Dialog BOR - Biserica Catolica

[Mihnea Dragomir]

Pe pământ avem o Biserică Luptătoare (Ecclesia Militans) care este în comuniune cu cea cerească. Cele de jos sunt oglindă ale celor de sus. Aşa cum sus avem o ierarhie, aşa avem şi jos. Împrejurarea că toţi oamenii sunt egali în demnitatea lor umană şi în toţi este chipul lui Dumnezeu nu înseamnă că toţi sunt egali în rang sau că nici nu ar trebui să exsite ranguri. Când vom auzi că în Cer s-au desfiinţat rangurile, atunci vom introduce democraţia şi egalitarismul şi în Biserică.
Deci, primat în onoare are mai întâi corpul sacerdotal, format din cei sfinţiţi prin Sf Taină a hirotoniei. Apoi vine corpul celor consacraţi (călugări şi călugăriţe) şi, în sfârşit, corpul laical, a celor chemaţi să îl aducă pe Domnul în Cetate şi în legile ei. Aceasta este şi ordinea pomenirii lor la ectenie.
Ca şi conducător al unei dieceze (eparhii), episcopului i se cuvine cel dintâi loc (=rang, onoare, demnitate) în Biserica sa particulară. Importanţa episcopului pentru Biserică nu poate fi îndeajuns subliniată. Acolo unde este episcopul, acolo este Biserica. El este căsătorit mistic cu eparhia sa. Este Cristos în eparhia sa, iar acest lucru e nu numai simbolic, ci suficient de real încât, dacă cineva nu este în comuniune cu episcopul său, nu poate fi în comuniune cu Cristos. De aceea este şi atât de grav gestul uneia din mănăstririle atonite de a nu-şi mai pomeni episcopul la ectenie: este un gest schismatic (mă rog, o "schismă a schismei" din punct de vedere catolic), iar asemenea lucruri nu vin de la Dumnezeu. De aceea ne adresăm episcopului aşa cum ne adresăm lui Cristos şi îi spunem "stăpâne !". Un pic de smerenie nu ar strica !