Se poate pierde mantuirea?

[eclesiastul]

În prealabil postat de Traditie1

Aproape orice om crede nestramutat ca el se va mântui. Paradoxal, acesta este tocmai semnul faptului ca îl asteapta osânda, dupa cum credinta ca vei fi osândit e semnul ca te apropii de mântuire. Cei care într-adevar s-au mântuit, sfintii, credeau toata viata ca se vor osândi.

Apostolul Ioan ii incuraja pe cei care credeau ca au viata vesnica:
"Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică".
Deci din spusele tale Ioan le dadea sperante false.

În prealabil postat de Traditie1

Credinta ca ne vom mântui e o simpla proiectie a imaginatiei noastre egoiste de a crede ca Dumnezeu sau universul (pentru ca si ateii sunt încredintati ca vor avea o soarta buna) ne e dator cu ceva.

Dumnezeu nu ne e dator cu nimic, mantuirea e un dar nu o rasplata.

În prealabil postat de Traditie1

Omul care într-adevar vrea sa se mântuiasca pune cruce vietii sale pe pamânt, face totul ca sa dobândeasca ceea ce doreste, sacrifica totul, indiferent ca e vorba de relatii, familie, cariera etc si mai greu chiar de atât, traieste în fiecare secunda cu trupul si mintea rastignita. Si din acest sacrificiu permanent se naste frica de Dumnezeu, nemultumirea si ura de sine, convingerea ca vom merge în iad.

Omul care vrea sa fie mantuit accepta darul lui Dumnezeu care este in Hristos. Asta implica automat o schimbare a vietii, renuntare la pacat si traire dupa voia lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Traditie1

Multumirea de sine e semnul unei caderi sau împietriri duhovnicesti (vorba unui parinte).

Faptul ca te consideri mantuit nu inseamna ca esti multumit intr-u totul de tine. Mantuirea e darul lui Dumnezeu pt om, si dc omul accepta darul si stie ca e mantuit nu inseamna ca automat e multumit de el.