De ce exista Dumnezeu?

În prealabil postat de costel

Cand iubesti nu te mai intrebi de ce exista persoana iubita. Ci faci tot posibilul sa adancesti iubirea. Numai cand stai in afara persoanei respective, ajungi sa te intrebi de ce ea exista.

Poate pe unii ii ajuta sa adinceasca astfel iubirea. Poate daca intelegi de ce iubesti, nu vei mai divorta atunci cind iubirea incepe sa scartaie putin

[costel]

În prealabil postat de topcat

Poate pe unii ii ajuta sa adinceasca astfel iubirea. Poate daca intelegi de ce iubesti, nu vei mai divorta atunci cind iubirea incepe sa scartaie putin

Iubirea scartie nu din prea plinul ei, ci din putinul ei. Iubirea nu poate fi adancita decat iubind.

[Marius22]

Titlul topicului, "De ce exista Dumnezeu?" constituie o intrebare al carei raspuns nu va putea fi niciodata descoperit, atata vreme cat nu vom gasi mai intai raspuns, la intrebarea "De ce exista omul?".

Cand ne vom da seama ca de fapt existam nu pentru noi insine, ci pentru Dumnezeu, ne va fi lesne sa intelegem ca si El exista nu numai pentru Sine, ci pentru noi. Desigur, a nu intelege aceasta in termeni de determinare, ci de relatie.

Dumnezeu si omul s-au insotit pe veci intr-un dialog al iubirii. Sa luam seama ca limba in care se poarta acest dialog sa nu ne fie una straina. Si chiar de ne-ar fi, sa ne ostenim a o invata caci este mai frumoasa si mai dulce decat toate graiurile pamantului.

În prealabil postat de Marius22

Titlul topicului, "De ce exista Dumnezeu?" constituie o intrebare al carei raspuns nu va putea fi niciodata descoperit, atata vreme cat nu vom gasi mai intai raspuns, la intrebarea "De ce exista omul?".

Cand ne vom da seama ca de fapt existam nu pentru noi insine, ci pentru Dumnezeu, ne va fi lesne sa intelegem ca si El exista nu numai pentru Sine, ci pentru noi. Desigur, a nu intelege aceasta in termeni de determinare, ci de relatie.

Dumnezeu si omul s-au insotit pe veci intr-un dialog al iubirii. Sa luam seama ca limba in care se poarta acest dialog sa nu ne fie una straina. Si chiar de ne-ar fi, sa ne ostenim a o invata caci este mai frumoasa si mai dulce decat toate graiurile pamantului.

Cred ca e o mica neintelegere, pentru ca avem raspunsul la intrebarea "de ce exista omul". Doar ca unii se fac ca nu stiu sau nu inteleg. Si transforma metafore in realitate.

[Marius22]

În prealabil postat de topcat

Cred ca e o mica neintelegere, pentru ca avem raspunsul la intrebarea "de ce exista omul". Doar ca unii se fac ca nu stiu sau nu inteleg. Si transforma metafore in realitate.

Pomeneam mai sus de un limbaj aparte. Relatia cu Dumnezeu este realitatea. Metafora slujeste aceasta relatie, in sensul ca prin intermediul ei incearcam sa exprimam, macar in parte, adevarul si frumusetea comuniunii cu Dumnezeu.

Dar tu probabil vrei sa exprimam iubirea in ecuatii, matrici si alte expresii matematice. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.

În prealabil postat de Marius22

Dar tu probabil vrei sa exprimam iubirea in ecuatii, matrici si alte expresii matematice. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

[Marius22]

În prealabil postat de topcat

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Marius22

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

Si eu sunt de acord cu ce spune topcat, este bine sa lamuresti fata de tine de ce iubesti pe cineva anume. Intotdeauna sunt multi factori care contribuie la sentimentul acesta. De multe ori numim iubire( in mod gresit) o simpla atractie fizica, pentru ca mai apoi, dupa ce trece aceasta atractie sa ne trezim ca nu avem nimic de impartit cu persoana pe care credeam ca o iubim... si asa se ajunge la divort.

În prealabil postat de Marius22

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

Iubirea e aceeasi, indiferent care ii este mecanismul. Daca pentru tine iubirea depinde de mecanismul ei inseamna ca ... si poti adauga tu ce crezi ca se potriveste.
Oricum, faptul ca iubirea e un mecanism complex, incomplet explicat azi, dar care nu poate functiona fara un anume tip de molecula ne poate da un indiciu destul de clar asupra unor principii de functionare. Dar, repet, asta nu face iubirea mai putin fascinanta. Din contra.

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

Care este iubirea adevarata? Are limite? Pana unde merge?