A divorta sau a nu divorta?

În prealabil postat de costache marilena

DA, AI DREPTATE! Imi pare rau ca m-am grabit cu observatiile. Mie viata nu mi-a aratat si fata dura. Am fost crescuta si inconjurata de oameni blajini si dragastosi chiar daca am facut prostii cu carul... Am mai dres eu cateva din ele insa multe le repet... Dar, sunt situatii, cum bine spui, in care "infectia" nu trece cu mangaieri si cu alinturi, din nefericire...
Apreciez bunavointa ta de a ne invata de bine si te rog iarta-ma!

Mesajul acesta este pentru tine, Zaharia. Am dat "send" in graba.
Pace si sporire duhovniceasca!

[IonelS]

Din povestea ta lipsesc cu desavarsire mijloacele crestine de remediere a situatiei: un duhovnic pentru amandoi, spovedanie, impartasanie, participarea la slujbe, rugaciuni particulare...Este un drum anevoios acesta, dar singurul...

[CalmDown]

În prealabil postat de anna21

Gresit.
Supunerea nu este conditionata de supunerea sotului fata de Hristos.
(limita ascultarii este incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu credinciosia sotului)

"Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială." (I Petru, cap 3)

Adevărat, dar, mai departe "Voi, bărbaților, de asemenea, trăți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate" (I Petru 3, 7), fiindcă am înțeles că soțul doamnei are cunoștință de Biserică și ale Bisericii. Și înainte de aceasta, spune Sfântul Apostol Petru, extrem de elocvent: "Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic."(I Petru 3, 5-6)
Dumnezeu să-i ajute! Să-i pomenim în rugăciunile noastre!

[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Vezi ca unele femei s-au supus intr-atat sotului incat au sfarsit de mana lui,iar copiii au ramas cu sechele pe viata!

Fiți drăguță și rămâneți în cadrul dezbaterii. În cazul de față, doamna nu ne-a mărturisit că soțul ar fi capabil de violențe fizice "încât să sfârșească de mâna lui".
Mă scuzați, nu vreau să vă supăr, fiindcă cred că ce ați postat a fost doar o intervenție sinceră de îngrijorare din partea dvs. (Însă, feminismul gratuit nu face bine nici măcar femeilor!)

[CalmDown]

Ați postat următoarele, citez:

În prealabil postat de o copila

Pana acum citeam doar newsletter-ul de la crestinortodox ptimit pe mail dar, simt nevoia sa vorbesc cu un prieten si m-am gandit ca aici imi pot gasi asa ceva.
Incotro ma indrept?

Mama mea, de la bun inceput, nu l-a placut pe alesul meu. Eu am inceredere in ea, este o femeie rationala care a trecut prin multe in viata si care s-a chinuit, alaturi de tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa ne creasca.

Eu am crescut intr-o familie armonioasa, parintii mei oameni simpli, noi copiii am luat exemplu de la ei si cred ca asta a contat foarte mult in desfasurarea vietii ulterioare, ne-a ajutat sa avem o viata ordonata.
La el in familie a fost putin haos, mama lui statea mai mult acasa, fiica lor a fost scutita de la treburile casei si a ajuns sa o sune pe mama-sa sa o intrebe cum sa faca sarmale la sot, fiul la fel, scutit de la tot, si atunci normal ca nu stie sa faca.

Nu cred că mai sunt necesare comentarii. A vorbit și zaharia_2009 despre acest fapt.
Atât doar: soțul și copiii sunt prioritari, iar familia „extinsă” trece în plan secund. Iar partenerul de viață, trebuie să-l facem cel mai bun prieten.

Cand am spus ca nu stiu ce e iubirea m-am referit la faptul ca am daruit iubire, asa cum am crezut eu ca este ea, dar nu am primit la fel, adica nu m-am simtit iubita. Poate ca nu stiu eu ce inseamna iubirea, sau nu stiu corect. Stiu ca indragosteala e diferita de iubire, atunci e ca o tornada, te ia pe sus, si vezi lumea de acolo de la inaltime, o vezi roz.....cand cobori din nou....surpriza, s-ar putea sa nu o mai vezi la fel. Eu zic ca imi iubesc sotul, l-am iubit si il iubesc, dar vreau sa primesc la fel, sa ma simt iubita.

Nu trebuie să ceri, cum s-a mai spus, trebuie să dai cât de mult. „Dăruind vei dobândi” (părintele N. Steinhardt).

Deși folosit de către Sfântul Apostol Pavel în alt context, citatul următor ne este de folos și aici „Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.” (I Corinteni, 7, 7)

Nu încercați să-l schimbați (e dovada lipsei iubirii, nu a iubirii!), încercați să vă schimbați dvs. potrivit lui (aceasta e dovada iubirii).
Chiar credeți că pierdeți ceva când simțiți că aveți dreptate și ceilalți nu percep aceasta ca starea firească a lucrurilor crezute de dvs.? Credeți oare că satisfacerea orgoliului este prioritatea nr. 1 a condiției umane? Ceva de genul "am și eu orgoliul meu", "nu mă las călcat în picioare", "am demnitatea mea" și altele asemenea, "deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!" (Eccleziastul, 1, 2) Ei bine, iubirea dă totul și nu cere nimic! În rest, domnul zaharia_2009 a punctat bine despre cele ale lumii și cele duhovnicești.

[heaven]

În prealabil postat de CalmDown

Fiți drăguță și rămâneți în cadrul dezbaterii. În cazul de față, doamna nu ne-a mărturisit că soțul ar fi capabil de violențe fizice "încât să sfârșească de mâna lui".
Mă scuzați, nu vreau să vă supăr, fiindcă cred că ce ați postat a fost doar o intervenție sinceră de îngrijorare din partea dvs. (Însă, feminismul gratuit nu face bine nici măcar femeilor!)

Ma refeream la faptul ca Ana spunea ca nu conteaza cum este sotul,femeia trebuie sa i se supuna neconditionat.Asta presupune ca ce,prin concluzie...ca si in cazuri extreme de abuz ea trebuie sa stea intocmai ca o vita la abator si sa isi indure soarta.
Daca ati vrut sa spuneti altceva prin asta,va rog lamuriti-ma si pe mine,poate am inteles gresit!
Credeti ca acele crime care au loc in familii de acest gen se intampla peste noapte?Evident ca nu,ele urmeaza unui lung sir de abuzuri emotionale,verbale,economice si intr-un final fizice.
Va rog sa imi spuneti dvs care este limita clara pana la care o femeie ortodoxa in viziunea dvs ar trebui sa se supuna sotului?
Daca vorbiti de feminism gratuit acolo unde nu este cazul,va rog sa faceti niste vizite in centrele pentru femei abuzate pentru ca sunt tare curioasa ce sfaturi crestinesti le-ati da unor fiinte mutilate psihic si fizic,care dupa scurt timp trebuie sa mearga acasa impreuna cu copiii lor la fel de terorizati pentru a duce o viata "ortodoxa" printre pumni si picioare.
Mesajul este offtopic oarecum,desi tema cred ca este important de dezbatut,insa era legat de mesajul Anei.
Va multumesc pentru rabdarea de a-mi fi citit postarea,iertare daca v-am suparat cu ceva,dar astept niste raspunsuri pentru ca sunt chiar interesata sa inteleg punctul dvs de vedere.Multumesc!

[anna21]

Heaven, tu aduci cazuri extreme drept contraargument pentru o porunca data femeii: supunerea.
(Te aliniezi pe linia celor care sustin avortul aducand ca argument violul sau punerea in pericol a sanatatii mamei.. desi cele mai multe cazuri e avort nu intra in aceasta categorie!!!
Sau pe linia celor ce defaimeaza preotii pe baza a doua cazuri singulare etc..
Pe scurt.. desi crezi ca esti in slujba dreptatii, faci mai mult rau decat bine)

Am spus ca supunearea merge pana la incalcarea poruncilor lui Hristos. Sunt date exemple clare in literatura.. de ex. cazul unei femei care era fortata de sot sa avorteze ca altfel o omoara.. preotul i-a spus: daca este sa mori, mori, dar copilul nu-l avorta. Iar apoi a avut o viziune a chinurilor ce le-ar fi patimit daca ar fi avortat copilul.
Sau par. Paisie Aghioritul, parca, relateaza cazul unei femei al carei sot a aducea curve in casa.. toate le-a rabdat ani intregi, iar in final si el s-a intors la credinta etc..

Deci care sunt modele pe care le alegi?

Ce spui tu denota necredinta.

Din exemplul meu personal.. cand casnicia mea trecea prin criza (pana si preotul mi-a zis: divorteaza, draga) ma rugam Sf. Maici a Domnului sa schimbe gandurile sotului meu. Uneori cinci minute dura pana el chiar isi schimba atitudinea fata de mine. (Uneori ma rugam mai mult, dar intotdeauna ma uimea cum rugaciunile chiar primesc raspuns si cand spui ca asta a fost, nu se mai poate, Dumnezeu le schimba toate!)
Nu treci prin greutati? Pai altfel cum afli de grija pe care ti-o poarta Dumnezeu?

[Jane Says]

Pai daca tot amestecam ortodoxia cu abuzurile, si eu as fi curioasa sa stiu mai multe:

- cate dintre femeile abuzate sunt cununate religios cu sotii lor (si cu spovedania sotilor inainte)
- cate dintre femeile abuzate duc o viata ortodoxa (prin asta nu ma refer numai la supunere ci la toate celelalte pe care le presupune cat de cat o viata in Biserica) in primul rand, ca sa aiba la ce sa se intoarca acasa.

Intreb asta pentru ca am senzatia ca se induce subtil ideea ca de fapt ortodoxia te-ar indemna sa stai ca vita. Dar eu de fapt cred ca i-ar ajuta pe multi sa previna dezastrele.

Daca femeile ar deschide LARG ochii inainte de-a se marita cu vreun nenorocit (pe care hai sa fim sincere, il putem recunoaste, ca un pattern de-asta de comportament violent nu se dobandeste "peste noapte", e o chestiune de cursa lunga si e cat de cat la vedere: ii cam place alcoolul? cum se poarta cu parintii lui? cu prietenii lui? cat de generos este? cat de flexibil este? cat de posesiv este? nu e nevoie sa te culci cu un barbat ca sa observi lucrurile astea) nu s-ar ajunge la abuz in primul rand.

Eu nu dau prin asta vina pe femei, dar ar fi bine ca fiecare sa recunoasca unde a gresit pentru ca altfel risca sa dea in gropi din nou si cand scapa de un abuzator sa dea pe urma de tac'su.

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Heaven, tu aduci cazuri extreme drept contraargument pentru o porunca data femeii: supunerea.
(Te aliniezi pe linia celor care sustin avortul aducand ca argument violul sau punerea in pericol a sanatatii mamei.. desi cele mai multe cazuri e avort nu intra in aceasta categorie!!!
Sau pe linia celor ce defaimeaza preotii pe baza a doua cazuri singulare etc..
Pe scurt.. desi crezi ca esti in slujba dreptatii, faci mai mult rau decat bine)

Am spus ca supunearea merge pana la incalcarea poruncilor lui Hristos. Sunt date exemple clare in literatura.. de ex. cazul unei femei care era fortata de sot sa avorteze ca altfel o omoara.. preotul i-a spus: daca este sa mori, mori, dar copilul nu-l avorta. Iar apoi a avut o viziune a chinurilor ce le-ar fi patimit daca ar fi avortat copilul.
Sau par. Paisie Aghioritul, parca, relateaza cazul unei femei al carei sot a aducea curve in casa.. toate le-a rabdat ani intregi, iar in final si el s-a intors la credinta etc..

Deci care sunt modele pe care le alegi?

Ce spui tu denota necredinta.

Din exemplul meu personal.. cand casnicia mea trecea prin criza (pana si preotul mi-a zis: divorteaza, draga) ma rugam Sf. Maici a Domnului sa schimbe gandurile sotului meu. Uneori cinci minute dura pana el chiar isi schimba atitudinea fata de mine. (Uneori ma rugam mai mult, dar intotdeauna ma uimea cum rugaciunile chiar primesc raspuns si cand spui ca asta a fost, nu se mai poate, Dumnezeu le schimba toate!)
Nu treci prin greutati? Pai altfel cum afli de grija pe care ti-o poarta Dumnezeu?

Cazurile acelea extreme despre care vorbesti,Ana,sunt foarte multe si este realitatea in care multe femei din Romania se zbat.Deci,eu nu am dat vreun verdict ci v-am cerut o parere pe care nu am citit-o foarte clar pana acum:care este limita in aceasta supunere?Spui "in cazul incalcarii poruncilor lui Hristos" ,dar in cazurile concrete de femei maltratate,ele ce ar trebui sa faca?Vreau efectiv sa stiu ce ati sfatui voi o femeie de acest gen,care poate este si mama.E asa de greu de dat un raspuns?
Eu am sustinut avortul si am denigrat preotii?De unde le scoti,daca pot sa te intreb?
Si...de ce esti atat de pornita?Faptul ca am facut o legatura cu mesajul tau si am deschis un subiect conex cu cel al initiatoarei topicului,a insemnat pentru tine un atac la persoana?
Imi cer scuze,daca asta consideri,dar credeam ca se poate purta o simpla discutie constructiva chiar daca opiniile noastre difera intr-o anumita masura.

[anna21]

În prealabil postat de heaven

Cazurile acelea extreme despre care vorbesti,Ana,sunt foarte multe si este realitatea in care multe femei din Romania se zbat.Deci,eu nu am dat vreun verdict ci v-am cerut o parere pe care nu am citit-o foarte clar pana acum:care este limita in aceasta supunere?
In cazurile concrete de femei maltratate,ele ce ar trebui sa faca?Vreau efectiv sa stiu ce ati sfatui voi o femeie de acest gen,care poate este si mama.E asa de greu de dat un raspuns?
Eu am sustinut avortul si am denigrat preotii?De unde le scoti,daca pot sa te intreb?
Si...de ce esti atat de pornita?Faptul ca am facut o legatura cu mesajul tau si am deschis un subiect conex cu cel al initiatoarei topicului,a insemnat pentru tine un atac la persoana?
Imi cer scuze,daca asta consideri,dar credeam ca se poate purta o simpla discutie constructiva chiar daca opiniile noastre difera intr-o anumita masura.

Nu am spus ca sustii avortul sau denigrezi preotii.. am vrut sa arat ca nu se pot aduce exemple extreme pentru reguli "normale" deoarece faci mai mult rau decat bine.
Exista o tendinta frecventa de a lua exemple foarte incarcate emotional pentru a le aduce ca argument in situatii normale.. nu este cazul!
(Tehnica ta este folosita de promotorii avortului, nu intru in detalii.. si de cei ce promoveaza utilizarea cipului! Si de cei care promoveaza controlul populatiei de teama teroristilor.. etc.. Se iau cazurile extreme si faci populatia sa creada ca aceasta este norma, ca impotriva acelor cazuri lupta!)
Femeii i se cere ascultarea. Cred ca am fost destul de clara si in privinta limitei care NU este binele personal ci incalcarea poruncilor dumnezeiesti.

Eu nu am ce sa sfatuiesc alte femei.. duhovnicul face asta.
Vrea sa-i fie ei bine? (binele lumesc.. face ce o taie capul)
Vrea sa se mantuiasca? Asculta de Dumnezeu si de duhovnic.