O problema la spovedanie

[sophia]

@Anna - incerc sa te urmaresc
Deci:
1. Tu spui ca nu trebuie sa facem fapte bune, ca nu ne ajuta la nimic.
2. Spui ca faptele bune nu inseamna neaparat iubire de Dumnezeu. Ca nu obtii Duh Sfant prin ele. Si atunci la ce folosesc?
"Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta"
Eu de aici inteleg ca Dumnezeu va aprecia niciodata faptele noastre bune.
Deci ca n-are sens sa le mai faci.

Pentru mine a face fapte bune inseamna dragoste de aproape si prin asta, de Dumnezeu ("ceea ce faceti aproapelui imi faceti mie").

3. Pilda cu fecioarele mie nu-mi place. Pentru mine fecioarele care nu vor sa dea din uleiul lor, care nu vor sa le ajute pe celelalte si sa fie impreuna la venirealui Iisus, mi se pare ne-crestin si egoist.
Indiferent ce metafora ar fi in acel ulei.
- de ce n-au fecioarele acelea ulei destul daca au facut fapte bune cum spui tu, daca au fost fecioare in primul rand?
- de ce au celelalte ulei mai mult, desi sunt rele si nu le ajuta pe celalalte?
Chiar sa fii in ultima clipa in fata usii raiului si tot (daca esti bun si crestin), nu poti lasa pe unul afara, il tragi cu tine. Nu stiu, eu n-as putea sa fac asa ceva. Eu ma duc in rai si restul nu ma priveste.
Si exact asta de invata pilda asta.
Exista pilde superbe, dar doua eu nu le inteleg, nu sunt de acord cu ele.
Asta cu fecioarele si aceea cu intoarcerea fiului ratacitor (sa faci nedreptate intre frati).
E f.adevarat ca noi nu putem intelege multe ale Domnului (oricat de greu le este unora de aici sa inteleaga). Intortocheate sunt caile Domnului - se spune.

Si: cum poate vreodata sa fie binele nefolositor? Pai nu-l faci ca sa ajuti.
Doamne si te trimete de fapt Dumnezeu insusi sa faci binele! Numai el te trimite si te si ajuta sa-l faci.
Eu nu pot sa gandesc asa. Imi pare rau.