Richard Dawkins

[Atreides]

Problema cu tine e ca ateismul a fost rezultatul unui moment de rebeliune adolescentina ce s-a continuat cativa ani si in viata de adult. Zici ca atacai religia fara sa fi citit Biblia sau alte lucrari de teologie. Rebeliune adolescentina curata! Pentru ca daca tinem cont de toate acestea o sa ne dam seama ca tu ai avut de la bun inceput o predispozitie catre religiozitate si nu catre scepticismul caracteristic nonteistilor. Ateii hardcore tot timpul sfarsesc in felul acesta.

La mine a fost invers, am trecut de la credinta catre agnosticism printr-un proces lung si anevoios. La inceput eram nedumerit si nu stiam cum sa impac educatia religioasa cu informatiile stiintifice ce-mi parveneau prin diverse surse(documentare, carti, filme, reviste). La un moment dat am ales calea ateismului militant si aveam o pofta nebuna de a ma lua la harta cu toti cei care isi declarau credinta in divinitate. Problema cu genul asta de atitudine era ca treceam prin perioade lungi de depresie, de la extaz la agonie. Cand reuseam sa demontez argumentele unui credincios prin excesul meu de zel, ma cuprindea o stare de exaltare, de parca as fi fost Buricul Pamantului, alfa si omega, lumina din lumina, Chuck Norris din Chuck Norris. Dar cand eram pus imediat la colt de catre un om la care tineam si in care aveam incredere, parca tot ce era jurul meu se prabusea iar eu eram redus la stadiul de molusca sfertodocta.

Asa ca mai tarziu am incercat sa ma reintorc la credinta. M-am apucat sa citesc Biblia, articole pe teme teologice. Nu am fost multumit. Niciodata nu mi-a placut felul in care este perceputa divinitatea in religiile de origine iudaica. Parca am in sange repulsia asta fata de traditiile crestine. Am incercat sa ma reorientez catre religiile orientale. Mi s-au parut interesante si am imprumutat multe din obiceiurile lor de viata, dar am realizat ca gandirea mea de tip occidental nu se poate adapta in proportie de 100% la cultura si credintele lor. Mi-am dat seama ca pur si simplu nu pot sa admit existenta supranaturalului. Stiu ca exista o groaza de aspecte ale existentei ce ma depasesc si ale caror semnificatie nu o s-o gasesc niciodata, dar refuz sa improvizez raspunsuri si sa fac apel la misticism si supranatural.

Pana la urma am ales calea de mijloc, cea a cautarii continue, o cautare rezervata si caracterizata prin scepticism. Extremismul nu este ok din orice perspectiva ai incerca sa judeci lucrurile, asa ca mi-am promis ca nu voi mai pasi niciodata pe aceasta cale.