Persoana si lucrarea Sfantului Duh in scrierea "De Spiritu Sancto" a Sfantului Vasile cel Mare

Pentru crestinul de astazi este un fapt firesc sa marturiseasca credinta sa in Sfanta, dumnezeiasca si facatoarea de viata Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dar, aceasta credinta marturisita are la baza sa invatatura ce se afla in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie despre unicul si adevaratul Dumnezeu Cel in Treime inchinat si slavit.

In primele veacuri crestine, aceasta invatatura s-a cristalizat cu greu, datorita invataturilor gresite ale ereticilor. Acesti rataciti de la dreapta credinta, care au incercat sa patrunda taina dumnezeirii mai mult cu mintea, folosind pentru aceasta mai curand filozofiile pagane si ratiunea omeneasca decat Revelatia divina, au tagaduit deofiintimea celor trei Ipostasuri divine - Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Consecinta logica a negarii deofiintimii celor trei Persoane divine a fost invatatura ca atat Fiul si Sfantul Duh sunt creaturi ale Tatalui, deosebite ca natura de El.

In anul 325, la Niceea, s-a tinut primul Sinod ecumenic pentru combaterea ereziei lui Arie. Acesta sustinea ca numai Tatal este fiinta fara de inceput si sfarsit, iar tot ce exista in afara de El este creatura. Dintre toate creaturile Sale, Fiul este cea mai mare, El fiind creatura prin intermediul careia Tatal creeaza tot ceea ce exista. La Sinodul de la Niceea, practic, problema Sfantului Duh nu s-a discutat in mod expres, desi in mod indirect erezia lui Arie ataca si divinitatea Sfantului Duh.

Problema Sfantului Duh o vor pune mai tarziu arienii moderati numiti "omiousieni", discipolii lui Eustatiu de Sebasta. Ei afirmau ca Fiul este o fiinta superioara, asemanatoare cu cea a Tatalui, iar despre Sfantul Duh spunea ca este "un duh slujitor asemenea ingerilor". Promotorul si capetenia ereziei pnevmatomahe a fost Eustatiu de Sebasta. Intre Sfantul Vasile si Eustatiu de Sebasta au fost la inceput relatii de prietenie, acesta din urma fiind organizatorul vietii monahale din Asia Mica. Sfantul Vasile a redactat o epistola in care apara divinitatea Sfantului Duh, epistola semnata si de Eustatiu de Sebasta. Dar mai apoi, acesta din urma a inceput sa raspandeasca o erezie cu privire la Sfantul Duh, numindu-L creatura asemenea ingerilor.

Acest fapt a facut ca sa se destrame comuniunea dintre Sfantul Vasile si Eustatiu de Sebasta. Acesta, cu timpul, s-a scufundat si mai mult in greseala si a devenit eretic. Datorita atitudinii rezervate a Sfantului Vasile fata de erezia lui Eustatiu, ortodocsii au inceput sa-l acuze ca, desi invatatura lui despre Tatal si Fiul este corecta, se indoieste in legatura cu persoana Sfantului Duh. Raspunsul Sfantului Vasile a venit intr-o imprejurare oficiala, cu ocazia serbarii Sf. Evpsihi la 7 septembrie 374. Cu acest prilej, "era de fata ca invitat al Sfantului Vasile si Amfilohie, episcopul de Iconiu. S-a adus mai intai slava Sfintei Treimi, printr-o doxologie de forma traditionala : "Slava Tatalui prin Fiul in Sfantul Duh", iar, dupa citirea psalmilor, a urmat o noua formula de marire a Sfintei'Treimi, cantata de episcop cu tot poporul: "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh".

Datorita ultimei formule de marire a Sfintei Treimi, Sfantul Vasile a fost acuzat ca a introdus inovatii in invatatura Bisericii, fiindca atribuie aceeasi cinstire Sfantului Duh, ca Tatalui si Fiului. Profitand de aceste acuzatii, Sfantul Vasile scrie minunatul tratat Despre Sfantul Duh, in care se ocupa in mod special de cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi: in prima parte - capitolele II la VI - se sugereaza identitatea de onoare a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, plecandu-se de la prepozitiile folosite in doxologia trinitara ; in a doua parte - capitolele VI-VIII - se stabileste egalitatea in cinstire a Fiului cu Tatal si consubstantialitatea lor; in a treia parte, de la capitolul al noualea pana la sfarsitul cartii, Sfantul Vasile edifica identitatea de onoare a Duhului cu Tatal si cu Fiul si aceasta presupunand consubstantialitatea lor. Tot in partea a treia, Sfantul Vasile expune, pe baza Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, invatatura corecta despre Sfantul Duh si combate pe cei care ii negau divinitatea.

Este necesar de precizat ca Sfantul Vasile "desi vrea sa demonstreze divinitatea si egalitatea Duhului cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, nu-i atribuie niciodata apelativul de Dumnezeu. Nu inseamna ca se indoieste de aceasta Sfantul Vasile, dar n-o face din motive de "iconomie", pentru a nu-i supara pe adversari si a-i face sa respinga orice dialog si, mai ales, pentru a nu fi indepartat de ei, de pe scena aparatorilor credintei".

In anul 364 imparatul Valens a ocupat tronul imperial din Orient. Imbratiand arianismul, acesta a inceput o aspra prigoana impotriva episcopilor care se impotriveau sectei. Episcopii care nu au semnat marturisirea de la Rimini au fost exilati. Sfantul Vasile a reusit sa se mentina in scaun timp de patru ani, deoarece a acceptat sau folosit formule teologice care nu aveau in ele nimic eretic, dar, in schimb, in mod indirect, exprimau adevarata credinta ortodoxa. Iata de ce Sfantul Vasile in opera sa De Spiritu Sancto, desi recunoaste aceeasi cinstire si deofiintime Duhului cu Tatal si cu Fiul, nu numeste niciodata pe Duhul, Dumnezeu.

Referitor la atitudinea ce trebuia avuta in asemenea imprejurari, Sfantul Vasile spunea : "Sa fie primiti in comuniune cei care afirma ca Sfantul Duh nu este creatura. si sa nu fie primiti in comuniune cei ce sustin aceasta". Atitudinea Sfantului Vasile cel Mare a fost apreciata just de Parintii Bisericii din acea vreme, fiind considerat de acestia mandria si gloria Bisericii, el se lupta vitejeste pentru adevar si invata pe cei ce au nevoie de aceasta. El nu trebuie combatut, ci, mai degraba, trebuie sa acceptam buna lui intentie".

Si alti teologi mai noi apreciaza atitudinea inteligenta a Sfantului Vasile in legatura cu felul in care el a reusit sa apere Persoana Sfantului Duh de atacurile ereticilor. Rezerva Sfantului Vasile se datora conditiilor grele in care se afla Biserica si a lipsei de invataturi cristalizate in legatura cu Persoana Sfantului Duh.

Datorita epocii in care a fost scrisa opera De Spiritu Sancto si a implicatiilor ei teologice, "afirmatia categorica : Duhul este Dumnezeu, consubstantial cu Tatal si cu Fiul nu figureaza" . Tacerea Sfantului Vasile este legata de "tacerea celor trei sute optzeci Parinti de la Sinodul de la Niceea. Nici cei 150 Parinti de la Sinodul din Constantinopol n-au dezvoltat definitia de credinta a Sinodului de la Niceea si n-au schimbat nimic in ceea ce priveste pe Duhul Sfant, pentru ca impotriva Duhului Sfant, Macedonie profera o furie asemanatoare, care nu se poate compara decat cu furia lui Arie contra Fiului. ...Vasile insusi subliniaza caracterul laconic al Sinodului de la Niceea in legatura cu Sfantul Duh". M. Richard scria ca inainte de Sfantul Atanasie si Sfantul Vasile nu exista in Biserica o teologie a Sfantului Duh. "Scrisorile catre Serapie sunt, de fapt, primul tratat despre Sfantul Duh si De Spiritu Sancto al Sfantului Vasile, al doilea".

Sever de Antiohia ne-a furnizat cea mai inalta marturie care poate sugera adevaratul motiv al tacerii Sfantului Vasile, el "explica atitudinea Sfantului Vasile prin cea (ulterioara) a celor 150 Parinti de la Constantinopol care nu numeau pe Duhul Sfant, Dumnezeu si consubstantial. Ei se serveau de termeni care voiau sa spuna acelasi lucru. Ei declarau : "noi credem de asemenea in Duhul Sfant... care cu Tatal si cu Fiul este adorat si marit. Dar nu zicea nici Dumnezeu, nici consubstantial".

Invatatura Sfantului Vasile cel Mare desore Sfantul Duh 

1. Persoana Sfantului Duh

Principiu a tot ce exista este Tatal. Tatal este principiul Fiului si al Sfantului Duh. Al Fiului, prin nastere din veci si al Sfantului Duh, prin purcedere din veci.

Deoarece ereticii negau divinitatea Sfantului Duh, consubstantialitatea Sa cu Tatal si cu Fiul, socotindu-l o creatura inferioara Tatalui si Fiului, Sfantul Vasile demonstreaza in cartea sa, De Spiritu Sancto, bazandu-se pe Sfanta Scriptura si pe argumente logice, netemeinica acestor afirmatii si dovedeste divinitatea Sfantului Duh.

Divinitatea Sfantului Duh

Desi nu il numeste direct Dumnezeu, Sfantul Vasile demonstreaza cu dovezi din Sfanta Scriptura si cu argumente logice,divinitatea Sfantului Duh. Prima grija a Sfantului Vasile, atunci cand vorbeste despre Sfantul Duh, este sa arate ca El nu este creatura, asa cum il socotesc ereticii.

Astfel, in ceea ce priveste divinitatea Sfantului Duh, spune: "nu este posibil ca atunci cand auzi (cuvantul) Duh sa-ti inchipui o fiinta limitata supusa schimbarilor si transformarilor sau intru totul asemenea creaturilor, ci, indreptadu-ti mintea catre cele superioare, este necesar sa te gandesti la o fire spirituala, cu putere infinita, nelimitata (de spatiu) a carei existenta nu se masoara cu secole si ani, care abunda de bunatati. Catre El se indreapta toate cate au nevoie de sfintenie, pe El il doresc toate cate au nevoie de virtute, ca si cand ar fi udate de sufletul Sau si ajutate in realizarea scopului pus in firea lor. Desavarsitor al altora, El nu duce lipsa de nimic. Traieste nu pentru ca I-a daruit cineva viata, ci pentru ca El (insusi) este datatorul vietii... Este inaccesibil dupa natura si perceput doar dupa bunatate... Este simplu dupa esenta, dar variat dupa lucrari".

Sfantul Vasile arata in opera sa ca Duhul Sfant nu este creatura, El este Sfant prin natura, dupa cum sfinti prin natura sunt Tatal si Fiul. Asadar, cei care afirma ca Duhul este creatura gresesc, cad intr-o greseala de neiertat, in blasfemia impotriva Duhului Sfant, deoarece "creatura este sclava, Duhul liber, creatura are nevoie de cineva care sa-i dea viata, Acela este Duhul care vivifica (face viu) ; creatura are nevoie de invatatura (cunoastere). Duhul este Cel care invata , creatura este sfintita, Duhul este Acela care sfinteste".

Duhul Sfant este desemnat ca locul de existenta al celor sfinti si sufletul sfintilor. Astfel Duhul este cu adevarat locul sfintilor si Sfantul pentru Duh este un loc propriu, caci zice Apostolul : "Cel ce a inviat pe Hristos din morti va insufleti si trupurile noastre muritoare, prin Duhul Sau, care locuieste in voi" (Rom. 8, 11). Denumirile Duhului culese din Scriptura si din traditia nescrisa a Parintilor demonstreaza prin ele insele ca Duhul nu este o creatura, ci a treia Persoana a Sfintei Treimi.

In acest sens, Sfantul Vasile zice: "cine este acela care auzind vorbindu-se despre Sfantul Duh, nu este rascolit in cugetul sau si nu se ridica cu mintea la o fire superioara ? Este numit Duhul lui Dumnezeu. "Duhul adevarului Care de la Tatal purcede" (Ioan 15, 26). "Duh drept Si Duh conducator" (Ps. 50, 12-14), insa numele Sau prin excelenta este Duhul Sfant. Acesta este numele (care se da fiintei) celei fara de trup, nemateriale si simple". Din Sfanta Scriptura reiese cu prisosinta ca "Sfantul Duh nu este creatura ci Creator". El participa atat la crearea lumii vazute si a celei nevazute, intre El si ingeri este o deosebire de esenta si nu de grad. Desi nu il numeste direct Dumnezeu, Sfantul Vasile arata indirect, bazandu-se pe Sfanta Scriptura si pe Scrierile Sfintilor Parinti ca Duhul Sfant este Dumnezeu.

Egalitatea in cinstire (omotimia) a Fiului cu Tatal. Am aratat mai sus ca Sfantul Vasile, cu ocazia sarbatoririi zilei Sfantului Evpsihi la 7 septembrie 374, inconjurat de credinciosii din Cezareea si horepiscopii din toate partile provinciei, de fata fiind si Amfilohie, a adus mai intai slava Sfintei Treimi, printr-o doxologie de forma traditionala: "Slava Tatalui prin Fiul in Sfantul Duh", iar mai apoi a urmat o noua formula de marire a Sfintei Treimi: "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", formula pentru care a fost acuzat de cei prezenti ca introduce inovatii in invatatura si cultul Bisericii.

Plecand de la aceasta formula de preaslavire a Sfintei Treimi, Sfantul Vasile, in opera sa, De Spiritu Sancto, demonstreaza ca Sfantului Duh I se cuvine aceeasi adorare si marire ca Tatalui si Fiului.

Mai intai, Sfantul Vasile da raspuns acelora care afirma ca Fiului nu i se cuvine aceeasi cinstire ca Tatalui, caci zic ei, Fiul nu este cu Tatal, ci dupa Tatal si demonstreaza egalitatea in cinstire a Fiului cu Tatal.

Fiul, ziceau ereticii, nu trebuie cinstit cu Tatal, ci dupa Tatal, caci Tatalui I se cuvine marire prin El, adica prin Fiul. Nici Duhul nu trebuie pus pe aceeasi treapta cu Tatal si cu Fiul, ci sub Tatal si sub Fiul, adica subordonat lor. Sfantul Vasile arata cu argumente logice si cu texte din Sfanta Scriptura ca este o nebunie sa afirmi ca exista o perioada de timp intre Tatal si Fiul, ca Fiul ar fi posterior Tatalui. Iata ce zice: "in privinta timpului (socotim) ca nimeni nu este atat de fara minte, incat sa spuna ca Facatorul veacurilor este al doilea (in timp), pentru ca nici o perioada de timp nu se intercaleaza in legatura fireasca a Fiului cu Tatal" caci Sfantul Evanghelist Ioan zice: "La inceput a fost Cuvantul" (Ioan 1, 1).

Sfanta Scriptura, spune Sfantul Vasile, da marturie de maretia si splendoarea Fiului, fapt care demonstreaza egalitatea Lui cu Tatal. Domnul insusi despre Sine spune : "Cel ce M-a vazut pe Mnie, a vazut pe Tatal (Ioan 14, 9). Si altele: "Cand Fiul va veni intru slava Tatalui" (Marcu 8, 38) "pentru ca sa cinsteasca pe Fiul dupa cum cinstesc pe Tatal" (Ioan 5, 25) si "cel ce nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal" (Ioan 5, 26). Cand Tatal zice : "Sezi de-a dreapta Mea" (Ps. 109, 1), iar cand "Duhul da marturie ca Fiul a stat de-a dreapta majestatii lui Dumnezeu" (Evr. 8, 1), nu mai este posibil sa cobori pe Fiul din egalitatea cu Tatal.

Despre aceasta Sfantul Vasile spune: "Eu socotesc ca faptul de a sta sugereaza neschimbabilitatea firii. De aceea si Baruh, referindu-se la neschimbabilitatea vietii lui Dumnezu, a zis : "Tu ramai in veac, iar noi pierim in veac" (Baruh, 3, 3). "Iar locul de-a dreapta indica egalitatea in vrednicie".

Este de remarcat ca Sfantul Vasile cel Mare stabileste cu argumente foarte puternice egalitatea in cinstire a Fiului cu Tatal, pentru a arata ca Fiul si Tatal fiind egali in cinstire, au aceeasi natura.

Astfel, plecand de la egalitatea in cinstire a Tatalui si a Fiului, demonstreaza indirect consubstantialitatea lor. Sfantul Vasile stabileste pe baza Sfintei Scripturi ca egalitatea de cinstire a Fiului cu Tatal exprima consubstantialitatea lor. El stabileste echivalenta : omotimie (egalitatea in cinstire) = consubstantialitate).

Egalitatea in cinstire a Duhului cu Fiul si cu Tatal

Daca egalitatea Fiului cu Tatal a fost puternic atacata de catre arianism, egalitatea Duhului cu Tatal si cu Fiul a fost la fel sau poate chiar mai mult atacata de luptatorii impotriva Duhului Sfant, numiti "pnevmatomahi". Acestia afirmau ca Duhul nu trebuie asezat pe aceeasi treapta cu Tatal si Fiul, "pentru ca se deosebeste de El dupa natura si (Le) este inferior dupa vrednicie". Duhul, fiind creatura, nu trebuie asezat alaturi de Tatal si de Fiul, intrucat le este inferior.

La obiectiunea ereticilor ca Sfantul Duh nu trebuie asezat in aceeasi ordine cu Tatal si cu Fiul, Sfantul Vasile raspunde: "Acestora este drept sa raspundem cu cuvantul Apostolilor: "Se cuvine a ne supune mai degraba lui Dumnezeu decat oamenilor" (Fapte 5, 29). Pentru ca daca Domnul la instituirea botezului mantuitor, a poruncit clar ucenicilor sa boteze toate neamurile "in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19), fara sa considere dezonoranta comuniunea cu Duhul", acestia care zic ca nu trebuie pus Duhul pe aceasi treapta cu Tatal si Fiul se opun vadit poruncii lui Dumnezeu. Sfantul Vasile spune ca daca Domnul L-a pus pe Duhul la botez alaturi de Sine si de Tatal, aceasta demonstreaza in chip deplin unitatea Lor fiintiala si comuniunea Persoanelor Sfintei Treimi.

Daca Domnul a lasat ca adevar necesar pentru mantuire aceasta asezare a Duhului alaturi de Tatal, arata Sfantul Vasile, cum putem noi oare sa incercam sa-L separam si sa-L trecem in ordinea creaturilor ? Sfantul Vasile indeamna pe crestinii adevarati sa nu se lepede de credinta marturisita la botez si sa pastreze nealterata aceasta credinta pana in ziua aratarii Domnului nostru Iisus Hristos, "sa tina pe Duhul nedespartit de Tatal si de Fiul" .

In continuare, in incercarea de a demonstra egalitatea de cinstire a Duhului cu Tatal si cu Fiul, Sfantul Vasile lasa in mod indirect sa se vada ca Duhul Sfant este Dumnezeu, consubstantial cu Tatal si cu Fiul. In acest sens spune ca nu poate exista comuniune in Sfanta Treime fara existenta si fara egalitatea Sfantului Duh cu Tatal si cu Fiul. Daca marturisirea credintei in Duhul aduce fericire pentru cei drept-credinciosi, e bine sa stie oricine marturiseste pe Hristos - spune Sfantul Vasile - ca "oricare om marturiseste pe Hristos, insa tagaduieste pe Dumnezeu, Hristos nu-i va folosi la nimic, ca oricine invoca pe Dumnezeu, iar pe Fiul il tagaduieste, zadarnica este credinta lui; asigur pe cel care lasa la o parte pe Duhul, ca va fi zadarnica credinta lui in Tatal si in Fiul si ca nu poate s-o aiba pe aceasta daca lipseste (credinta) in Duhul. Pentru ca cel care nu crede in Fiul, nu crede nici in Tatal". "Pentru ca nu poate sa spuna (cineva) ca Iisus este Domn decat in Duhul Sfant" (1 Cor. 12, 3). Deci Duhul este asezat pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, nu dintr-o necesitate oarecare, El fiind in comuniune deplina si fireasca cu Dumnezeu. Fara Duhul Sfant egal in cinstire si consubstantial cu Tatal si cu Fiul, n-ar fi fost posibila comuniunea in Sfanta Treime.

Prin urmare, se poate constata ca Sfantul Vasile stabileste progresiv in opera sa De Spiritu Sancto, echivalenta intre egalitatea in cinstire (omotimie) a Tatalui, a Fiului si Sfantului Duh si consubstantialitatea Lor. Stabileste "mai intai aceasta echivalenta pentru Tatal si Fiul, apoi arata cu argumente solide, ca Duhul are aceeasi onoare (cinstire) cu Tatal si Fiul ceea ce sugereaza consubstantialitatea Sa de natura cu Ei".

Astfel, Sfantul Vasile demonstreaza egalitatea in cinstire a Duhului cu Tatal si cu Fiul si propune ca o valoare echivalenta inseparabilitatea de natura cu Ei, Duhul fiind in comuniune de natura divina cu Tatal si cu Fiul. In opera sa De Spiritu Sancto, Sfantul Vasile, in mod progresiv, stabileste, fara nici un fel de indoiala, egalitatea de onoare a Duhului, cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, cu Tatal si cu Fiul, si, implicit, consubstantialitatea Lor.

2. Purcederea Sfantului Duh. Comuniunea Duhului cu Tatal si cu Fiul

Sfantul Duh este a treia Persoana a Sfintei Treimi si, asa cum arata Sfantul Vasile in opera sa De Spiritu Sancto, are aceeasi onoare cu Tatal si cu Fiul, fiind consubstantial, adica de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul si egal cu Ei. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera cu claritate aceasta invatatura despre Duhul Sfant.

Articolul VIII al Simbolului niceo-constantinopolitan ne invata ca Duhul Sfant purcede de la Tatal. Dupa cum Fiul Se naste din veci, tot astfel Duhul Sfant purcede mai inainte de toti vecii din Tatal. Dar daca "nasterea Fiului nu poate fi conceputa de firea omeneasca", purcederea Duhului Sfant este si mai greu pentru mintea omeneasca sa o priceapa. Totusi, in cartea sa De Spiritu Sancto, Sfantul Vasile incearca prin analogii, evident imperfecte, sa ne dea o imagine in legatura cu purcederea, punand accentul pe comuniunea pe care Duhul o realizeaza in Sfanta Treime, impreuna cu Tatal si cu Fiul.

Duhul Sfant - suflarea gurii lui Dumnezeu

Incercand sa demonstreze ca Duhului Sfant I se cuvine aceeasi inchinare si cinstire ca si Tatalui si Fiului, fiind egal si consubstantial cu Ei si nu o natura creata, Sfantul Vasile spune: "Dupa cum Tatal este Unul si Fiul este Unul, la fel si Sfantul Duh Unul este"... si se vede de aici ca participa la firea (lui Dumnezeu) si din faptul ca se spune (despre El) ca este "din Dumnezeu", nu dupa cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumnezeu (ca Dumnezeu), nu prin nastere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale". Vedem aici originalitatea Sfantului Vasile, care, printr-o analogie, incearca sa arate in ce fel Duhul Sfant provine din Dumnezeu. Desigur, spune in continuare Sfantul Vasile, "gura nu trebuie inteleasa ca madular al lui Dumnezeu, nici Duhul, ca o suflare care se risipeste, ci gura trebuie inteleasa intr-un chip vrednic de Dumnezeu si Duhul ca fiinta vie, datatoare de sfintenie". Totusi, aceasta analogie dintre suflarea gurii Sale si purcedere este destul de vaga, intrucat insusi Sfantul Vasile, continuand traditia alexandrina, considera ca modul provenirii Duhului Sfant ramane insondabil.

In acest sens se poate spune ca "Duhul ca si Fiul este Dumnezeu din Dumnezeu, el primeste de la Dumnezeu, adica de la Tatal tot ceea ce este El. Dar El nu primeste ca Chip al Tatalui. El este ca "suflare" un mod de a fi definitiv inexprimabil, care tine tot de Tatal... Exista acolo un mister de nepatruns, imposibil de scrutat, aici jos, acela al purcederii Duhului Sfant".

Totusi, se poate spune ca doctrina atanasiana "...asimilata si meditata a fost pentru Sfantul Vasile un punct de plecare. Ea i-a deschis caile spre o teologie mai dezvoltata a purcederii Duhului Sfant"

Duhul Sfant, lumina inteligibila prin care cunoastem pe Dumnezeu

In opera sa, De Spiritu Sancto, Sfantul Vasile spune ca "Duhul Sfant viaza in intimitatea dumnezeirii alaturi de Tatal si de Fiul si drumul cunoasterii lui Dumnezeu porneste de la Duhul cel unul (trece) prin Fiul cel unul (si ajunge) la Tatal (cel unul"). Duhul este Acela care printr-o putere iluminatoare ne ajuta sa contemplam frumusetea lui Dumnezeu Celui nevazut si descopera adevarul vietii vesnice celor care-1 iubesc pe El caci "viata vesnica este sa Te cunoasca pe Tine singurul adevaratul. Dumnezeu..." (Ioan, 17, 3).

Sfantul Vasile arata in continuare ca posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu poate deveni realitate prin Duhul, caci Duhul ii conduce pe cei care cred, la viata vesnica. Pe acestia Duhul ii conduce la cunoasterea lui Dumnezeu, pentru ca, dupa cum "nimeni nu cunoaste pe Tatal afara numai de Fiul (Matei, 11, 27), la fel, nimeni nu poate sa numeasca pe Iisus Domn decat in Duhul" (1 Cor. 12, 3). Cu texte din Sfanta Scriptura, Sfantul Vasile arata rolul Duhului in cunoasterea lui Dumnezeu de catre cei care cred in El. Astfel, "Intru Lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 35, 10), adica in iluminarea Duhului (vom vedea) "lumnia cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume" (Ioan 1, 9). De aceea, in El se descopera "slava Unuia-Nascut si se face cunoscut Dumnezeu" .

Duhul Sfant daruieste lumina sa inteligibila si ii ajuta pe cei care cred sa cunoasca pe Dumnezeu cel nevazut ; "pentru ca este imposibil sa vada cineva chipul lui Dumnezeu cel nevazut, fara iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului vedem stralucirea slavei lui Dumnezeu, adica pe Fiul, iar de la Fiul ne ridicam cu mintea la Tatal, a carui imagine si pecete este Fiul".

In alta parte, Sfantul Vasile vorbeste despre "lumina inteligibila" ca dar al lui Dumnezeu pentru cunoasterea adevarului care este Dumnezeu, "Lumina inteligibila este ceea ce Duhul da, toata puterea rationala, ca un fel de lumina pentru descoperirea Adevarului, adica pentru intelegerea lui Dumnezeu".

Lumina inteligibila, asa cum o califica Sfantul Vasile este "un dar pe care Duhul il face sufletului... ea face posibila participarea la stiinta pe care Dumnezeu o are despre sine insusi, pentru ca Duhul cunoaste adancurile lui Dumnezeu, creatura, ea este aceea care primeste prin Duhul descoperirea tainelor".

Duhul Sfant - pivotul comuniunii

Nu se poate spune ca exista un lucru despartit in totalitate de altele si nici o unitate care sa nu aiba o distinctie in ea. Astfel, "orice unu e multiplu si orice multiplu e si unu. Si una si alta sunt relative. Realitatea e dincolo de unu si de multiplu. Caracterul acesta il are in mod eminent Dumnezeu. El e in mod eminent Unu si Trei, sau mai bine zis dincolo de modul cum e la noi unu si trei". Persoanele Sfintei Treimi sunt atat de interioare una alteia, incat nu pot fi despartite in nici un fel si nici nu pot fi numarate ca entitati aparte care ar putea presupune un interval de timp intre ele. In acest sens, Sfantul Vasile spune: "Noi nu numaram (persoanele Sfintei Treimi) in sensul ca plecand de la unitate, ajungem la pluralitate, pentru ca nu zicem unu, doi si trei , nici primul, al doilea si al treilea; "Caci Eu sunt Dumnezeu primul si ultimul. De al doilea Dumnezeu n-am auzit pana azi" (Isaia 44, 6). Prin urmare, adorand pe Dumnezeu din Dumnezeu, marturisim specificul ipostasurilor si ramanem la credinta intr-un singur Dumnezeu". In Dumnezeu Tatal si in Dumnezeu Fiul exista acelasi chip, care reflecta imuabilitatea divinitatii. Fiul este in Tatal, Tatal este in Fiul. Dar Tatal este Unul si Fiul este Unul si totusi nu sunt doi Dumnezei.

In ceea ce priveste persoana Sfantului Duh, Sfantul Vasile arata ca si Duhul Sfant este Unul. Duhul Sfant, nu numai ca nu este creatura, asa cum Il considerau ereticii, dar El este Acela care completeaza PreaSfanta si Fericita Treime, pentru ca nu poate exista comuniune deplina in doi, ci adevarata comuniune o implineste si o desavarseste al treilea. Iata ce spune in acest sens Sfantul Vasile : "Umil este si Duhul Sfant..., dar unit cu Tatal cel unic prin Fiul cel unic, care completeaza Prea Sfanta si Fericita Treime. Intimitatea Sa cu Tatal si cu Fiul o vadeste faptul ca n-a fost randuit printre creaturi, pentru ca El nu este o creatura din cele mai inalte, ci unul creator". Dumnezeu este iubire. Dar iubirea presupune comuniune deplina. Iubirea deplina este acolo unde este al treilea. Comuniunea intre doi oameni este limitata, nedeplina, ea fiind legata de o iubire nedeplina.

Tatal si Fiul se daruiesc Unul Altuia in intregime in iubirea Lor, iar Duhul Sfant completeaza comuniunea Sfintei Treimi, daruindu-se in intregime Tatalui si Fiului, precum si invers realizandu-se astfel comuniunea deplina, fiindca "al treilea e proba de foc a adevaratei iubiri "intre doi si in acest sens numele Duhului Sfant este asociat atat de mult cu iubirea, intrucat El e semnul iubirii depline in Dumnezeu".

Astfel, datorita slavei de care se bucura Duhul Sfant, impreuna cu Tatal si cu Fiul si datorita faptului ca El completeaza si desavarseste comuniunea Sfintei Treimi, orice pacat se va ierta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului nu se va ierta. Iata ce spune despre aceasta Sfantul Vasile : "...Duhul este slavit in virtutea comuniunii Sale cu Tatal si cu Fiul si a marturiei Fiului Unuia Nascut care zice" "orice pacat si blesfemie se va ierta voua oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului nu se va ierta voua" (Matei 12, 31).

Prin urmare, existenta Duhului Sfant ca "a unui al treilea in Dumnezeu" explica relatia de iubire perfecta intre Persoanele Sfintei Treimi. Duhul Sfant este pivotul comuniunii in Sfanta Treime si al intregii umanitati. Astfel se explica posibilitatea iubirii intre mai multe persoane umane, care in comuniune prin iubire pot sa se desavarseasca, caci "numai prin Duhul se raspandeste iubirea divina in afara. Astfel, "eu-rile" sunt create si ridicate la nivelul de parteneri ai dialogului cu Tatal si cu Fiul prin Duhul Sfant. Duhul Sfant reprezinta putinta intinderii iubirii dintre Tatal si Fiul la alte subiecte si, in acelasi timp, dreptul unui al treilea la dialogul iubitor al celor doi, drept cu care El investeste subiectele create".

3. Lucrarea Sfantului Duh

In opera sa De Spiritu Sancto, Sfantul Vasile nu face o prezentare sistematica a lucrarii Sfantului Duh in lume, el vorbeste despre lucrarea sau lucrarile Duhului ori de cate ori este nevoie sa demonstreze ereticilor ca Duhul Sfant nu este o creatura, ci egal in cinstire cu Tatal si cu Fiul si consubstantial, avand impreuna cu Ei aceeasi lucrare. Impotriva ereticilor (Eunomiu) care sustineau ca Dumnezeu poate fi cunoscut dupa natura, Sfantul Vasile arata ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut dupa natura, ci numai dupa lucrari. Duhul Sfant, natura neperceptibila, este inaccesibil dupa natura, fiind cunoscut doar dupa lucrari. "El este simplu in esenta, dar variat dupa lucrari".

Lucrarea Duhului Sfant este variata si nelimitata de timp si spatiu. Ea incepe inainte de crearea lumii sensibile si continua pana la desaavarsirea ei. Duhul Sfant desavarseste necontenit opera Tatalui si a Fiului, opera - spune Sfantul Vasile - care inca de la crearea ei avea un grad de desavarsire datorita harului Sau.

Incercand sa explice mai plastic lucrarea Duhului Sfant in lume, Sfantul Vasile face o frumoasa analogie cu actiunea soarelui: Duhul Sfant "Se imparte fara sa sufere ceva si Se comunica in intregime, asemenea razei solare, a carei lucrare, pe cand se pare ca este prezenta numai deasupra celui ce se bucura de ea, straluceste deasupra uscatului si a marii, este amestecata cu aerul. La fel si Duhul pe cand Se afla in fiecare dintre primitori, ca si cand ar fi singurul, imparte in continuare intreg harul Sau tuturor".

Lucrarile Sfantului Duh sunt, dupa afirmatia Sfantului Vasile atat de numeroase, incat "marimea lor este imposibil de redat, iar multimea lor este imensa". "Maretia Duhului si neintrecuta Lui putere se vad din maretia lucrarilor si binefacerilor Lui fata de noi si intreaga lume". Caci, in virtutea comuniunii cu Tatal si cu Fiul, Duhul Sfant, este "creator al vietii impreuna cu Dumnezeu Tatal, Cel care pe toate le insufleteste, si cu Fiul, Care da viata".

Lucrarea Duhului Sfant in lume se face prin energiile Sale, deoarece creaturile nu se impartasesc de la Duhul Sfant ca natura divina, intrucat creatura ar deveni astfel Dumnezeu, ci de harul Sau care este lucrare a Sfintei Treimi. In ceea ce priveste lumea, Tatal, Fiul si Sfantul Duh au aceeasi lucrare externa. Tot ceea ce se face se lucreaza de Tatal prin Fiul in Sfantul Duh. Sfantul Vasile arata clar in opera sa in ce sens creaturile au pe Duhul in ele si de ce anume se impartasesc creaturile, caci "despre creaturi se spune de mai multe ori si in mai multe chipuri ca au pe Duhul in ele... intr-adevar, despre harul primit de la El, har care locuieste in cei vrednici si lucreaza prin ei cele ale Duhului, bine se spune ca se afla in cei care il primesc". De aici se poate vedea foarte bine ca Sfantul Vasile face o distinctie neta intre Duhul Sfant si harul Duhului Sfant, care locuieste in oameni si lucreaza prin ei, caci una este Dumnezeu si alta este harul Lui.

Raportata la lume, lucrarea divina este lucrarea Sfintei Treimi, a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Dar aceste lucrari sau energii, care sunt proprii Sfintei Treimi, nu pot fi impartasite creaturilor fara ajutorul Duhului Sfant. Iata ce spune in acest sens Sfantul Vasile : "pentru ca absolut nici un dar nu ajunge la creaturi fara ajutorul Duhului si nici macar un cuvant nu sunt in stare sa spuna Apostolii cand se apara pentru Hristos daca nu sunt intariti de Duhul". Duhul Sfant este Acela care s-a pogorat la Cincizecime, in chip de limbi de foc peste Apostoli, El este Acela care trimite harul Sau creaturilor, impartasindu-le ajutorul Sau, intarind pe cei care cred in Dumnezeu pe drumul cel greu de strabatut al mantuirii. Duhul Sfant participa la toate actiunile Tatalui si Fiului in raport cu creatia. Energiile difuzate de Duhul Sfant creaturii sunt energii necreate ale Sfintei Treimi.

Harul divin, in afara de faptul ca nu se confunda cu Duhul Sfant (asa cum arata mai sus Sfantul Vasile), nu este nici o gratie creata, asa cum se va sustine mai tarziu. Nicaieri in opera Sfantului Vasile nu am gasit aceasta invatatura, nici macar sugerata indirect, ca harul divin este creat de Dumnezeu si apoi daruit lumii - asa cum sustin romano-catolicii.

In schimb, Sfantul Vasile, in opera sa De Spiritu Sancto, in mod virtual (fara a se exprima in mod expres) pune bazele unei invataturi a Bisericii Ortodoxe, invatatura despre energiile necreate, dezvoltate mai tarziu de catre Sfantul Grigore Palama. Invatatura despre energiile necreate ale Sfintei Treimi impartasite lumii de catre Duhul Sfant isi are baza in opera Sfantului Vasile De Spiritu Sancto si nu este o inventie a Sfantului Grigore Palama, asa cum afirma catolicii, ca reactie impotriva invataturii catolice despre "gratia creata", - adevarata nebunie pentru greci.

Bazandu-se pe Sfanta Scriptura, Sfantul Vasile arata ca Duhul Sfant este Acela care daruieste creaturilor darurile lui Dumnezeu, ale Sfintei Treimi, caci spune Apostolul: "exista diferite harisme, dar acelasi Duh. Si slujiri diferite, clar acelasi Domn si diferite lucrari, dar acelasi Dumnezeu care lucreaza totul in toti" (1 Cor. 12, 4-6). Pe toate acestea le opereaza "unul si acelasi Duh impartind fiecaruia dupa cum voieste" (1 Cor. 12, 11). Lucrarea Sfantului Duh este absolut necesara intregii creatii. Duhul Sfant este Acela care sfinteste lumea si o "curateste de toata intinaciunea".

Lucrarea Duhului Sfant desavarseste opera Tatalui si a Fiului spiritualizand pe om si transformand intreaga creatie, La sfarsitul veacurilor intreaga creatie a lui Dumnezu va fi transfigurata, ea va deveni transparenta prin Duhul. Pentru om, lucrarea Duhului Sfant este salvatoare. Iata ce spune in acest sens Sfantul Vasile : "Prin intermediul Duhului Sfant are loc restabilirea in paradis, ridicarea in imparatia cerurilor, redobandirea infierii, indrazneala de a numi pe Dumnezeu Tatal nostru, impartasirea de harul lui Hristos, vietuirea ca fii ai luminii, partasi la slava vesnica si, intr-un cuvant, impartasirea de toate binecuvantarile in acest veac si in cel viitor".

Consecintele lucrarii Duhului Sfant sunt pentru om si intreaga creatie binefacatoare. Sfantul Duh, Sfintitorul, curateste inimile si le inalta, pe cei neputinciosi ii intareste, pe cei care sunt pe calea virtutii ii desavarseste. Comuniunea cu Duhul nu se poate face printr-o apropiere in spatiu de El, ci prin "abtinerea de la pacate", fapt care il face pe om capabil de a primi pe Duhul. Cei care sunt in comuniune cu Duhul stralucesc asemenea corpurilor luminoase care raspandesc lumina in jurul lor. Caci prin Duhul Sfant, cei care devin "duhovnicesti" se invrednicesc de multe daruri ; "prevederea celor viitoare, talcuirea tainelor, cunoasterea celor ascunse, harismele, viata cereasca, convietuirea cu ingerii, bucuria fara margini, ramanerea permanenta (in comuniune) cu Dumnezeu".

Sfantul Vasile are o viziune dinamica despre lucrarea Sfantului Duh. Toate darurile Sfintei Treimi sunt distribuite creaturilor de Duhul Sfant. Ele pornesc de la Tatal, trec prin Fiul si ajung la Duhul Sfant. Dar, darurile Sfintei Treimi impartasite creaturilor de Duhul trebuie facute roditoare prin efort personal continuu. Bineinteles ca numai omul, in calitate de coroana a creatiei, poate sa faca aceasta. Aceste daruri primite de la Dumnezeu si facute roditoare de om trebuie intoarse lui Dumnezeu in dar.

Lumea si viata insasi sunt daruri ale lui Dumnezeu. Tot ce mananca si bea omul "de pe urma muncii lui este un dar de la Dumnezeu" (Eccl. 2, 13). Intelepciunea, stiinta, bucuria sunt daruri ale lui Dumnezeu (Eccl. 1, 26). Dar "lucrurile date noua de Dumnezeu pot deveni darul nostru catre Dumnezeu, prin faptul ca. suntem liberi in intoarcerea lucrurilor catre Dumnezeu". In efortul nostru de a inmulti "talantul" - dat de Dumnezu, Duhul Sfant ne ajuta si ne intareste cu harul sau. Pe drumul atat de greu al cunoasterii lui Dumnezeu si al desavarsirii noastre, Duhul Sfant este calauzitor. Si posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu este un dar al Duhului Sfant.

Viziunea Sfantului Vasile despre lucrarea Sfantului Duh este dinamica. Lucrarea lui Dumnezeu in raport cu creatia este lucrarea Sfintei Treimi, a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, dar Duhul Sfant are un rol dinamic in aceasta lucrare. Este vorba de o lucrare dinamica, care, pe de o parte, porneste de la Tatal prin Fiul si ajunge la Duhul - coboare -, iar, pe de alta parte, porneste de la Duhul, trece prin Fiul si ajunge la Tatal - urcare. Iata ce spune in acest sens Sfantul Vasile : "Drumul cunoasterii lui Dumnezeu porneste de la Duhul cel unul, (trece) prin Fiul cel unul (si ajunge) la Tatal cel unul. Si invers, bunatatea, sfintenia si demnitatea imparateasca (pornesc) de la Tatal (trec) prin Fiul cel unul si ajung la Duhul.

Concluzii

Ideea de baza a operei De Spiritu Sancto a Sfantului Vasile cel Mare este demonstrarea egalitatii Duhului Sfant cu Tatal si cu Fiul, egalitate de natura si de cinstire si, implicit, divinitatea Sa. In dorinta de a combate pe ereticii care negau egalitatea Duhului Sfant cu Tatal si cu Fiul, Sfantul Vasile, intemeindu-se pe Sfanta Scriptura si Scrierile Parintilor, arata egalitatea Duhului cu Tatal si cu Fiul si cu toate ca nu-1 numeste niciodata pe Duhul, Dumnezeu (si am vazut de ce), reuseste sa sugereze si sa demonstreze indirect ca Duhul Sfant este Dumnezeu. Pornind de la egalitatea in cinste si marire a Duhului cu Tatal si cu Fiul, Sfantul Vasile ajunge cu demonstratia sa la egalitatea de natura a Duhului cu Tatal si cu Fiul, aratand ca Duhul este consubstantial cu Tatal si cu Fiul. Modul de existenta al Duhului este prezentat de Sfantul Vasile ca "suflare a gurii lui Dumnezeu", aratand totodata ca aceasta ramane totusi o taina de nepatruns.

Egalitatea Duhului cu Tatal si cu Fiul este pusa in lumina, in opera Sfantului Vasile, si prin afirmatia majora ca Duhul este Acela care "completeaza Treimea", fiind cu adevarat pivotul comuniunii Sfintei Treimi. Persoana si lucrarea Duhului Sfant sunt prezentate organic in aceasta opera. Persoana Duhului este pusa in valoare si facuta accesibila gandirii noastre si cunoasterii prin "maretia si valoarea lucrarilor Sale".

Lucrarea Duhului Sfant se face prin energiile divine necreate ale Sfintei Treimi impartasite creatiei prin Duhul. Opera Tatalui si a Fiului se desavarseste prin Duhul care sfinteste pe toti care doresc comuniunea cu El. Este de remarcat invatatura Sfantului Vasile despre harul divin care este altceva decat Persoana Duhului, harul divin - energie necreata a Sfintei Treimi, impartasit creatiei prin Duhul Sfant.

Aceasta invatatura despre energiile divine necreate va fi cristalizata mai tarziu de Sfantul Grigore Palama. Ea se gaseste in stare incipienta, neformulata expres, la Sfantul Vasile in opera De Spiritu Sancto si la alti Parinti si nu este o inventie a Sfantului Grigore Palama.

In opera sa De Spiritu Sancto, Sfantul Vasile pune accentul pe comuniunea Sfintei Treimi. La baza intregii realitati sta Sfanta Treime, creatia este un reflex al Treimii. Comuniunea umana n-ar fi posibila fara comuniunea treimica. La baza activitatii sociale a Sfantului Vasile a stat comuniunea Sfintei Treimi. Sfanta Treime ca structura a supremei iubiri este modelul comuniunii umane care trebuie realizata prin efort continuu. De aceea, Sfantul Vasile, din dragoste fata de Dumnezeu si de oameni, in afara de nenumarate acte de milostenie crestina, a construit acele bolnite numite "Vasiliade", in care cei saraci, cei bolnavi si toti dezmostenitii vietii isi aflau alinarea suferintelor lor fizice si sufletesti. Activitatea sociala a Sfantului Vasile a fost insufletita de o dragoste fata de Dumnezeu si de oameni neasemuita, pentru realizarea comuniunii umane, dupa modelul suprem al comuniunii Sfintei Treimi.

Opera Sfantului Vasile are o importanta deosebita si pentru noi, cei de astazi. In timpurile noastre, acum cand lumea este zdruncinata de neintelegeri politice, sociale, economice, cand Biserica lui Hristos este divizata in mai multe confesiuni, grupari si denominatiuni crestine, numai Duhul Sfant este Acela care poate sa le adune pe cele risipite prin harul Sau dumnezeiesc.

Pr. dr. ION POPESCU

• Sfantul Vasile cel Mare
  Publicat in : Sfantul Vasile cel Mare
• Sfantul Vasile cel Mare
  Publicat in : Sfantul Vasile cel Mare
• Manastirea Sfantul Vasile cel Mare - Moldova Sulita
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania