Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maria-luisa

Asta ma face sa-mi pun intrebarea: religia merge mana in mana cu politica?

E invers. Politica trebuie să meargă mână în mână cu religia. Este misiunea Bisericii, şi prin excelenţă, a laicatului să militeze pentru ca cetatea oamenilor să fie Cetatea lui Dumnezeu şi ca întreg corpul de legi să fie bazat pe legea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, este absolut normal ca acele crime care sunt încălcări ale primelor 3 porunci să fie incriminate ca atare, întocmai precum trebuie să fie incriminate încălcările celorlalte 7 porunci. Sacrilegiul trebuie incriminat. Erezia trebuie incriminată. Idolatria (în spaţiul public al Cetăţii) trebuie incriminată. Uciderea de prunci nenăscuţi trebuie incriminată. Sodomia trebuie incriminată. Adulterul trebuie incriminat. Aşa a fost mereu în Poporul Ales al lui Dumnezeu. Aşa trebuie să fie şi azi în Noul Popor Ales al lui Dumnezeu. Nu este admisibil ca state care sunt expresia politică a unor popoare creştine să se bazeze pe altă lege decât pe Legea lui Dumnezeu. Anomalie este ceea ce se întâmplă acum, nu ceea ce se întâmpla pe vremea lui Moise, a Judecătorilor, Regilor, profeţilor, pe vremea misiunii pe pământ a lui Isus, pe vremea lui Constantin, a lui Carol cel Mare ori a lui Torquemada. Nu legile majestăţilor lor catolice Ferdinand şi Isabela, inspirate de Sfânta Biserică au fost absurde, ci legile unui Obama, unui Putin sau unui Băsescu, inspirate de agenţi ai întunericului, sunt absurde.

Este de discutat dacă, în condiţiile şi cu posibilităţile tehnice de azi, prin "incriminare" mai trebuie înţeleasă pedeapsa cu moartea. Unii specialişti în drept, creştini, spun că nu mai este necesară, în vreme ce alţi specialişti, la fel de creştini, spun că este necesară. Fiecare dintre aceste două partide are argumentele ei sustenabile potrivit învăţăturii noastre.

Dar, până ce vom crede că Regatul lui Dumnezeu trebuie să fie numai în inimile noastre şi nu trebuie să fie şi în lume, pentru ca lumea toată, guvernată de Biserică şi de Statele Creştine să se transfigureze în Cetatea lui Dumnezeu, lucrurile vor merge, veac de veac, în jos, spre disoluţie. Avem de ales între a clădi casa noastră comună pe stâncă sigură sau a o clădi pe nisip. Inspiraţi de Vistierul Bunătăţilor, cei dinaintea noastră au ales prima variantă. Noi, sfidându-L pe El şi pe aceia şi zicând despre ei că erau "înapoiaţi" ori chiar "criminali" avem libertatea şi să clădim pe nisip. Dar atunci, să nu ne mirăm de ce va urma şi să nu căutăm cine ştie ce explicaţii savante pentru stările lucrurilor de azi şi de mâine.