Papalitatea

[sherlock_holmes]

...si de ce nu il primesc ortodocsii pe papa ca criteriu ultim al adevarului:

...Iata principiile întemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societatii: ca singura societate adevarata, Biserica este în primul rînd un organism Dumnezeu- omenesc, si apoi o întocmire Dumnezeu-omeneasca în lume, care întrupeaza tot ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adica: dragostea lui Hristos, care naste toate, dreptatea lui Hristos,bunatatea lui Hristos,intelepciunea lui Hristos si indeobste toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru ca, prin mijlocirea lor, Hristos locuieste în om si Se întrupeaza în el. Un astfel de om traieste prin Hristos, gîndeste prin Hristos, simte în Hristos, lucreaza prin Hristos, se gaseste în împreuna-unire cu ceilalti oameni pe toate planurile vietii în Hristos. De unde are el puterea aceasta? De la Hristos Însusi, dupa cuvîntul Sfîntului Apostol: Toate le pot în Hristos, Care ma întareste (Filipeni 4:13). Omul credintei ortodoxe, traind în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, traieste întotdeauna în împreuna- unire cu toti Sfintii (Efeseni 3:18), care-l ajuta în chip tainic la împlinirea poruncilor evanghelice. De aceea madularul ortodox al Bisericii are simtamîntul viu ca viata lui este aceeasi cu viata tuturor celorlalti oameni si ca are una si aceeasi credinta cu Apostolii, cu Mucenicii si cu Sfintii tuturor veacurilor. El mai are simtamîntul viu ca toti acestia traiesc vesnic si, ceva mai mult, ca atît pe el, cît si pe ceilalti, îi strabate una si aceea si putere Dumnezeu-omeneasca, una si aceeasi viata Dumnezeu-omeneasca, unul si acelasi adevar Dumnezeu-omenesc. În Biserica, socotita ca societate, trecutul este întotdeauna prezent, pentru ca Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare si azi, Acelasi si în veci - traieste neîntrerupt în trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceeasi bunatate, cu aceeasi viata, si face întregul trecut un prezent neîntrerupt. Pentru aceasta omul credintei ortodoxe nu este niciodata singur, ci întotdeauna în împreuna-unire cu toate celelalte madulare ale Bisericii si cu toate fiintele. Cînd el gîndeste ceva, face acest lucru cu teama si spaima Dumnezeiasca, stiind ca la aceasta fapta a lui iau parte în chip tainic toti Sfintii. Ortodocsii sînt ortodocsi prin aceea ca au neîncetat simtamîntul sobornicitatii Dumnezeu-omenesti, încalzindu-se cu acest simtamînt si pazindu-l prin rugaciune si smerenie. Nu se vestesc niciodata pe ei însisi, nu se lauda niciodata în ce priveste omul, nu sînt multumiti niciodata de umanismul gaunos si nu se închina niciodata umanismului. Pe toate caile, ei marturisesc si propovaduiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru ca ei stiu ca omul si societatea omeneasca, fara de Cuvîntul, ca unire si unitate nestricacioasa, alearga cu neînfrînare catre irationalitate si catre întunericul nefiintei, sau, ceva mai mult, catre întunericul unui "vai si amar".
....

Sfintul Iustin Popovici