Diferente intre versiunile Scripturii

[Eugen7]

În prealabil postat de Scotianul

Asa ca trebuie sa ma adresez cuiva de specialitate de la Facultatea de Teologie care sa ma lamuresca.

Sfânta Scriptură în limba română

Sf. Scriptură s-a răspândit în Ţările Române mai întâi în manuscrise. Le amintim pe scurt pe
cele ce ni s-au păstrat:
1. Codicele Voroneţean – descoperit în anul 1871 la mănăstirea Voroneţ. Are o limbă
destul de veche, în care se întâlneşte încă fenomenul rotacismului.
2. Psaltirea Scheiană – Conţine şi texte din Vechiul şi Noul Testament. Se numeşte aşa
după numele lui D. C. Sturdza-Scheianu, un iubitor de documente istorice, care a donat-o în
1884 Academiei Române.
3. Psaltirea Voroneţeană – manuscris descoperit în 1882 la Voroneţ.
4. Psaltirea Hurmuzachi – datează, ca şi cele amintite anterior, din sec. XV-XVI.
5. Evangheliarul de la Londra – scris în 1574 în Muntenia.
Cele mai vechi tipărituri de texte biblice destinate uzului liturgic sunt:
• Tetraevanghelul slavo-român, tipărit de Filip Moldoveanul în jurul anului
1550 la Sibiu;
• Tetraevanghelul, tipărit de diaconul Coresi şi diaconul Teodor între anii 1560-
1561;
• Praxiul (Apostolul), 1563;
• Psaltirea slavo-română, Braşov, 1577;
• Tetraevanghelul slavo-român, 1580.
Ultimele trei îşi datorează apariţia tot diaconului Coresi
Cu Palia de la Orăştie (apărută în 1582) începe seria primelor ediţii ale Noului
Testament şi ale întregii Biblii.
Noul Testament a cunoscut o primă ediţie integrală în anul 1648 la Bălgrad (Alba Iulia),
prin osteneala mitropolitului Simion Ştefan. Traducerea a fost realizată de ieromonahul
Silvestru de pe texte greceşti, latine şi slavone. Este o ediţie bogată, cuprinzând introduceri
(predoslovii) la aproape toate cărţile Noului Testament.
Mai târziu, Biblia este tradusă integral în limba română şi apare în anul 1688, la
Bucureşti. Această traducere se mai numeşte Biblia lui Şerban Cantacuzino sau Biblia de la
Bucureşti. La realizarea traducerii şi-au adus aportul cărturarii Şerban şi Radu Greceanu,
episcopul Mitrofan al Huşilor, episcopul Gherman al Nissei şi stolnicul Constantin
Cantacuzino. Traducerea aceasta a însemnat un eveniment cultural de mare valoare pentru
literatura şi cultura românească.
Samuil Micu Clain (1745-1806) a tradus din nou Biblia de pe originalul grecesc. S-a
tipărit la Blaj în 1795. Traducerea lui Samuil Micu va cunoaşte o nouă ediţie în 1819, la
Petersburg, prin grija Societăţii Biblice din Rusia.
În anul 1854, la Buzău apare o nouă ediţie a Bibliei în limba română, prin grija episcopului
Filotei.
Mitropolitul Andrei Şaguna (1808-1873) a tipărit între 1856-1858 o nouă versiune a
Bibliei, într-o limbă aleasă, fiind înfrumuseţată de numeroase ilustraţii. Această ediţie
cuprinde o amplă introducere cu caracter isagogic-istoric, iar revizuirea textului ei se bazează
pe o ediţie a Septuagintei apărută la Atena în anul 1843.
Societatea Biblică pentru Britania şi străinătate (The British and Foreign Bible Society),
înfiinţată în 1804, tipăreşte Biblia în româneşte la Pesta (1873) – fără cărţile necanonice – ,
Iaşi (1874) şi Bucureşti (1893).
În anul 1905 apare Noul Testament la Bucureşti, iar în 1914 se tipăreşte Biblia în
întregime, ca primă ediţie a Sfântului Sinod, mitropolit primat fiind Konon Arămescu-Donici.
Pentru traducerea Vechiului Testament a fost luat ca text de bază Septuaginta.
În anul 1926 apare traducerea Noului Testament făcută de episcopul Nicodim
Munteanu, iar în 1927 este tipărită o altă traducere a Noului Testament realizată de Gala
Galaction, ambele ediţii având binecuvântarea Sfântului Sinod.
În anul 1936, din îndemnul şi purtarea de grijă a Patriarhului Miron Cristea, se tipăreşte
din nou Biblia, având ca traducători pe Gala Galaction şi Vasile Radu. Tot în 1936 apare la
mănăstirea Neamţ Biblia ilustrată, o operă de mare valoare artistică. Textul este stabilit de
Mitropolitul Nicodim, iar ilustraţiile sunt rânduite de prof. I. D. Ştefănescu.

În 1938, la împlinirea a 250 de ani de la apariţia primei ediţii integrale a Bibliei în
româneşte, Fundaţiile Regale editează Biblia în traducerea lui Gala Galaction. Traducerea
Vechiului Testament s-a făcut după textul ebraic al lui R. Kittel (1937), dar şi după textul
Septuagintei editat de R. Rahlfs (I, II, 1935), utilizându-se şi textul lui A. Merck, publicat la
Roma, în 1935.
Noul Testament de la Cluj – editat de episcopul academician Nicolae Colan – din 1942
(a doua ediţie în 1945), se distinge printr-o limbă aleasă şi printr-o grafică de înaltă ţinută
artistică.
În 1944, apare o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi, patriarh fiind Nicodim
Munteanu, care a şi făcut aproape în întregime traducerea.
În 1951 se tipăreşte o ediţie a Noului Testament, prin contribuţia lui Gala Galaction, a
profesorului Niculae Popescu şi a mitropolitului Tit Simedrea.
În 1968, la 280 de ani de la apariţia Bibliei de la Bucureşti (1688), se editează din nou
Sfânta Scriptură cu binecuvântarea Sfântului Sinod.
În 1972, Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a tipărit o nouă
ediţie a Noului Testament, precum şi Mica Biblie, iar în 1975, o nouă versiune a Sfintei
Scripturi. Alte ediţii ale Bibliei apar în 1982, 1988, 1993, toate la Editura Institutului Biblic.
În 1993, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române tipăreşte
Noul Testament (comentat) al Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului,
Feleacului şi Clujului, cu binecuvântarea P. F. Părinte Patriarh Teoctist. Noutatea pe care o aduce această ediţie constă în îmbunătăţirea consecventă şi uneori substanţială a traducerii şi a formei literare a textului românesc, în reformularea titlurilor de capitole, în introducerile consistente şi în notele exegetice de foarte bună calitate ştiinţific-teologică şi duhovnicească. În 2001 a apărut, la aceeaşi editură, Sfânta Scriptură integrală în traducerea Î.P.S.
Bartolomeu Anania, primită ca ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române.