A divorta sau a nu divorta?

[CalmDown]

În prealabil postat de heaven

Ma refeream la faptul ca Ana spunea ca nu conteaza cum este sotul,femeia trebuie sa i se supuna neconditionat.Asta presupune ca ce,prin concluzie...ca si in cazuri extreme de abuz ea trebuie sa stea intocmai ca o vita la abator si sa isi indure soarta.
Daca ati vrut sa spuneti altceva prin asta,va rog lamuriti-ma si pe mine,poate am inteles gresit!
Credeti ca acele crime care au loc in familii de acest gen se intampla peste noapte?Evident ca nu,ele urmeaza unui lung sir de abuzuri emotionale,verbale,economice si intr-un final fizice.
Va rog sa imi spuneti dvs care este limita clara pana la care o femeie ortodoxa in viziunea dvs ar trebui sa se supuna sotului?
Daca vorbiti de feminism gratuit acolo unde nu este cazul,va rog sa faceti niste vizite in centrele pentru femei abuzate pentru ca sunt tare curioasa ce sfaturi crestinesti le-ati da unor fiinte mutilate psihic si fizic,care dupa scurt timp trebuie sa mearga acasa impreuna cu copiii lor la fel de terorizati pentru a duce o viata "ortodoxa" printre pumni si picioare.
Mesajul este offtopic oarecum,desi tema cred ca este important de dezbatut,insa era legat de mesajul Anei.
Va multumesc pentru rabdarea de a-mi fi citit postarea,iertare daca v-am suparat cu ceva,dar astept niste raspunsuri pentru ca sunt chiar interesata sa inteleg punctul dvs de vedere.Multumesc!

Nu sunt genul de om care să vorbească la modul general despre asemenea experiențe groaznice pentru o femeie. Regretabil că se întâmplă așa ceva! Dacă pot să ajut cu ceva ajut, deși e dificil "să te bagi". Să nu te trezești cu acuzații ticăloase (știți ce pot spune astfel de bărbați, nu insist).
Știu, cunosc astfel de "cazuri cu copiii lor la fel de terorizati pentru a duce o viata "ortodoxa" printre pumni si picioare."

Cunosc un caz (bun prieten de al meu), fiul unei femei care a îndurat umilințe și bătăi îngrozitoare (uneori, lăsată în sânge) de la soțul ei (după ce se îmbăta). Nu și-a reclamat soțul niciodată la poliție, nu a părăsit căminul conjugal (unele femei, pentru fapte mult mai mici, o fac), a îndurat până la moarte (nu știu dacă bătăile au grăbit această moarte). Dumnezeu s-o ierte! Viață de martir... Astăzi, băiatul dânsei este absolvent a două facultăți și bun creștin ortodox. Nu cred că ar fi capabil să-și bată vreodată soția.

Mai cunosc un caz și mai apropiat mie: mai bine de zece ani, a îndurat bătăi, chiar o înjunghiere cu cuțitul în picior (nu l-a reclamat, deși "psihologimea" și "doctorimea" din spital au insistat să o facă), abuzuri psihice nenumărate, a părăsit căminul conjugal cu copiii (unul chiar de 3 ani), a mers pe la mănăstiri, centre de consiliere (acestora nu le văd rostul dacă nu este chemat și bărbatul - agresor la consiliere și nu a fost chemat), s-a întors acasă de nenumărate ori și l-a iertat. Astăzi, după ani de suferințe, bărbatul dânsei s-a schimbat fundamental (și cred că numai datorită fidelității ei și rugăciunilor către Dumnezeu, dar și rugăciunilor disperate către soț, probabil că ceva s-a "rupt" în el), rudeniilor nu le vine să creadă, ele cred că va recidiva. Să-l vezi cu flori când înainte nu vroia să audă, să-l vezi că spune "mă grăbesc că mă așteaptă....." și nu "vacă", "proastă", hop un pumn în cap. Eu cred că va rămâne pe calea cea dreaptă: Și Saul a ucis, dar a devenit, în cele din urmă, Sfântul Apostol Pavel. Doamnă, multe se pot prin credință, nădejde și dragoste. Dumnezeu ne iubește, doamnă, acesta e realitatea!


Doamne ajută!