|
|
|
|
|
|
|
#1
13.07.2010, 04:19:19
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
13.07.2010, 10:03:57
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!... Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui...” (Sfântul Apostol Ioan)
|
|
#3
13.07.2010, 16:24:13
|
|||
|
|||
|
Citat:
"Nu cred" se refera la primul aspect sau la al doilea? Posibil sa nu inteleg ce spun sfintii parinti (pe care i-am citat selectiv.. pot umple alte cateva pagini daca vrei).. dar atunci arata-mi unde inteleg eu gresit. Cred ca macar esti de acord ca omul normal (care traieste in stare de nesimtire duhovniceasca) nu are multe in comun cu cel duhovnicit.. si atunci parerile lui personale despre ce este pacat sunt total gresite.
|
|
#4
13.07.2010, 17:16:07
|
|||
|
|||
|
Postul e înfrânare
Postul e înfrânare, iar din punct de vedere alimentar, se poate posti și așa:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_post.htm Lăsați celelalte subtilități drăcești! Doamne ajută!
__________________
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!... Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui...” (Sfântul Apostol Ioan)
|
|
#5
13.07.2010, 17:34:41
|
|||
|
|||
|
Citat:
Imi amintesc in copilarie stateam la bunici si mancam mamaliga.. nu-mi amintesc sa fi comenta vreodata ca mamaliga nu este buna, ca eu vreau altceva.. etc.. Dimpotriva, mancam cu bucurie tot ce mi se dadea si erau lucruri foarte modeste! Acum gatesc pana cad din picioare, vine sotul acasa si spune.. "Iar asta? Nu ai imaginatie.. cauta si tu lucruri noi pe net ca se plictisesc copiii de aceeasi mancare!" (si chiar variez in permanenta!) Ma uit cu groaza cum in familia mea nu se mai bucura nimeni de mancare... Dar cum copilul meu da cu ochii in magazin de o prajitura/napolitana de culoare roz intens sau verde sau whatever.. incepe sa tremure tot de nerabdare: "maamiii cumpara-mi!" (desi repet zinic ca ce este roz, rosu, mov.. foarte probabil nu este comestibil!) Pofta este tiranica. Parerea mea. Intotdeauna doresti, dar niciodata nu esti multumit. Eliberarea de pofta ar fi un lucru asa frumos! Last edited by anna21; 13.07.2010 at 17:40:27.
|
|
#6
13.07.2010, 18:17:50
|
|||
|
|||
|
Citat:
M-a înduioșat, sincer, povestea asta. La mine e invers: soția mea "mă termină" cu povestea "ce să vă fac de mâncare". Avem ani de căsnicie dar tot nu s-a obișnuit cu ideea că soțul ei poate să mânănce orice. Înțeleg greutatea sarcinilor unei femei în casă și nu am de gând s-o mai stresez cu tot felul de mofturi de mâncare. Dar nici așa nu e bine: se stresează ea pentru mine, când, de fapt, singura mea mulțumire e să o văd împăcată! Mă rog, acestea fac parte din viață, mici probleme care mă fac adesori să râd bine. Copiii, însă, trebuie temperați. Știu sună bine, dar este greu! La copiii, nu știu dacă putem vorbi despre poftă, ei doresc pentru că văd și uneori, probabil, că nu au opțiuni. Cum mi-am scăpat copiii de Danone și Danonino: din laptele, care-l cumpărăm săptămânal în casă, fac iaurt, care amestecat cu tot soiul de fructe (căpșuni etc. păstrate la congelator sau în borcane) iese cel mai perfect Danonino. Au sesizat chiar și ei diferența de gust. Înghețata se poate face tot în casă. Etc. Și nu se pierde timp dacă sunt doi la bucătărie, prin rotație. Și mai ales, costă mult mai puțin decât produsele cumpărate de-a gata. Cât despre "iar asta de mancare", eu am un principiu: când nu-mi convine ceva, îmi fac singur! Nu e nimeni obligat să-mi suporte mofturile! A propos, mi se mai întâmplă să fiu doar cu copiii (soția a fost internată și nu o dată). Nu vreau să simtă copiii că există vreo diferență când stau ori cu mami, ori cu tati. Așa că nu-mi pică absolut nimic să fac de mâncare, curățenie etc. Și ce dacă am venit după nu știu câte ore de lucru. Căsnicia e o jertfă. N-o vrei, nu te angaja! Dar, iarăși, ajung la post: o viață echilibrată cu post, nu numai POST ALIMENTAR, elimină figurismele și teribilismele. Cât despre copii, EDUCAREA LOR e cel mai îndelungat post cu putință: e dificil uneori să-ți păstrezi cumpătul, îți vine (și mai ales ca femeie) să te tot duci să nu-i vezi o vreme (Doamne, iartă-mă, nu din lipsă de dragoste, ci doar din supraaglomerarea apăsătoare a unor treburi casnice "care nu se mai termină" și "în fiecare zi e la fel și de la capăt"). Dar se petrec minuni când soții se găsesc deopotrivă "în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică". (A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, VI, 6) Doamne ajută! P.S. Ce am spus mai sus, nu le luați ca sfaturi, e doar mărturisirea mea de credință conjugală (cam pompos, dar asta e).
__________________
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!... Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui...” (Sfântul Apostol Ioan) Last edited by CalmDown; 13.07.2010 at 18:21:15.
|
|
#7
14.07.2010, 04:15:28
|
|||
|
|||
|
Citat:
Felicitari CalmDown.
|
|
#8
19.07.2010, 22:00:31
|
|||
|
|||
|
Ma uit asa la comentariile voastre si ma gandesc cum ati mai vorbi de post si altele, daca nu ati mai avea din ce sa alegeti in general, si v-ar fi foame. Dar foame din aia disperata, sa n-aveti nimic in casa.
Sa nu vedeti cu lunile o bucatica de friptura, sau ceva bun. Si pe urma sa spuneti in fata ei: "nu, nu-mi trebuie ca este post". Da, cand n-ai bani si esti nevoit sa mananci nu stiu cate zile pe saptamana paste sau legume, zau de mai ai placere sa mananci. O faci numai ca sa traiesti... Si sa tii mai mult post decat atat? Daca si cana aia cu lapte si un ou in saptamana au ajuns placere si pacat pentru corp, sa ma ierte Dumnezeu. Eu zic totusi sa fim mai rationali si sa mai diferentiem. Se vede treaba ca voi n-ati ajuns in situatia sa poftiti ceva cu adevarat, sa simtiti lipsa... Ca sa spuneti ca mancarea va indeparteaza de Dumnezeu si credinta si ca numai foamea este buna in credinta...inseamna ca totusi nu intelegeti cu adevarat ce inseamna credinta. Poate ca nu stiu nici eu, dar n-o caut in foame sau abandonandu-mi sotul, ci in lucruri mai importante, mai de suflet.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|
|
#9
20.07.2010, 00:56:27
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar mi se pare ca te contrazici: ziceai mai jos (sau mai sus nu mai stiu) , de la parinti citire (desi nu sunt convinsa ca ar trebui intelesi asa), ca placerea si pofta de a manca ceva tin deja de pacatul lacomiei (sau se apropie), iar aici pari sa te intristezi ca lumea (bogata) nu se mai bucura de mancare. Ideea este cred sa nu ne atasam de mancare, sa nu ne legam fericirea si pacea de obtinerea anumitor alimente. Nu sa nu ne bucuram de mancarea pe care o mancam.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|
|
#10
24.07.2010, 14:48:54
|
|||
|
|||
|
Citat:
Placerea este egoista.. bucuria, NU. Placerea se raporteaza la sinele egoist (satisfacerea unei pofte, dorinte).. Bucuria se raporteaza la Dumnezeu (la recunoasterea purtarii de grija a lui Dumnezeu pt noi) etc.. scuze, nu am timp pt elaborari. Revenind.. lumea cauta (gaseste, eventual) placerea.. dar prea rar mai simtim bucuria. Bucuria o poti simti si cu o bucata de paine.. si de obicei nu o simti in fata meselor imbelsugate (pentru ca repet: nu este data de mancare, ci de simtirea grijii parintesti fata de noi).
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Despre post | Marinela | Spiritualitatea ortodoxa | 16 | 15.12.2011 12:13:51 |
| Despre post | simona | Intrebari utilizatori | 0 | 05.04.2010 18:04:54 |
| Despre post | micky02ct | Generalitati | 17 | 07.06.2009 20:20:30 |
| Despre post | strajeru | Secte si culte | 0 | 26.11.2007 02:35:57 |
| despre post | calugarii | Biserica Ortodoxa si Massmedia | 33 | 28.05.2007 11:21:35 |
|
|
Mod hibrid