Probabilitati, dovezi, evidente, minuni

În prealabil postat de arwein

Topcat, de fapt nu inteleg de la ce premiza pornesti toata demonstratia (de fapt inteleg, dar e un mod perfid de a incepe sa te combat); tu pornesti de la premiza ca noi operam cu aceleasi modalitati de gandire in tot ceea ce facem. Ei bine, am o veste, nu o facem, adica folosim rationamente logice in multe din aspectele vietii noastre, dar folosim alte circuite cand este vorba de sentimente, trairi etc. Deci nu este nimic rational in a-ti place un parfum si a-ti displace altul (cu exceptia faptului ca si parfumurile pot fi asociate uneori trairilor), nu este nimic rational in a te indragosti sau ..chiar a-ti place sa faci o meserie sau alta. Credinta este o parte a ratiunii noastre care nu tine seama de gandirea carteziana (si totusi exista!), deci nu-i poti aplica aceleasi reguli prin care calculezi probabilitatea de a face x persoane y boala. Credinta este in afara si dincolo de logica curenta. A! si noi nu gandim in probabilitati (decat, desigur, daca suntem statisticienti impatimiti) ci gandim "empiric" adica aplicam experienta zilnica pe grila asteptarilor ulterioare. Intelegi unde bat?

Pai tocmai asta incerc sa arat, ca gindirea (nici constientul si nici subconstientul) noastra nu e corecta, cind vine vorba de fenomene pentru care nu sintem pregatiti evolutiv, cind e vorba de cunostinte provenite din cultura.
In legatura cu parfumurile si meseriile si indragostitul, chiar daca tie ti se par irationale si poetice, te asigur ca subconstientul nostru face niste calcule destul de matematice si prozaice. Doar ca nu ii iese tot timpul asa cum ratiunea noastra si-ar dori.