Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[CosboCan]

Este o diferenta, Catisma, intre obiectivul tau si al Domnului.

Obiectivul tau principal (sunt putin rautacios, sa nu te superi) este sa recapeti somnul linistit, prin scaparea de neplacerile si supliciile demonice, utilizand - ca unelte - slujbele si rugaciunile specifice. Daca maine s-ar infaptui miracolul asta, treptat ti-ai relua viata anterioara cu o voluptate teribila. Iar cartea parintelui Argatu, ar ramane pe acelasi raft prafuit, langa Sanda Marin, retetarele noastre pentru suflet si pantec.

Obiectivul Domnului este restaurarea fiintei tale. Utilizeaza, ca unelte, tragerea nocturna de maneca prin demoni. "Scoala-te, Catisma, i-ati crucea si vin-o la Mine!" Iata diferenta.

Daca obiectivul tau initial ar fi fost cel al Domnului, dupa primele masluri sau acatiste doar, harul te acoperea... Se lasa pe tine, ca o apasare divina, inima ti se umplea de o bucurie tainica, de nedescris iar lacrimile suroiau fara voia ta... Iar pana acum, dupa atatea slujbe, ai fi avut cununa. Sa sti ca sunt multi, stiuti doar de Dumnezeu, in starea asta, chiar in clocotul urbei.

Nu cautam un duhovnic incercat pentru a alunga doi demoni si jumatate. De asta nici nu l-ai gasit inca. Duhovnicul incercat aliniaza obiectivele noastre la cele divine, realizand armonia si restaurarea creatiei. Atunci demonii nu sunt practic alungati, pleaca singuri, pe cale de consecinta.

In fata intrarii principale a Manastirii Cernica se afla inca o cladire in care se nevoia parintele Argatu, parca ieri se intampla asta. Sfintia Sa, asezat pe un scaun, in camera ticsita de lume, incepea rugaciunea. Lasa capul in piept, sufla cu forta si incepea. Borborosea mai mult sau mai putin clar. In jurul lui, paralitici, demonizati incepeau sa geama amar. Chiote si sueraturi inspaimantatoare traversau continuu incaperea, intr-o atmosfera teribila... Zgomotele nu aveau corespondent uman, ce se petrecea acolo depasea imaginatia si puterea de intelegere. Tin minte o femeie eleganta, cu sot in costum si haina scumpa de blana, ce incepe intr-un moment sa grofaie incredibil. Sotul se roseste si incearca s-o scuture, pentru a evita penibilul situatiei, zadarnic insa... Unii intrau pe brate, adusi in carucior si plecau pe picioarele lor. Oricum ceva se schimba in toti... Dar scopul parintelui era alungarea demonilor??? Nici vorba, chiar daca asta s-a petrecut ani in sir. Sfintia sa, din inaltimea duhovniceasca, incerca scoaterea sufletelor din tenebre si readucerea lor la Domnul. Restaurarea creatiei. Iata obiectivul. Iata sfintenia si ortodoxia adevarata.

Iti sugerez, cu multa sfiala, manastirea Dervent. Sunt preoti incercati in astfel de probleme acolo, poate iti vei gasi un duhovnic printre ei. Nimeni nu iti poate garanta acest lucru, dupa cum nu exista duhovnicul ideal, bun pentru toti.

Este pana la urma datoria si obligatia fiecaruia sa se zbata si sa-si gaseasca "manusa" care i se potriveste. Zbuciumul cautarilor face parte integranta din drum, Dumnezeu apreciaza efortul si lacrima celor ce vor sa iasa din cerc si in cele din urma da, nu te indoi de asta.

La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri.

Acorda-i mamei timp si nu o subestima. Se poate intampla sa recupereze in timp record si chiar sa depaseasca pe multi. Vorbim de persoane in etate, cu tinuta morala, care deja s-au jertfit prin familie si copii si carora Domnul le intinde mana si harul la cea mai mica intoarcere. Ai vazut cum stau diavolii potoliti cand domnia sa se roaga in toiul noptii pentru tine? Imaginea mi se pare fantastica.

Totusi, viziteaza www.dervent.ro inainte de a bate drumul, deoarece sfaturile mele nu au nici o incarcatura duhovniceasca. Iar formula "tu" pentru mine este chiar magulitoare.

Numai bine iti doresc!

[Catisma]

În prealabil postat de CosboCan

Este o diferenta, Catisma, intre obiectivul tau si al Domnului.

Mai mult ca sigur si mă rog fierbinte să-l aflu. Vedeti cât e ceasul?... Iar am una din noptile „acelea”.

În prealabil postat de CosboCan

Obiectivul tau principal (sunt putin rautacios, sa nu te superi) este sa recapeti somnul linistit, prin scaparea de neplacerile si supliciile demonice, utilizand - ca unelte - slujbele si rugaciunile specifice.

Da, asa este. E foarte greu. De la 2 si ceva sunt iarăsi în picioare, pentru că tot atât de bine pot să mă si ridic si să fac ceva, în loc să stau ca o tintă vie, să mă tot trezesc la nesfârsit. Întrebarea e cât timp mai pot face lucrul ăsta. Astăzi mi-am tinut capul în mâini si am motăit toată slujba Sf. C-tin si Elena (si dormisem cu o noapte înainte, dar am mult de recuperat, în ritmul în care dorm - 2 dormite, 4-5 nedormite (normal) - si asta acum, în ultimele zile; m-am si fortat de multe ori să mă scol, oricum, dimineata, ca să pot fi mai obosită seara). E foarte, foarte greu.

În prealabil postat de CosboCan

Daca maine s-ar infaptui miracolul asta, treptat ti-ai relua viata anterioara cu o voluptate teribila. Iar cartea parintelui Argatu, ar ramane pe acelasi raft prafuit, langa Sanda Marin, retetarele noastre pentru suflet si pantec.

Da, mai mult ca sigur că nu sunt încă acolo unde trebuie, dacă nu mă lasă Dumnezeu din chin. M-am gândit si la asta... Dar Sanda Marin să stiti că nu am, nu-mi place să mănânc atât de mult precum s-ar crede.

În prealabil postat de CosboCan

Obiectivul Domnului este restaurarea fiintei tale. Utilizeaza, ca unelte, tragerea nocturna de maneca prin demoni. "Scoala-te, Catisma, i-ati crucea si vin-o la Mine!" Iata diferenta.

Îmi dau seama si vă dau dreptate. Dacă mai continuă asa, chiar nu văd altă solutie decât să renunt la tot ce a însemnat viata mea de până acum. Adică plecat din lume. Chiar nu văd altceva... :/

În prealabil postat de CosboCan

Daca obiectivul tau initial ar fi fost cel al Domnului, dupa primele masluri sau acatiste doar, harul te acoperea... Se lasa pe tine, ca o apasare divina, inima ti se umplea de o bucurie tainica, de nedescris iar lacrimile suroiau fara voia ta... Iar pana acum, dupa atatea slujbe, ai fi avut cununa. Sa sti ca sunt multi, stiuti doar de Dumnezeu, in starea asta, chiar in clocotul urbei.

Sunt convinsă. Sunt puncte de vedere întelepte si absolut valabile, desi, luate „la fir”, cred că sunt mai desprinsă de material decât par... Dar, probabil, e pe undeva ceva, altceva, pe care eu îl ratez. Ne întoarcem la discutia de la început si sunt întru totul de acord: mai multă seriozitate si consecventă. Mie chiar îmi place ortodoxia mult de tot (si nu pot să mă exprim decât îngrozitor de insuficient si banal, din păcate); a fost ca o revenire în matcă, dar foarte probabil, n-am aplicat-o suficient. Cred că aici e chichita...

De asemenea, a nu se uita că eu am ratat perioada dintre 97 si 2005; n-am luat fenomenul „din pripă”. La Masluri nu m-am dus mai consecvent decât în Postul Mare, anul trecut, iar anul ăsta încă n-am fost decât la vreo câteva (abia recent am aflat de la Pr. Argatu că trebuie mers tot tinând post, asa că abia acum sunt în curs de făcut o serie de Masluri).

În prealabil postat de CosboCan

Nu cautam un duhovnic incercat pentru a alunga doi demoni si jumatate. De asta nici nu l-ai gasit inca. Duhovnicul incercat aliniaza obiectivele noastre la cele divine, realizand armonia si restaurarea creatiei. Atunci demonii nu sunt practic alungati, pleaca singuri, pe cale de consecinta.

Sunt de acord. Răspunsesem la observatia că îmi trebuie o îndrumare duhovnicească. Mă las în îndrumarea lui si în vederea lui corectă a planului real pe care trebuie lucrat. Dacă-l găsesc (duhovnicul)...

Chiar mă gândeam aseară că prioritatea mea - si a noastră, a tuturor, de altfel - este faptul că îl supărăm pe Dumnezeu. Asta trebuie să fie principala - chiar singura - mea preocupare; de câte ori l-am rănit si îl rănesc pe Hristos, în fiecare clipă. Asta simt eu ca fiind esentialul si rădăcina tuturor „solutiilor” si „tratamentelor”. Avem în fata si în interiorul nostru o Persoană de o infinită răbdare si delicatete - si ne purtăm ca niste brute. Iarăsi mă exprim schematic si insuficient, dar n-am ce să fac...

În prealabil postat de CosboCan

In fata intrarii principale a Manastirii Cernica se afla inca o cladire in care se nevoia parintele Argatu, parca ieri se intampla asta. Sfintia Sa, asezat pe un scaun, in camera ticsita de lume, incepea rugaciunea. Lasa capul in piept, sufla cu forta si incepea. Borborosea mai mult sau mai putin clar. In jurul lui, paralitici, demonizati incepeau sa geama amar. Chiote si sueraturi inspaimantatoare traversau continuu incaperea, intr-o atmosfera teribila... Zgomotele nu aveau corespondent uman, ce se petrecea acolo depasea imaginatia si puterea de intelegere. Tin minte o femeie eleganta, cu sot in costum si haina scumpa de blana, ce incepe intr-un moment sa grofaie incredibil. Sotul se roseste si incearca s-o scuture, pentru a evita penibilul situatiei, zadarnic insa... Unii intrau pe brate, adusi in carucior si plecau pe picioarele lor. Oricum ceva se schimba in toti... Dar scopul parintelui era alungarea demonilor??? Nici vorba, chiar daca asta s-a petrecut ani in sir. Sfintia sa, din inaltimea duhovniceasca, incerca scoaterea sufletelor din tenebre si readucerea lor la Domnul. Restaurarea creatiei. Iata obiectivul. Iata sfintenia si ortodoxia adevarata. -

Si totusi, au fost restaurati cu un „ghiont”; probabil multi dintre ei nici nu stiau că or să scoată sunete ciudate. Sunt de acord că acesta e obiectivul; dar sper că nu cer prea mult să mă aducă si pe mine la acest punct îmbunătătit, trecând printr-un asemenea „tratament”. Dă, Doamne!

Oricum, vreau să vă spun că 13 ani de bântuiri, din care 5 nemilosi, nu trec fără să lase urme, iar dacă mâine as scăpa de treaba asta, nu as alerga într-o discotecă (nici până acum nu mergeam).

În prealabil postat de CosboCan

Iti sugerez, cu multa sfiala, manastirea Dervent. Sunt preoti incercati in astfel de probleme acolo, poate iti vei gasi un duhovnic printre ei. Nimeni nu iti poate garanta acest lucru, dupa cum nu exista duhovnicul ideal, bun pentru toti.

Sunt perfect constientă de lucrul ăsta, înteleg... Am să mă interesez; deja, perspectiva unei sederi la o mănăstire se impune din ce în ce mai acut, cred. Multumesc mult...

În prealabil postat de CosboCan

Este pana la urma datoria si obligatia fiecaruia sa se zbata si sa-si gaseasca "manusa" care i se potriveste. Zbuciumul cautarilor face parte integranta din drum, Dumnezeu apreciaza efortul si lacrima celor ce vor sa iasa din cerc si in cele din urma da, nu te indoi de asta.

Asa este, sigur! Asta si fac si asta am si spus până acum... Doamne-ajută.

La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri.

În prealabil postat de CosboCan

Acorda-i mamei timp si nu o subestima. Se poate intampla sa recupereze in timp record si chiar sa depaseasca pe multi. Vorbim de persoane in etate, cu tinuta morala, care deja s-au jertfit prin familie si copii si carora Domnul le intinde mana si harul la cea mai mica intoarcere. Ai vazut cum stau diavolii potoliti cand domnia sa se roaga in toiul noptii pentru tine? Imaginea mi se pare fantastica. -

Asa si este! chiar am sperat ca din însăsi eficienta absolut extraordinară a rugăciunii dânsei, să se convingă si să se apropie din ce în ce mai mult de credintă si să lucreze mai mult cu mine. Rugăciunea mamei e aur curat si îmi pare rău că nu s-a tinut de ea mai de mult; nu numai pentru mine, ci si pentru dânsa. Să dea Dumnezeu să ne depăsească duhovniceste!, desi nu are pe cine. Problema e să nu se chinuie dar, repet, mi se pare pur si simplu că si această întoarcere are sensul ei si mi se pare un lucru minunat. Nici nu stiti ce drum lung a fost către credintă - si nici acum nu este usor; e o persoană foarte „tare”, obisnuită să se bazeze foarte mult pe propriile puteri, nu pe pronie. O face din îngrijorare pentru mine, nu pentru că a avut vreun interes deosebit pentru biserică. Si e clar că nici eu nu l-am avut până să dau de greu. Dar poate eu si somnul meu buclucas trebuiau să fie resortul de declansare. Am zis „SLAVĂ!”, când s-a spovedit anul trecut. Nu vă puteti închipui cât de improbabil era, pentru temperamentul remarcabil care e mama.

În prealabil postat de CosboCan

Totusi, viziteaza www.dervent.ro inainte de a bate drumul, deoarece sfaturile mele nu au nici o incarcatura duhovniceasca. Iar formula "tu" pentru mine este chiar magulitoare.

Numai bine iti doresc!

Doamne-ajută, multumesc. Numai bine...

[Catisma]

Eram terminată de somn, astăzi pe la 6 dimineata (eram, oricum, aseară, când m-am culcat). Nu pot să vă explic cum e să fii mort de somn si să adormi si să fii trezit, si la 6 dimineata, iarăsi si iarăsi si iarăsi si iarăsi... E ceva de-a dreptul diavolesc. Deci nu contează cât de terminat esti si că n-ai dormit ore întregi; poti să fii mort de somn, n-are nici o importantă. Diavolul n-are milă. Stă si te scutură de umăr, de mână, de orice, nu contează; cum ai atipit putin.

Într-un final, m-a lăsat în pace si m-am trezit pe la 12:30.

As vrea să mă restaureze si pe mine cineva, că nu mai pot...

Mă rog să rezist măcar până plec din Bucuresti, să văd încotro o iau. Vă spun, fiecare clipă e pretioasă; nu mai stati noaptea, că nu stiti ce dar aveti de la Dumnezeu, că vă puteti odihni. Nu-i mai dispretuiti darurile...

[Doriana]

Ne rugam pentru tne, Catisma...

[Catisma]

Multumesc mult, Doriana...

[lumar]

Catisma, am citit mai devreme postarile tale despre necazurile pricinuite de cel rau. Daca imi permiti si mie un sfat, incearca pe langa rugaciunile si moliftele la care participi, sa fii cat mai aproape cu sufletul de Dumnezeu. De multe ori, din dorinta de a scapa mai repede de neplaceri, de suferinte, citim mult, aproape automat dar fara prea multa simtire aleasa.
Ca sa-ti dau un exemplu concret, de vreun an si ceva, am inceput sa cant la biserica, mai intai ce stiam, apoi treptat am descifrat si partituri mai grele. Poti incerca, daca ai voce, sa te alaturi corului bisericii la care mergi, sa simti cum prin cantare te inalti si mai mult cu sufletul la Domnul. Gasesti la biserica o carticica cu cele mai cunoscute cantari ale Sfintei Liturghii, se numeste Sfanta Liturghie in Cantare Omofona, editata de Institutul Biblic si de Misiune al BOR. Chiar si fara multe cunostinte muzicale, sunt sigura ca e un mod simplu si placut de a aduce un prinos curat Celui care ne iubeste pe noi toti.
Sa te rogi si la ingerul pazitor, el ne pazeste de multe rele, la sfinti, la Maica noastra si toate se vor rezolva.
Doamne Ajuta!

[Catisma]

În prealabil postat de lumar

Catisma, am citit mai devreme postarile tale despre necazurile pricinuite de cel rau. Daca imi permiti si mie un sfat, incearca pe langa rugaciunile si moliftele la care participi, sa fii cat mai aproape cu sufletul de Dumnezeu. De multe ori, din dorinta de a scapa mai repede de neplaceri, de suferinte, citim mult, aproape automat dar fara prea multa simtire aleasa.

Asa este, Lumar. De-asta zic că îmi trebuie mai multă aplecare si consecventă. Doar prin chinuirile acestea mă mai face Dumnezeu să plâng la rugăciune. Câte nopti citite printre lacrimi n-am...

În prealabil postat de lumar

Ca sa-ti dau un exemplu concret, de vreun an si ceva, am inceput sa cant la biserica, mai intai ce stiam, apoi treptat am descifrat si partituri mai grele. Poti incerca, daca ai voce, sa te alaturi corului bisericii la care mergi, sa simti cum prin cantare te inalti si mai mult cu sufletul la Domnul. Gasesti la biserica o carticica cu cele mai cunoscute cantari ale Sfintei Liturghii, se numeste Sfanta Liturghie in Cantare Omofona, editata de Institutul Biblic si de Misiune al BOR. Chiar si fara multe cunostinte muzicale, sunt sigura ca e un mod simplu si placut de a aduce un prinos curat Celui care ne iubeste pe noi toti.
Sa te rogi si la ingerul pazitor, el ne pazeste de multe rele, la sfinti, la Maica noastra si toate se vor rezolva.
Doamne Ajuta!

E o sugestie foarte bună; eu de vreo 2 ani, cred, citesc cazaniile la o biserică din satul bunicilor - si ce mi se mai întâmplă să-mi mai dea ei să citesc. A fost o bucurie pentru mine, pentru că sunt texte absolut minunate si mi se par mai mereu citite fără chef si mecanic, în reflexul general de a merge la biserică „pentru că trebuie”, nu pentru că ne spun ceva - si sunt texte absolut minunate, pline de folos... Îmi place să cânt, însă e mai obositor, iar cu neodihna mea, după o perioadă, devine epuizant, mai ales când ceilalti cântă foarte tare. Dacă-mi dă Dumnezeu o revenire mai grabnică, mi-ar face mare plăcere să mă implic în asa ceva...

Mă bucur si că subliniezi si tu sugestia cu rugăciunea îngerului păzitor. Pe el chiar l-am neglijat mult.

Multumesc mult pentru tot, Doamne-ajută...