Se intampla din nou...

[Erethorn]

În prealabil postat de Miha-anca

Ati auzit vocea lui Dumnezeu inainte de a va converti la catolicism?!? Ma sperie acest lucru, caci duhovnicii nostri tocmai asta ne sfatuiesc sa NU facem: sa nu "auzim" sau sa "vedem" mai mult decat poate auzi sau vedea un om obisnuit, caci iluzia poate veni de la dusmanul. Dar, asta e valabil pentru ortodocsi, nu pentru altii... Nu uitati, ca traim in vremea manipularilor de tot felul, care mai de care mai subtila...

Va inteleg ingrijorarea, si ma grabesc sa va linistesc. A fost, pur si simplu, o formulare mai putin riguroasa din partea mea. De fapt, nu am "vazut" si nu am "auzit" nimic in afara de Liturghia in sine. Dumneavoastra ati interpretat formularea mea in mod literal, in sensul ca as fi avut vreo vedenie, ca sa zic asa, dar nu e cazul.

Prin "am auzit vocea lui Dumnezeu", am vrut sa exprim faptul ca, dupa mai mult de 30 de ani de ateism inversunat, am inceput sa cred. Brusc. Inexplicabil (de fapt, perfect explicabil, dar asta e alta poveste).

Din punct de vedere formal, eclesiologic, a fost o convertire de la ortodoxie la catolicism, in sensul ca am dorit sa figurez in evidentele parohiei romano catolice, in sensul ca sunt convins ca doctrina primatului papal este corecta si in sensul ca ritul roman corespunde cel mai bine cu personalitatea mea.

Insa insist sa intelegeti ca, din punct de vedere personal, a fost vorba despre o convertire de la ateism la crestinism.

În prealabil postat de Miha-anca

1. Spuneti ca sunteti romano-catolic, nu greco-catolic? Din cate am citit pe forumul greco-catolic, orice român, care trece la catolicism devine automat greco-catolic, nu romano-catolic, chiar daca sotia acestuia este romano-catolica.

Intr-adevar, este vorba despre un canon din CCEO (codul canonic al Bisericilor rasaritene). Totusi, cu incuvintarea episcopului, se poate face dispensa. Asta s-a intamplat si in cazul meu, deoarece am insistat ca eu ma simt mult mai legat sufleteste de liturgica apuseana si mult mai legat intelectualiceste de teologia apuseana.

Ca profesor de filosofie care a pus intotdeauna mai mult suflet in pozitivism si criticism decat in metafizica si ca avocat care, deh... este silit sa traiasca un mod de viata "legalist", probabil ca era de asteptat.

[quote=Miha-anca;272911] Cum nu ati trait in acele vremuri, ar fi bine sa cititi cartea Pr. Staniloae
"Uniatismul din Transilvania", o carte f documentata, ca sa vedeti cum s-a ajuns la Uniatie. Se pare ca promisiunile facute românilor nu au fost respectate, dovada ca Inocentiu Micu Klein a fost nevoit sa inceapa o noua lupta pentru drepturile preotilor uniti. Cartea se merita a fi citita! [quote]

Ca unirea cu Roma s-ar fi facut si prin metode mai putin crestinesti, nu contest.
Realitatea este insa ca nici unul dintre noi nu am trait in acele vremuri. Si eu va pot recomanda carti scrise din perspectiva catolica, in care aspectele ce nu tin de credinta in Cristos (interese socio politice, violenta etc.) sunt probabil minimalizate, la fel cum sunt sigur ca in lucrarile scrise din perspectiva ortodoxa aceastea sunt exacerbate. Probabil ca mai avem de asteptat pana cand un istoric cu adevarat impartial se va dedica subiectului, dar atata vreme cat intre ortodocsi si greco catolici mai sunt inca deschise niste rani, imi permit sa ma indoiesc a priori de impartialitatea reprezentantilor oricarei "tabere". Nici macar nu-i acuz de rele intentii; istoria a aratat insa ca este greu sa ai o privire obiectiva atunci cand privesti din miezul evenimentelor.

Dar nu aceasta este esenta problemei. Trebuie sa recunoasteti un lucru, si anume ca valabilitatea unei dogme teologice sau eclesiologice nu tine de modul in care se manifesta socio istoric sustinatorii ei. In definitiv, nu toti convertitii la ortodoxie au fost convertiti cu duhul blandetii si cu litera Scripturii; mai putem gasi cate unul convertit cu sabia de tarul cutare sau cutarica.

Nici "Tunurile lui Bukow" si nici "puscariile lui Dej" nu pot valida sau invalida doctrina catolica sau ortodoxa.

Chiar daca, admitem, de dragul discutiei, ca stramosul meu X de la 1700 a fost "convertit cu tunul", asta nu inseamna automat ca a fost convertit la o doctrina falsa; dar, infinit mai important, nu inseamna ca se poate pune a indoiala credinta si discernamantul spiritual al tatalui meu greco catolic, bunicului, strabunicului si stra-strabunicului meu, greco-catolici cu totii, sau a bunicii mele materne.

Va rog sa intelegeti ca nu fac parada cu familia mea, si nici macar nu sustin ca au fost oameni credinciosi sau bine placuti lui Dumnezeu. Realitatea este ca nu cunosc aceste lucruri, pentru ca nu i-am cunoscut, si deoarece numai Dumnezeu stie unde se afla sufletele lor acum; dar doresc sa intelegeti ca este nedrept si dureros sa-i vad catalogati drept "convertiti cu tunul", "biserica uitata de Dumnezeu" s.a.m.d.

Acestea fiind zise, doresc sa-mi cer scuze daca am jignit sau suparat pe cineva cu postarile mele de pana acum. Dumnezeu sa va binecuvanteze.