Catolicismul vazut de Dostoievski

[Mihnea Dragomir]

Crezul nicean, adică cel rezultat după primul sinod ecumenic, se termina brusc la propoziţia "Cred în Duhul Sfânt", după care urma o anatemă contra oricui ar fi schimbat Crezul. Dar Sinodul al II-lea l-a "schimbat", adică l-a completat cu 7 articole de credinţă. Ceea ce am citat din Sf Vasile aparţine unei lucrări împotriva lui Eunomie, care era un exponent al arianismului. Aceşti adepţi ai lui Arie contestau, în fond, Dumnezeirea Fiului şi nu contestau ceva legat de A Treia Persoană, motiv pentru care, credem, precizarea "Filioque" a surevenit la puţin timp mai târziu, adică în vremea lui Atanasie (sec al VI-lea).

Noi credem că Biserica nu poate schimba nimic legat de credinţă. Prin "schimbare", noi înţelegem, mai exact, "modificare" şi nu "adaus". Cercetând istoria dogmatică a Bisericii Nedespărâţite, vedem limpede cum Biserica a adăugat articole de credinţă faţă de cele care se desprind din Biblie, fără ca totuşi să modifice, adică să RENUNŢE la ceva din Biblie. Spre exemplu, numai în baza Bibliei, nu se poate susţine (decât cu totul indirect) pururea fecioria Sf Maria. Totuşi, Biserica a ADĂUGAT acest articol de credinţă care NU SE OPUNE celor cu reazem biblic. Ei bine, tot aşa face şi acum şi va face mereu, Biserica fiind vie şi nu instituţie osificată care să se fi oprit în secolul al VIII-lea.