Superb articol: Vocatia calugariei

[sophia]

Eu as vrea sa stiu unde scrie despre ceea ce fac calugarii si in slujba cui sunt.
De fapt nu stiu cum sa-mi exprim intrebarea mai bine.
Este legata de ideea multora care sustin ca monahii se roaga pentru noi toti, ca asta este misiunea lor.
Scrie asta undeva? Eu nu sunt asa de convinsa asupra acestei misiuni.
Cred ca au alta misiune: ei sunt in slujba lui Dumnezeu, nu a oamenilor.
Preotii de mir sunt cei care se roaga pentru oameni.
Nu stiu ce fac calugarii si pentru cine se roaga, in afara de ei insisi.
Credeam ca este un lucru de suflet al lor personal, o daruire la Dumnezeu, si o renuntare la lume.
Pai voi spuneti ca monahii mor pentru lume, atunci ce treaba mai au cu noi?
Se izoleaza, pleaca, se dedica lui Dumnezeu si credintei lor.
Unde suntem noi restul in toate astea?
Da, daca li se cere prin acatiste, pomelnice, slujbe si li se plateste, se pot ruga pentru mireni.
Dar in rest nu stiu daca o fac, daca asta este misiunea lor.

[Iubirea]

Draga Sophia, ceea ce intrebi tu necesita un raspuns lung bazat pe o istorie de 2000 de ani. E complicat pe un forum sa stea cineva sa scrie ce si cum de la inceputuri si cum s-a evoluat ca tu sa intelegi ce si care este misiunea calugarului si apoi a omului casatorit. De ce este nevoie ca omul sa se casatoreasca si de ce sa se calugareasca, care sunt asemanarile si deosebirile intre aceste doua cai si care sunt misiunile (eu nu vorbesc de ce se face in ziua de azi...ci de ce trebuie sa se faca asa ca la carte).
Insa eu te sfatuiesc foarte sincer si te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, ca singura iti vei gasi raspuns la multe intrebari daca vei incepe sa citesti singura si sa te documentezi...informatie exista destula acum...poti incepe de ex cu Patericul egiptean, Patericul romanesc, Invataturi ale parintilor duhovnici din ultimul secol si chiar contemporani si apoi sa te axezi pe carti teoretice despre calugari si calugarie.

Eu iti spun din proprie experienta ca asa am facut cand au inceput sa ma macine intrebarile si nimeni nu avea timp sa-mi raspunda sau cine imi raspundea imi trantea cate o vorba de genul: ca asa trebuie, asa a lasat Dumnezeu...etc

[gabriel 30]

Eu cred ca multi de aici care critica calugaria,monahismul,o fac in primul rand dintr-o lasitate,dintr-o frica a faptului ca ei nu ar putea,nu ar fi in stare sa faca fata unei astfel de vieti unui astfel de destin schimbat.Nu stiu ce inseamna o astfel de viata,dar nici nu vor sa afle mai multe,se multumesc de la adapostul caldutz al familiei lor pe care (tot) Dumnezeu le-a dat-o,sa arunce cu noroi si sa vorbeasca fara sa stie nici ei ce zic.
Eu unul cred ca un pas facut mai aproape catre o manastire este de fapt un pas facut mai aproape catre mantuire,a celui care face acel pas cat si a celor din jurul sau.Tocmai pentru ca monahul s-a indepartat de spurcaciunea acestei vieti lumesti,s-a apropiat de Dumnezeu.El nu mai traieste pentru ce traim noi in lume,pentru el multe dintr-e ceea ce noi consideram a fi valori pentru el este pur si simplu gunoi.Noi ne agatam ca disperatii de lucruri trecatoare,el cauta lucrurile cele vesnice.In timp ce omul a involuat in multe cazuri spre acea stare de animal ganditor,actionand de multe ori din instinct in raport cu ceilanti,monahul,prin calea aleasa s-a inaltat spiritual si duhovniceste catre cele ce conteaza cu adevarat.

Un astfel de om a renuntat la egoismul,goliciunea sufleteasca,placerea catre pacat,iubirea de lumesc,de trecator,pentru a cauta altceva,infinit mai inaltator,si anume a face un pas catre vesnicie si paradis......

[sophia]

În prealabil postat de gabriel 30

Eu cred ca multi de aici care critica calugaria,monahismul,o fac in primul rand dintr-o lasitate,dintr-o frica a faptului ca ei nu ar putea,nu ar fi in stare sa faca fata unei astfel de vieti unui astfel de destin schimbat.Nu stiu ce inseamna o astfel de viata,dar nici nu vor sa afle mai multe,se multumesc de la adapostul caldutz al familiei lor pe care (tot) Dumnezeu le-a dat-o,sa arunce cu noroi si sa vorbeasca fara sa stie nici ei ce zic.
Eu unul cred ca un pas facut mai aproape catre o manastire este de fapt un pas facut mai aproape catre mantuire,a celui care face acel pas cat si a celor din jurul sau.Tocmai pentru ca monahul s-a indepartat de spurcaciunea acestei vieti lumesti,s-a apropiat de Dumnezeu.El nu mai traieste pentru ce traim noi in lume,pentru el multe dintr-e ceea ce noi consideram a fi valori pentru el este pur si simplu gunoi.Noi ne agatam ca disperatii de lucruri trecatoare,el cauta lucrurile cele vesnice.In timp ce omul a involuat in multe cazuri spre acea stare de animal ganditor,actionand de multe ori din instinct in raport cu ceilanti,monahul,prin calea aleasa s-a inaltat spiritual si duhovniceste catre cele ce conteaza cu adevarat.

Un astfel de om a renuntat la egoismul,goliciunea sufleteasca,placerea catre pacat,iubirea de lumesc,de trecator,pentru a cauta altceva,infinit mai inaltator,si anume a face un pas catre vesnicie si paradis......

Ceea ce spui si am bolduit este de-a dreptul insultator pentru mireni.
Valorile noastre de familie, copii, cultura, munca, implicare sociala, sunt gunoi???!!!
Si vezi ca familia nu este un adapost caldut, precum spui. Esti casatorit(a)?
Imi pare rau.
In unele lucruri ai dreptate, dar sa nu facem aici dezbinare intre calugari si mireni. Nici unii nu sunt mai grozavi pentru ca au ales o cale a lor, ci daca sunt mai grozavi, sunt pentru ceea ce stiu sa faca pe calea aceea.
Eu am fost la manastire (in vizita), am locuit acolo, am vorbit cu maici.
Am vazut viata lor de zi cu zi.
Nu este vorba ca-i criticam, ci ca nu-i intelegem, pentru ca nu ne vorbesc...
Exact ceea ce am intrebat mai sus, nu am aflat nicaieri.
Motivul omenesc pentru care aleg monahismul, in defavoarea familiei, a omului, a copiilor.
Sunt multe lucruri pe care nu le stim.
Daca macar un monah si-ar scrie viata, dar la modul uman, sa ne explice de unde a plecat si de ce a ales acel drum si ce misiune vede el acolo.
Am gasit asa carti la catolici. De unde au plecat, ce i-a dus acolo, cum este viata in manastire, reguli, parti frumoase, parti triste, problematica, etc. ce i-a facut chiar sa abandoneze.
Dar monahii ortodocsi nu vorbesc despre ei insisi, ci numai despre altii (adica dau sfaturi) si Iisus (in carti religioase).
Si in general au asa am inteles ca fiecare se duce la manastire din motive personale, adica legate de persoana sa, de sufletul sau. Daca se duc pentru altii, sau daca sunt constienti de asta, sau stiu de misiunea asta, nu am inteles.
Ii respect pe monahii pentru alegerea lor, pentru viata grea pe care si-au ales-o. Dar acum nu pot sa compar viata lor cu a mirenilor si nici misiunile noastre. Este greu.
Eu asa am inteles: ca ei sunt acolo pentru Dumnezeu. Asta nu inseamna ca i-am dispretuit.
Mi-am dorit sa aflu si sa inteleg unele lucruri mai sus si vad ca nimeni nu stie sa-mi spuna (conditii de primire la biserica: scoala, varsta, sanatate, etc.).

[Iubirea]

Oameni buni, daca cele doua cai sunt mantuitoare atunci cum poate cineva sa spuna ca una e mai buna decat alta?
Pentru fiecare este bun ceea ce alege sa faca dar sa faca.
Eu incerc o explicatie scurta si obiectiva.
Calugaria este o ierurugie (slujba care se face cand o persoana depune voturile in viata monahala si devine calugar), ea este supranumita "cin ingeresc" deoarece cei care o aleg merg singuri spre asemanarea cu Dumnezeu, deci spre mantuire. In caderea lor spirituala ei singuri se ridica...prin depunerea voturilor ei se casatoresc de buna voie si nesiliti de nimeni cu Hristos si din acel moment ei trebuie sa respecte cuvintele lui Hristos in tot: Ceea ce eu va fac voua si voi sa faceti asemenea lor, cel mai mic va fi cel mai mare in Imparatia Tatalui meu...in fine tot ce stiti din cuvintele si invataturile Mantuitorului calugarul trebuie sa le aplice neconditionat. De aceea calugarul nu-si mai apartine, ci tot ce face face pentru lume pentru ca asa a facut Hristos...

Casatoria este o Taina (una din cele 7 instituite de Hristos). Din momentul in care cei doi isi jura credinta in fata lui Dumnezeu, lupta lor este sa devina UNA precum a fost Hristos, problema este ca daca unul din soti cade spiritual, celalalt are datoria sa-l sprijine duhovniceste (si aici nu ma refer la impunere). Deci mantuirea lor se face impreuna, indatoririle lor sunt in primul rand fata de ei ca familie in relatie cu Dumnezeu si apoi restul.

Din acestea cateva spuse puteti, sper, sa vedeti care sunt cateva din asemanarile si deosebirile acestor doua cai... amandoua duc la mantuire dar fiecare in drumul pe care si-l alege sa isi respecte indatoririle si statutul si asta nu se poate daca nu va constientiza importanta mantuirii si se va lasa usor convins de lumescul si firescul din jur.

[sophia]

În prealabil postat de Iubirea

Oameni buni, daca cele doua cai sunt mantuitoare atunci cum poate cineva sa spuna ca una e mai buna decat alta?
Pentru fiecare este bun ceea ce alege sa faca dar sa faca.
Eu incerc o explicatie scurta si obiectiva.
Calugaria este o ierurugie (slujba care se face cand o persoana depune voturile in viata monahala si devine calugar), ea este supranumita "cin ingeresc" deoarece cei care o aleg merg singuri spre asemanarea cu Dumnezeu, deci spre mantuire. In caderea lor spirituala ei singuri se ridica...prin depunerea voturilor ei se casatoresc de buna voie si nesiliti de nimeni cu Hristos si din acel moment ei trebuie sa respecte cuvintele lui Hristos in tot: Ceea ce eu va fac voua si voi sa faceti asemenea lor, cel mai mic va fi cel mai mare in Imparatia Tatalui meu...in fine tot ce stiti din cuvintele si invataturile Mantuitorului calugarul trebuie sa le aplice neconditionat. De aceea calugarul nu-si mai apartine, ci tot ce face face pentru lume pentru ca asa a facut Hristos...

Casatoria este o Taina (una din cele 7 instituite de Hristos). Din momentul in care cei doi isi jura credinta in fata lui Dumnezeu, lupta lor este sa devina UNA precum a fost Hristos, problema este ca daca unul din soti cade spiritual, celalalt are datoria sa-l sprijine duhovniceste (si aici nu ma refer la impunere). Deci mantuirea lor se face impreuna, indatoririle lor sunt in primul rand fata de ei ca familie in relatie cu Dumnezeu si apoi restul.

Din acestea cateva spuse puteti, sper, sa vedeti care sunt cateva din asemanarile si deosebirile acestor doua cai... amandoua duc la mantuire dar fiecare in drumul pe care si-l alege sa isi respecte indatoririle si statutul si asta nu se poate daca nu va constientiza importanta mantuirii si se va lasa usor convins de lumescul si firescul din jur.

Nu reusesc sa te inteleg. Te contrazici singur.
Am bolduit sectiunile neclare.
Eu vad diferenta asa:
1. Monahul renunta la lume (adica la casatorie, copii, serviciu, viata lumeasca) pentru a se dedica lui Dumnezeu (prin rugaciune).
Nu cred ca renunta la sine. Ei raman indivizi singuri, izolati, care in celula lor de manastire, sau chiar ca pustnici, in sufletul lor se roaga la Dumnezeu.
2. Citatul pe care il dai cu: "ceea ce va fac eu voua..." credeam ca este valabil pentru toata lumea, deci si pentru mireni.
3. Cei casatoriti au datorie (ca mantuire) fata de ei insusi, de sot/sotie, copii (cati au), parinti, serviciu, societate. Deci au multe in carca si ei.
4. La biserica preotul de mir se roaga si el pentru toti: cei bolnavi, cei care fac bine lacasului, cei ce se ostenesc, cei necajiti, cei morti, elevi, studenti, etc. Si noi ne rugam impreuna cu dansul.
La slujbele din manastire cum spune preotul lor? Pentru cine se roaga?
Eu asa am inteles ca se roaga fiecare pentru el, in legea lui. Ca asta inseamna manastire. Nu ma casatoresc, nu vreau copii, vreau numai sa ma rog si sa am liniste.
Ar fi frumos daca intr-adevar s-ar ruga monahii pentru toata lumea.
Dar cumva izolarea si lepadarea asta de lume, nu pot s-o pun in legatura cu a face ceva pentru lume.
Adica imi suna cam asa: "te parasesc, nu vreau sa mai stiu de tine, esti rau, imi faci rau, nu pot trai cu tine, dar ...nu te las, ca ma rog pentru tine".
Cum vine asta? Da, teoretic ne putem ruga si pentru dusmani. Hhm...

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Ar fi frumos daca intr-adevar s-ar ruga monahii pentru toata lumea.
Dar cumva izolarea si lepadarea asta de lume, nu pot s-o pun in legatura cu a face ceva pentru lume.
Adica imi suna cam asa: "te parasesc, nu vreau sa mai stiu de tine, esti rau, imi faci rau, nu pot trai cu tine, dar ...nu te las, ca ma rog pentru tine".
Cum vine asta? Da, teoretic ne putem ruga si pentru dusmani. Hhm...

Sofia, monahii nu considera lumea rea, pt ca un monah adevarat iubeste toata faptura creata de Dumnezeu, iubeste pe toti oamenii (iubirea crestina desigur), pt ca de fapt noi toti (mireni si monahi) sintem chemati spre a ne iubi semenii (aproapele) ca fiind adevaratii nostrii frati - de aceea primul lucru ne rugam si spunem Tatal NOSTRU - Dumnezeu este tatal NOSTRU al tuturor, iar noi sintem cu totii frati, uniti cu totii (si in iubire) prin Hristos.
Am vazt recent pe Trinitas TV o expunere foarte interesanta si frumoasa a P.S. Sofian despre cum traim - daca traim social in religie, sau daca traim religios in societate. Dansul puncta foarte interesant faptul ca o traire individualista in biserica reprezinta o traire sociala in religie, nu o traire religioasa autentica si ca noi ar trebui sa traim religios in societate, nu social in religie.

Revenind la monahi, parerea mea este ca monahul nu uraste lumea in sensul de a uri oamenii, ci uraste pacatul lumii (pacatele pe care le fac oamenii), dar pe oameni ii iubeste. Pacatele pe care le facem cu totii ne vatama in primul rand pe noi, dar si pe cei din jur (chiar daca majoritatea nu constientizam lucrul asta). De aceea omul intelept se fereste de orice forma de manifestare a raului, se fereste si de vatamarea pe care o produce pacatul celor din jur. Astfel e de inteles retragerea monahilor din lume, pentru a se feri de aceasta vatamare produsa de pacat si a se darui in intregime Lui Dumnezeu (pentru mantuirea lor). Dar daca lumea alege sa iubeasca pacatul mai mult decat pe Dumnezeu, atunci ce poate sa faca monahul decat sa se roage pentru semenii sai (si sa fie un exemplu viu de traire cu Dumnezeu), tocmai din iubirea pentru semeni. Daca monahul nu poate schimba alegerea semenilor de a iubi pacatul (nu poate schimba alegerea oamenilor de a-si face rau lor insisi si celor din jur prin pacat), numai Dumnezeu poate inmuia inima omului care iubeste pacatul, iar monahul nu poate decat sa se roage la Dumnezeu (Tatal nostru, al tuturor, inclusiv al monahului, inclusiv al meu si al tau) ca Dumnezeu sa ii ajute pe oameni, adica pe fratii sai, ai monahului, fratii nostrii ai tuturor (inca un exemplu de smerenie a monahilor).
Cam asa vad eu lucrurile.

[moldoveanu]

În prealabil postat de sophia

Da, daca li se cere prin acatiste, pomelnice, slujbe si li se plateste, se pot ruga pentru mireni.

Faci o mare eroare. NU "li se plateste" ci se face o donatie manastirii. Monahii nu au si nici nu au dreptul sa aiba posesiuni. Ei dau 'votul saraciei', adica nu au voie sa se ingrijeasca de bani pentru propria persoana. Toate donatiile sunt ale manastirii, nu ale vre-unui monah!
De ce au nevoie manastirile de bani? Pentru ca desi cu sufletul sunt cu Dumnezeu cu trupul sunt pe pamant. Manastirile acelea trebuie si ele sa se lumineze cu electricitate, sa se spele monahii, sa manance, sa se incalzeasca iarna etc etc.
NU VA LASATI PRADA CAMPANIEI DUSE PRIN MASSMEDIA IMPOTRIVA BISERICII LUI HRISTOS!!! Nu va lasati manipulati si prostiti! Aveti o bogatie si ei vor sa v-o ia! Exact cum au incercat acu doua milenii sa-L ia pe Hristos de la multimea care-L iubea si de la discipolii sai! Nu va lasati prostiti, cascati ochii!