Nelamuriri

[AlinB]

În prealabil postat de Higinia

Nu,nu am mentionat cum ca barbatul era credincios ci tocmai am vrut sa scot in evidenta faptul ca el nu era credincios,dar stiti cum se spune,dargostea e oarba,femeia se indragosteste de acest necredincios care aparent isi arata o alta fatza,iar dupa sufera.Intrebarea mea era de ce oare nu a ferit-o Dumnezeu de contactul cu el in trecut.

Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cutie de sticla ci vrea ca noi sa crestem si sa invatam sa ne exersam libertatea, avand ca si criteriu invatatura Lui.
In acest fel se aleg oamenii si cresc, cei buni in cele bune, cei rai in cele rele.

Eu cred ca Dumnezeu i-a dat totusi semne ca nu e o alegere buna, dar ea a preferat sa le ignore.

In primul rand i-a dat minte, daca ea era credincioasa si totusi a neglijat sfaturile ratiunii si criteriul credintei si s-a condus doar dupa inselatoare sentimente, poate fi Dumnezeu invinovatit pentru asta?

Oare sa nu fi stiut ca bunatatea omului fara Dumnezeu este inselatoare si ca fara Dumnezeu omul nu face fatza onorabil greutatilor si ispitelor vietii?

Macar daca s-ar fi rugat fierbinte inainte, "Doamne, faca-se voia ta, daca nu e de mine nu-l iau".

Dar de obicei o femeie in situatia asta se gandeste: "Asta e cel mai cel mai, altul mai bun nu gasesc, sa fac tot ce pot sa nu-mi scape..", "o sa-l schimb cu timpul", "nu conteaza ca nu e credincios, e de treaba, mai bun ca altii care cica sunt credinciosi" etc.

Asta nu ca barbatii ar fi feriti de greseala asta desi cica ei gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu inima..