ce facem cu cartile primite de la cei de alte confesiuni?

În prealabil postat de Doriana

Cristina, dalia & co

Biblia neoprotestanta este tradusa dupa Biblia evreiasca in original iar Biblia ortodoxa dupa traducerea greceasca a originalului [Septuaginta]. De aici diferentele. Cele 14 carti in plus in Biblia ortodoxa nu sunt recunoscute ca fiind canonice nici macar de BO, ci doar "bune de citit". Inainte de a umple forumul cu copy-paste-uri e bine sa va informati din surse obiective si mai putin otravite de ura.

Doriana problema este un pic mai complexa pe partea de traducerea a Bibliei ortodoxe daca eu am inteles bine(poate ma insel).Daca era strict dupa Septuaginta era clar dar editia din 1936(care sta la baza VT care este si astazi in Biblia sinodala) a combinat Septuaginta cu textul masoretic(si se pare ca si cu Vulgata).Nu stiu care au fost criteriile de combinare din partea echipei de traducatori dar se remarca cateva aspecte interesante(ce se vad inclusiv in editia sinodala de astazi)

1.Deuteronomul>cap 32>in Septuaginta versetul 43 era mai lung decat textul masoretic.Textul masoretic suna cam asa din ce am aflat: ,,Neamuri, slăviţi poporul său, căci el va răzbuna sîngele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmaşilor răscumpărînd astfel pămîntul şi poporul său". Cei care au tradus au luat varianta Septuaginta>,,Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii lui Dumnezeu! Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu! Căci El va răzbuna sângele robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L urăsc le va răsplăti şi va curăţi Domnul pământul poporului Său!" Mai sus^^ s-a preferat deci versiunea Septuaguinta(LXX).

2.In Exodul insa>cap.36:8-34 este scurtat in Septuaginta si mai lung in textul masoretic.Aici traducatorii romani au ales varianta masoretica.

Concluzie>intr-un text s-a mers pe Septuaginta si in altul pe textul masoretic.Ma refer la editia din 1936(nu degeaba vreau eu sa vorbesc cu cineva de la Facultatea de Teologie ca sa inteleg ce criterii de combinare a textelor au avut in 1936).In varianta din 1936 am aflat ca in prefata se spunea ca traducerea Vechiului Testament s-a făcut „după textul Septuagintei, confruntat însă şi cu textul original ebraic”.Acesta confruntare cred ca are anumite particularitati.Probabil ca din dorinta de a armoniza cele 2 texte(Septuaginta si masoretic)echipa de traducatori(Munteanu-Galaction-Radu)au ales cumva combinat textele incat este o combinatie intre Septuaginta si masoretic.De aici si diferente care au ajuns pina in prezent pt ca editia 1936 a avut o mare influenta.Ideea este sa poti intelege care au fost criteriile pt care intr-un loc s-a mers pe Septuaginta si in altul pe textul masoretic.

Daca nu ma insel cred ca aici este aspectul ce trebuie inteles dpdv al traducerii si al selectiei textului ca sa se poata intelege ideea pe care au mers cei din echipa de traducatori.Pe mine atat m-a dus scafirlia(imi asum acest aspect)sa inteleg din modul cum s-a alcatuit versiunea 1936 la care ajungi daca pleci in sens invers de la versiunea sinodala 2006.
Este posibil sa am erori de intelegere si tocmai de aceea ma zbat sa ajung sa vorbesc cu cineva autorizat de la Teologie ca sa vad daca rationamentul este corect.Prin urmare ia tot ce am spus cu multa prudenta pina la confirmarea efectiva. Am folosit in acest post un ,,ton"cat mai neutru pt ca nu iti pot spune cu certitudine anumite rationamente si atunci am preferat sa fiu echidistant pina la verificarea efectiva cu cineva instruit in acest sens.

[Mihnea Dragomir]

Back on topic !

În Bisericile Apostolice, nu contează foarte mult în ce fel se combină originalele pentru realizarea unei traduceri. Tot ceea ce contează este ca ediţia respectivă să aibă aprobarea organului competent din Biserică, fapt care o transformă în ediţie tipică. Are această aprobare ? Înseamnă că e versiune legitimă. Nu are această aprobare ? E vorba atunci de o carte de acelaşi rang precum "Căpitan la 15 ani". Ceva care îi poate interesa cel mult pe exegeţi (cu toate că nici exegeţii serioşi nu se bazează pe astfel de versiuni). Precum "Căpitan la 15 ani", astfel de versiuni pot fi citite în tramvai, dacă nu avem o versiune legitimă. Sau dacă avem şi nu vrem să o hărtănim pe aceea.

Acuma, întrebarea topicului se poate reformula astfel: este sau nu este păcat să arunci "Căpitan la 15 ani" ? Eu cred că nu este păcat nici dacă îl păstrezi în bibliotecă, nici dacă îl arunci, nici dacă îi dai foc.