cel mentionat de mine. Daca nu crezi citeste un catehism sau ceva asemanator.


Sacrificiul nu înseamna numai pierdere ci si suferinta asumata.